O ZI PROASTA

Ajung acasa. In cei 5 ani de cand locuiesc in acest bloc liftul a fost stricat de 3 ori. Acum e a patra oara. O iau pe scari incet incet ca stau la etajul 9 nu la 20, deci privesc cu optimism. In sus nu inainte. Pe la etajul opt imi oboseste mana cu care tineam cu nadejde balustrada si…cheile. Ei bine…cheile au ales sa se care printre degetele mele si etaje taman pana la etj 1. Cobor…optimist ca doar nu s-au dus pana la parter sau si mai rau pana la subsol. Sau ca nu au cazut in wc. Iau cheile si incep sa urc din nou. Lasa (imi spun) ca si asa nu am fost la munte anul asta. Uite asa…imi face bine. Optimismul a plecat la ma-sa acasa cand le-am scapat a doua oara.

A urmat o suita de descantece din acelea de le folosesti cand nu iti porneste motorul, referitoare la chestii bisericesti cum ar fi anafura, cadelnita, cristelnita si pamatuf.
Intru intr-un final si in casa. Aici imi fac trebile obisnuite neuitand ca din cand in cand sa scutur scrumiera intr-o punga de cadou lasata langa usa ca sa o duc cand ma car. Sa nu miroasa deh.
Ma duc intr-o vizita cu cadoul….
Banuiti nu-i asa? Cert e ca nu am vazut in viata mea stupoare mai mare pe un fatzau. Iar eu intreb „ce ma nu iti place”? Raspunsul m-a debusolat complet: „bah mucuri de tigara si o cutie de Delma goala nu am primit niciodata”.

Acuma stau si ma intreb daca sa mai ies din casa. Nu de alta dar dupa cum a mers ziua de azi am mari sanse sa ma intalnesc cu profa de franceza din a 5-a si atunci chiar m-am cacat la semafor…