Medlife pe prispa
Ultima oara cand am scris eram pe punctul de a ma lasa taiat la un genunchi. M-am prezentat la receptia spitalului, unde niste domnite cu zambete mari si silicoane potrivite mi-au luat banii cat ai spune tate. M-au condus in rezerva. Decenta. Doua persoane, tv pe perete frumusel. Era un nene intr-un pat. Arata de parca daduse trenul peste el dar era vesel. In maxim 20 de minute am aflat tot despre operatia lui pentru ca omul desi tinea telefonul la ureche, nu stia sa vorbeasca decat pe speaker. A venit o duduie inalta, siliconata, si a inceput: aici aveti halatelul mergem si facem un dus da? In acel moment am zis ca chiar merita banii pe care ii dau! I-am zis senin – bine dar nici nu va stiu numele, cum facem dus asa fara macar sa ne cunoastem? Hahaha hihihi luati de completati formularele acestea. Iar am semnat…
Dupa f’o doua ore ma iau pe sus si ma duc in sala de operatie. Pac branula, si aud in fundal – dati-i domnului doua de dormicum! Bah m-am ferit instant! Ma gandeam ca „dormicum” e un cod pentru cheia franceza sau ceva….Si de acolo imi lipsesc niste fragmente. Dar m-am trezit la un moment dat tot pe masa. Si aud „infige carligul ala aici”. Duuudee…..Si zic tare:
– hai domnu’ doctor o mai lalaim mult? Ca vad ca o cam intindeti!
Bah s-a lasat o liniste….dupa care au inceput sa rada aia in hohote. Si a fost dragut pana la final. Ca mi-am mai pierdut cunostinta de doua ori. Cred ca mai dadea aia drumul la robinetul de Dormicum. Ma trezesc in drum spre salon. Bah faina senzatie! Nush daca se gaseste de cumparat Dormicum din ala da e bun tare! A venit o roscata cu silicoane sa imi aduca pranzul la pat. What a fuck man! Am aflat tarziu in noapte ca pe acelasi etaj era sectia de augmentare….si ca ele au avut un discount hotarat. Spre gratis asa…ca lucreaza acolo. Dupa vizitele care mi-au inseninat seara – good to have friends, am vrajit-o pe roscata. Efectul a fost ca la 6 dimineata a venit cu un carucior, mi-am pus trupul meu de ascet grec in el, si am pornit in cea mai frumoasa plimbare! Pana pe balcon unde ma astepta o cafea si tigarile! Da…e greu sa fii eu…Atata carisma abia pot duce…
Va rog sa imi admirati carjele glamour ! Le am de la un prieten de al meu care m-a sunat si mi-a zis „ridica-te si mergi Ovidiule!”. Un fel de Jesus dar noi ii zicem Cristi Movanu