La Lujerului am ras de prostii inghesuiti in statie si le-am flutur
at mana asa in zeflemea. Deh mergeam. Pe jos dar mergeam! La a treia statie m-am oprit ca eram rupt. Bah si aia era plina!

Buuun! Acuma ma intreb si eu ca prostu’ ma cum mama dracu’ e posibil sa plec la 7.30 de acasa si sa ajung la 10.00?
Unde mama lu Aghiuta se duc ma toate babele astea de dimineata????????
De ce nu stau ma acasa? Ce poate fi atat de important incat sa nu suporte amanare pana pe la 10.00? Cadea piata aia cu mararu si patrunjelu pizdii masii? Se ofileau morcovii sau ce dracu? Eu cred ca astia au o placere diavoleasca sa se dea cu mijloacele de transport in comun la orele de varf. Ca m-am mai dat eu si la ore din astea prin mijocul zilei si nu era picior de octagenar ma sa mor eu! Normal! La ora aia ei fac nani! Ca au obosit de atata inghesuiala dimineata!

Ma o fi un sport nou? Ii ajuta sa se tina in forma? Cand in sfarsit am reusit sa ma bag si eu in cacatul ala de tramvai si mi-am aruncat ochii in stanga si in dreapta, ma rog numa in stanga ca nu puteam intoarce capul….bah numa proteze dentare!!! Sa mor eu ca ranjea una cu dintii la mine de mi s-a facut frica si pe sira spinarii si in pantaloni!! Sau incep sa cred ca se inghesuie la orele astea ca numa asa mai pot si ele sa bulaneasca un gerovital de 21 de ani fara sa ii sparga ala mufarina si fara sa paa pervers.
„Ce sa fac maica ma impinge lumea din spate de aia ti-am pus mana pe cur”

Daca si maine patesc la fel ma gandesc sa imi dau jos pantalonii si sa urc direct in boxeri in tramvai ca asa sigur se face loc. Sau si mai inghesuiala…
Da macar ma duc la munca la timp
Sa imi trag una….o sa ajung sa ma prostituez ca sa ma urc in tramvai…ce ieftin sunt sa mor io…..

Pasul 1:
se ia una bucata vreme de cacat cand cu soare cand cu ploaie, cand frig cand cald

Pasul 2:
avem nevoie de ceva indiferenta si un idiot incapabil sa inteleaga ca daca e frig afara tre sa te imbraci

Pasul 3:
se mixeaza ingredientele de la pasii anteriori si treaba e gata

Uite-ma de o saptamana cu mucii bretele. Acum 7 zile m-am dus ca un cetatean constiincios la farmacie sa imi iau de ale gurii pentru raceala pe care o simteam ca ma adulmeca din spate. Ma sprijin hotarat de tejgheaua duduii si ii cer cu o voce ferma si cavernoasa sa imi dea dracului ceva ca sa nu ma ia cu raceli in miez de vara sa rada urbea de mine. S-a activat fetita aia ceva de speriat. A insirat pe masa niste cutii frumos colorate toate cu trahei, faringi, esofage si alte instrumente din astea de respirat desenate pe ele. Mai…mare mare dragul sa te uiti la ele ce sa spun. A inceput sa imi spuna cat sunt de minunate si a terminat cu „Ca cu mana iti ia raceala dragu mamii”

Toate bune si frumoase pana mi-a zis pretul. Bah baieti am zis ca nu mai racesc in viata mea. Cand a zis aia cifrele alea aliniate una langa alta de am zis ca e CNP-ul am simtit asa ca o raceala pe la lingurica si in dreapta la trei coaste unde ii e greu voinicului. Le iau (nu le-as mai fi luat) si ma tirez acasa. Timp de 7 zile am bagat in mine chimicale de ajunsesem sa ma rog de colegi sa ma lase sa ma uit cand se duc sa faca un pipilica pentru ca nu mai stiam culoarea originala. Rezultatul?

Mucii hatzuri in continuare. Ma opresc acum 10 minute la farmacie si ii zic „Cucoana mie sa imi dai sa iau ceva sa imi treaca. Uite am luat tot ce mi-ai zis nu a trecut”
– aoleu ati luat 7 zile paracetamol? vai dar asta va face rau la ficat. trebuie sa luati pastilele acestea neaparat si de urgenta!
Momentul acela a fost decisiv pentru peruca dumneaei. Am simtit asa o nevoie interna sa imi infig gheara stanga in ea si cu dreapta sa desenez cercuri concentrice pe splina duduii cu un cui ruginit. Neavand cuiul tebuincios am renuntat nu inainte sa ii urez sa ii bata ficatu in teava si sa se cace suruburi de paishpe.

Astept sa treaca de la sine oricum e ieftin. Hai sanatate

Sincer sa fiu nici nu prea am multe amanunte sa va dau caci totul s-a intamplat foarte repede pentru mine. Manuela m-a intrebat daca vreau sa merg sa dansam tango argentinian pentru niste copii internati la Institutul Oncologic Fundeni. Am sarit in sus de bucurie gandindu-ma ca vom aseza zambete pe fetele unor copii care de mult nu mai stiu ce inseamna sa razi.

Mai scriu ceva? (am voie sa ma dau si eu un pic mare nu?)

Asa. Dupa ce ne-am tras sufletul de la dansat si de la emotii,  am realizat ca nu am stat sa multumim celor ce ne-au aplaudat (ne cerem scuze public dar va rugam sa ne intelegeti – eu unul eram mult prea ocupat sa respir iar Manu era mult prea fericita ca avea amandoua picioarele intregi).
Au dansat acolo mai multe perechi si toti au fost minunati.
Numa ca Sergiu cu Csongor au rupt gura targului. Da doi barbati au dansat un tango de un real spectacol.
Cu atat mai mult cu cat Csongor are doar 16 ani. Nu prea am cuvinte ca sa va explic ce au facut baietii astia doi acolo pentru ca blogul asta e citit si de oameni care nu au legatura cu tango-ul argentinian.
Cautati pe google…..o sa va placa.

Ce am mai patit pe acolo :

– mi-a inghetat capul noaptea in camera, ca dibaciu ala de pastorea pensiunea in care am stat nu a dat caldura si acum sunt racit cobza
– am mancat ceafa de porc cu cartofi prajiti, clatite cu ciocolata si am invatat ca doar un singur chiosc in Breaza are Kent. Chiosc cu sonerie nu asa….
– am primit invitatii la dans din partea fetelor (trebuie sa stiti ca asa ceva nu se intampla in mod usual la tango deci trebuie ca a fost din cauza pantalonilor aia minunati de eram eu inauntrul lor)
– am socializat cu o gramada de oameni frumosi si calzi
– am invatat ca daca vrei ceva poti sa faci sa se intample
– am verificat functionalitatea legilor lui Murphy – daca esti in pantofi de tango si fara masina, afara o sa inceapa sa ploua cu galeata

La anu o sa pregatesc niste ghidusii pentru ca este tabara nu? Trebuie sa recunosc ca am avut si anul acesta de gand insa nu mi-a permis timpul sa organizez cum trebuie. Dar am acum un an la dispozitie.
Si sa cumpar dispozitivele si sa fac lista cu persoanele care ma necajesc.
So be aware…

Anul acesta am fost pentru a doua oara in viata mea intr-o tabara. Cand eram ciutan am fost intr-una de aeromodelism pe la Saliste, acum in Tabara de Tango de la Breaza. In aceasta localitate este un studio de dans, sunt multe pensiuni si se aduna din cand in cand si foarte multa pasiune pentru dans. Nu neaparat tango.

Inainte sa va povestesc ce a fost acolo, trebuie sa va spun de haine. Practic poti dansa tango si in pantaloni scurti si slapi, insa e mai bine daca ai niste textile care sa arate elegant. La milonga toate fetele se imbraca frumos, se aranjeaza, rochite, tocuri, accesorii etc. Cand vezi asa ceva nu prea iti vine sa mergi imbracat in treling si adidasi Puna. E la fel de nepotrivit ca un sudor in costum Armani. Pantalonii de tango pentru barbati sunt mai largi asa…si cea mai importanta caracteristica a lor este ca nu ii gasesti. Cand am inceput sa ma preocup de mersul la milonga am dat o raita prin magazine. Ce crezi frate? Numa pantaloni pana peste tot. Din aia care sa iti arate gamba ta minunata de barbat si care scot in evidenta pantofii cu botu’ intors. M-am plans peste tot de nenorocirea abatuta asupra-mi, si intamplarea a facut sa ma plang cu sarg la cineva care chiar face haine. Le face adica naste ideile si apoi le pune in practica, ma rog…in tesatura. Insa nu facea haine decat pentru dame.

Ce sa mai lungesc vorba, mi-a promis ca imi face pantaloni de tango cu toate ca nu mai facuse niciodata pantaloni pentru barbati. I-am dat o pereche de blugi, mi-a mai luat magiciana si niste masuri ( mi le-a adus inapoi dupa aia) si dusa a fost. Cand ne-am revazut mi-a pus in brate cea mai frumoasa pereche de pantaloni de tango din cel mai frumos material (mi-a zis ea cum il cheama da’ trebuie ca am uitat daca nu mai imi aduc aminte). Cert este ca atunci cand i-am imbracat si am pus si o camasa pe mine primul meu gand a fost „sa mor daca stiam ca arat asa de bine!”. Plangea Clooney in pumni cand a vazut pantalonii aia. Mi-a luat juma de ora sa il impac si nu a terminat cu bocitu’ decat dupa ce i-am dat nr de telefon al creatoarei. Ma baieti haina face pe om daca e facuta de un om!  Asadar acum am prima mea pereche de pantaloni de tango, facuti la comanda – marca Genica Gherghita. Genica iti multumesc!

Buuuun! Pe sistemul – „giaca di piele am, nitzica bataie stiu, hai pi litoral” – aveam camasa Guess si pantaloni Genica Gherghita, ceva pasi de tango stiam, m-am dus in tabara de tango. Sunt multe de povestit din tabara dar articolul asta se intinde deja pe juma de km asa ca o sa il impart in doua. Prima seara a fost seara participantilor. Asta inseamna ca te anuntai din timp si puteai sa dansezi o piesa. Ringul, aplauzele sau dezaprobarile iti reveneau in totalitate. Invatand tango la Lucian si Monica, nu aveam cum sa nu preiau ceva din „nebunia” lui Lucian si iata-ma la 8 luni de tango ca am de dansat in fata a peste 100 de oameni. Io ca io ca nu sunt pe craca mea, dar imaginati-va curajul Manuelei care a acceptat sa imi infrumuseteze dansul. Manuela danseaza de multi ani si este o figura cunoscuta in comunitatea aceasta. Ne-am pregatit asiduu pentru eveniment asta inseamnand ca am hotarat ca nu vom avea coregrafie si ca o sa dansam pur si simplu.

Fara coregrafie mie mi se pare mai usor. Ca faci acolo ce iti trece prin cap, si nu iti faci griji ca ai uitat un pas sau doi. In plus asa cum a zis si Andrei Baican am avut doua mari avantaje – Manuela Panaite si ringul gol. Asa ca am dansat, am ras, ne-am distrat, iar ce am desenat eu pe podea, a infrumusetat Manuela. Multumesc Manuela pentru sprijin, indemnuri si incurajari.
Aplauzele de vineri iti apartin in totalitate.

De mult nu m-am mai confruntat cu tampiti in trafic. Poate am avut eu noroc sau poate ca merg prudent dracul stie. Cert este ca de ceva vreme imi facusem impresia ca in Bucuresti cei cu masinile se uita dupa motociclisti. Sau hai sa spunem ca au descoperit ca masinile lor vin echipate din uzina cu ceva obiecte in care obiectele pe care le vezi sunt mai aproape decat par. Femeile nu mai folosesc oglinzile numai pentru rujat iar barbatii pentru a vedea daca le sta bine freza sau sa vada daca le sta atarnat un muc din nas.

Asta pana azi dimineata. Merg eu fain frumos pe podul Grant si la intersectia cu 1 Mai ma asez molcom pe banda din dreapta. Ei ce spui? Piaza rea si Satana l-a asezat pe un taranete de capitala cu curu intr-un Volkswagen nou nout maaaare si stralucitor. Si apoi a luat masina asta si a asezat-o pe banda 2 fix in momentul de care povestim. Dupa care si-a frecat mainile fericit. Acum stau si ma intreb ce a avut Aghiuta cu nenea asta de l-a pus fix acolo cand treceam eu mandru nevoie mare pe Haimanaua mea.

Intr-un impuls de mare curaj si indemanare la volan, Putza asta trage de covrig in dreapta ca el vrea sa o taie pe banda 1 sa ajunga in fata tuturor fara sa stea la coada. Ca doara nu a dat atata caciula de bani pe masina aia sa stea cu toti prostii la coada nu? Evident ca a intrat tehnic in mine. Norocul meu ca am reflexe bune si ca i-am proptit un bocanc tintuit pe portiera reusind astfel sa mentin o distanta constanta intre cacatul lui de masina si Haimana. Da asa este nu m-am gandit la piciorul meu ci la Haimana…asa si?

Redresez calul si ma lansez in urmarirea animalului cu girofarul pornit. Bine…nu aveam girofar da faceam eu nino nino nino….Il prind dupa intersectie unde s-a infipt ca rama in piatra ca si acolo se statea….
Trag in fata lui pun cricul si ma duc sa ii adresez cuvintele calde care se obisnuiesc in astfel de situatii – gen – de ce mata nu te uiti in oglinzi, pomenire de morti si asa mai departe.
Moment in care el deschide geamul si imi zice „du-te ma in p..ula mea de ce vii asa cu aia pe dreapta mea?”

Am clipit din genele-mi lungi a mirare si stanga mea i-a explicat frumos ca veneam pe o banda pe care aveam voie sa circul. Aceasta miscare de leganare repetata a mainii stangi inmanusata si cu inelele montate a fost acompaniata de cuvinte de dragoste fata de mama lui care sarmana nu a stiut ce naste, apoi am pomenit de ziua fatidica in care si-a luat el carnetul si cum ar putea el sa si-l indese in rect ca si asa e de pomana. In tot acest rastimp ta-su (cred ca el era ca asa parea) care statea in dreapta era mut dar dadea din cap aprobator. Asta de altminteri m-a facut sa ma opresc si sa plec razand in hohote.

Acum o sa se uite in oglinzi.
Dupa ce i se deschide ochiul. Din dreapta

Mare expozitie la Romexpo a fost in acest weekend. EXPOMIL ca in titlu acestui articol. Mie personal imi suna a expozitie de lapte…dar a fost de fapt cu tehnica militara. Intrarea ieftina ca sa intre tot poporul 5 lei. Frumos acolo. Am vizionat intai niste masini de lupta, apoi niste vitrine pline cu cartuse. Grave rau cartusele alea, aveau asa la 25cm lungime. Nush ce draci de mitraliera tragea cu ele da ma gandeam ca daca iti da una la trei coaste unde-i e greu voinicului te apuca un reumatism de toata jena. Pistoale, PM, haine, bocanci.
Apoi am trecut pe langa standurile SRI. Bah cate sunt! Instant m-am gandit la cati oameni tinem noi in spate din taxe. Zeci de metri de stand cu o tona de estrogen tanar rezemat plictisit intr-un cot.

SRI – poveste reala: un bun prieten de al meu le-a inscriptionat niste tricouri si niste sepci pentru petrecerea de 20 de ani a SRI. Bineinteles ca institutia in cauza a venit cu textul de inscriptionat. Amuzanti baietii…
„DE 20 DE ANI VA ASCULTAM PROBLEMELE!” Haios nu?

M-am enervat ingrozitor cand am vazut in parcare doua elicoptere. Cum de ce? Pilotii pentru mine sunt o rasa aparte sunt ceva mai presus de noi oamenii de rand. Bah astia nu erau…Parcasera pe 10 locuri ca orice taran normal care are ceva de aratat in urbea asta a noastra….Apoi am stat de vorba cu scafandrii. M-am uitat si la un filmulet cu ei ce rula pe un mare LCD.

Apoi surpriza serii am vazut CAINII! Era un caine maro intr-o masina special echipata cu o cusca in spate. Cu ham pe care scria mare POLITIA. Statea cuminte in cusca alaturi de o mingiuca rosie. Sigur nu era romaneasca pentru ca mingea rosie facuta in Romania ar fi fost patrata si albastra. A venit stapanul lui (militar desigur) si a deschis cusca nu inainte sa ii spuna pe un ton bland „ia si jucaria tata ” Ei bine de aici au inceput sa mi se faca ochii mari si sa mi se inmoaie genunchii.

Stapanul acestui caine avea o privire calda si un ton si mai cald cand vorbea cu cainele care facea parte din familie din ce ne-a povestit. Merge peste tot cu el inclusiv in vacante. Rezultatul? Cainele acela (ciobanesc belgian un fel de caine lup mai subtire) nu baga pe nimeni in seama in afara de el. Se uita numai in ochii lui!!! Ne povestea un alt militar toate aceste lucruri care erau evidente dar ne-a ajutat sa le vedem mai repede. Il punea pe caine sa astepte. Se aseza narodu si intepenea acolo! Stapanu pleca si ascundea mingea. In acest timp altii doi oameni se asezau in fata cainelui care isi muta capul sa nu il scape din ochi pe stapan. Era absolut incredibil. Un spectacol cum greu poti zugravi in cuvinte. In momentul in care venea stapanul inapoi fara minge, cainele era cu ochii in ochii lui. Nu misca. Tremura tot de nerabdare dar nu misca. A fost de ajuns o clipire mai brusca din ochi a stapanului ca acest caine sa o zbugheasca din pusca in cautarea mingii.

Ni s-a explicat ca nu e nevoie de comenzi vocale. Comenzile le dadea DIN PRIVIRI! Cand am stat de vorba cu stapanul am realizat ce conexiune este intre ei doi. Atata caldura in glas nu am putut sa vad vreodata. Iar cainele….cred ca si-ar fi dat viata sa isi apere stapanul. Cel putin asa parea ca spune cu toata fiinta. Acest caine are legitimatie de servici, solda, grad si iese la pensie. Este specialist in cautarea de droguri.
Mebat este numele lui si bine ca nu era in slujba activa cand am venit eu acum un an din Olanda. ::)):)

M-a impresionat atat de mult incat am uitat sa ii fac poze….

Ma pentru mine inventia asta e o mare necunoscuta. Adica nu necunoscuta ca ne-am cunoscut acu ceva ani buni numa ca nu o inteleg prea bine. Avem asadar un aparat electrocasnic care e format, in linii mari vorbind ca nu sunt asa de cunoscator, dintr-o cuva, un motor si o carcasa. Si niste butoane acolo sa arate bine si sa aiba copii de ce trage. Bun. Si ? Arunci tu tzoalele pline de necuratenii inlauntrul ei si apoi adaugi niste treaba de face clabuci si inca una care cica le inmoaie gen Cocolino (nu va spalati in zonele intime baieti cu ala ca cica o face moale si pufoasa…). Setezi care va sa zica programul de spalare si ce se intampla? Incepe zurbagioaica sa dea rufele in scranciob. Si le invarte ea ce le invarte, face cum face si mai toarna si zemurile alea de le-ai pus tu la inceput.

Dupa o ora de dat in lanturi cica rufele sunt spalate. Pai cum? Ca s-au invartit intr-o apa cu clabuci? Numa asa? Si gata sunt curate? Sau cumva le face numa sa miroasa frumos? Ma rog nu are importanta nu o sa inventez eu masina de spalat cu maini de femeie in cuva.
Am invartit niste rufe in masina si purced la rastignirea lor pe uscator moment in care observ ca mi-am pierdut balena de la o camasa. Ma uit cu atentie pe jos pret de o secunda, vad ca nu este si evident ca Holmes deduc inteligent : e in masina! Ma duc intins la masina bag lanterna si incep sa ma zgaiesc.

Bah e misto interiorul. Arata asa ca o bluza pepit de o purtam eu cand eram la scoala in primele clase. Ma uit peste tot. In afara de un ciorap agatat de tavan cu unghiile nu era nimic inauntru. Numa ca am observat ca in garnitura aia de cauciuc se adunase clabuc mult cu murdarie. Ca un gospodar ce ma gasesc pun mana pe laveta si incep….sa SPAL MASINA DE SPALAT !! Bah nu suna ma ciudat??? E ca atunci cand speli prosoapele ! Cand iesi din dus se presupune ca esti curat nu? Atunci care e treaba cu spalatul prosoapelor? Am ramas pret de cateva secunde cu laveta in mana gandindu-ma daca fac bine. Masina de spalat SPALA ea. Eu ce sunt daca spal masina de spalat??? Masina de spalat masina de spalat????

Am vorbit cu o prietena care mi-a zis ca e ceva normal sa faci asta. Si ca ea are o metoda personala. Pune otet in loc de balsam si da drumul (fara rufe banuiesc) la un ciclu de spalare. Si am inceput sa rad normal. Cum sa pui otet? De care? Mai puternic? Daca masina ta de spalat e otetara rau si vreau mai puternic?
Apoi am gasit o noua utilizare a masinii de spalat. Pui ulei in locul detergentului, sare si otet in loc de balsam. Apoi arunci in gura hulpava salata, patrunjel, ceapa, telina etc. Si dai drumul la un ciclu de stoarcere!
Va dati seama ce salata minunata iese si fara pic de efort??

Acum are logica sa speli masina de facut salata…..

Zilele acestea am participat la Bucharest Tango Fantasia 3rd edition cu Javier Rodriguez & Andrea Misse.  Foarte fain. Rodriguez este un profesor bun chiar daca are un limbaj colorat. Mie personal mi-a placut felul in care explica, chiar daca pe alocuri imi parea ca sare calul cu expresiile mai mult sau mai putin plastice. Dar cine sunt eu sa ii contest modul de exprimare? A fost fain, am invatat, am ras.

Aseara a fost „milonga de despartire” in Popa Nan 82. Lume multa, aleasa, tanguero din Bucuresti, din tara si din afara. Au fost si o gramajoara de greci (gramada inseamna mai mult de 30 iar ei nu au fost…asa ca…gramajoara). Cu toate ca era multa lume nu a fost asa inghesuiala pe ring ca vineri seara. Vineri a fost crima si pedeapsa mai ales pentru un incepator ca mine. Dupa ce dansam o tanda eram rupt de efortul de a imi feri partenera de ceilalti dansatori. Da ma radeti na…pentru mine e un efort ca inca sunt la inceput. Au existat si niste domni mult mai experimentati ca mine care din greseala (sper) au dat peste mine desi eram bine mersi in fata lor si puteau sa ma vada. Dar am trecut cu vederea ca deh…se intampla si la case mai mari, acum nu o sa fiu eu carcotasul nu? Trecand peste aceste lucruri marunte a fost frumos si vineri chiar daca era inghesuiala mai mare ca in burta unei femei insarcinata cu sextupleti.

Aseara insa a fost mai fain ca era mai liber ringul si astia ca mine se simt mai bine cand au spatiu. Desi acum daca stau bine si ma gandesc ar fi mai bine cand e inghesuiala…ca daca ma dezechilibrez pot sa ma rezem de o alta pereche care e mai aproape. Asa ca in autobuz. Hai ca nu asta vroiam sa va povestesc. La tango argentinian se obisnuieste (dar nu des) sa marchezi niste accente mai puternice prin calcat mai puternic pe un pas sau cum naiba sa va explic sa lipai asa cu talpa pe podea. Un fel de trantit piciorul in podea mai puternic. Dupa mintea mea daca faci treaba asta cu moderatie chiar poate sa dea bine. Am vazut maestri care  iti fac un gol in stomac atunci cand executa treaba asta. Noh bun.

Aseara am avut pret de cateva piese in urma mea pe ringul de dans un domn, nush cum il cheama sau de unde e dar nici nu conteaza, care facea aceasta „figura”. Frumos ce sa zic. Numa ca o facea la fiecare doi pasi maxim. Intai a fost ca o impresie vaga dar dupa ce partenera mea m-a facut atent….mi s-a facut pielea de gaina. Ca in prima faza am asociat sunetul acela cu un morosan nervos rau care incaltat in cizmele lui lasate de la tata sau, ma fugareste cu cutitu in dinti strigand „te tau ma baiatule!” Am facut eu ce am facut si m-am intors sa vad sursa sperieturii mele. Era doar un tanguero. M-am intors pe sensul de dans si am proiectat asupra sunetului ce venea din spate, imaginea unui pluton de cavaleristi ramasi fara cai din cauza crizei, marsaluind la 2 noaptea in Bucuresti. Sa mor daca nu se potrivea la fix. Nu prea am reusit sa pozitionez plutonul in mijlocul milongii dar inca lucrez la asta….

Amu sa nu intelegeti gresit….si eu sunt natang rau, ca nu dansez de mult, de fapt nici macar nu cred ca am inceput sa dansez, ma dezechilibrez, nu imi tin axa de multe ori, nu stiu asa multe figuri ca altii si poate ca nici nu sunt asa de inspirat. Asa ca din pozitia asta imi permit sa rad de ceva atat de amuzant la urma urmei. Am facut o mare burta de ras pe seama acestui fel de a marca bucuria dansului.

Pe loc repaus.