Postat in Datu' pe goarna | 3 comentarii
Fiind in concediu si neputand sa plec pe niciunde din cauza contactului de la Haimana, mi-am zis sa ma duc sa vad meciul intr-un bar. Si uite asa am ajuns aseara la Oaia Neagra intr-o masina galbena de le zice lumea de prin partea locului – taxi. Eram tot un freamat si o nerabdare sa vad cum se descurca echipa nationala, asa ca mi-am luat o bere rece glont si am stat de vorba cu Adie si restul lumii de pe acolo pana cand a inceput meciul.
Ca veni vorba cat dracu s-a terminat?
Intreb asta din doua motive – nu am apucat sa vad meciul.
Ce vreau sa va povestesc este ce s-a intamplat la bar. Am aterizat eu acolo pe un scaun din alea inalte cu un lichid in fata mea si da-i cu taclalele. Cand se ingana ziua de azi cu cea de ieri, in zona eram eu, Adie si trei fete.
Ma baieti….O asa diversitate de subiecte abordate cu atata hotarare si determinare nu mi-a fost dat sa vad vreodata. Totul a inceput cu locul de munca. Toate trei se pare ca lucrau in aceeasi bransa si au povestit de la clinciurile cu patronii pana la divergentele cu clienti imbibati prea mult in licori bahice, precum si diverse metode de razbunare si reducere la stare de protozoare a acestora. M-am amuzat copios dar m-am si ingrozit in egala masura. Aseara am realizat ca o muiere nervoasa e ceva ce nu vrei sa intalnesti sau sa ti se intample.
Dupa ce au terminat cu subiectul de mai sus au trecut la barbati. La cum arata, cum ar trebui sa arate si de ce nu fac asta tot timpul. Au analizat la sange conformatia sportivilor, si sa vezi acolo contraziceri: jucatorii de polo au spatele frumos dar au picioarele ca niste stixuri, aruncatorii de sulita sunt minunati ca sunt dezvoltati peste tot si in plus te pot lua intr-o mana si te arunca pana la ei acasa cu mare precizie, atletii au curu misto, dar toate au concluzionat ca baschetbalistii (in special aia de la Asesoft) sunt minunati.
Probleme cu parintii, probleme de greutate, in relatii – toate au fost luate date prin filtrul marunt al fiecareia, etichetate, si culmea pentru toate exista aparent o rezolvare instanta pe care o si enuntau. Coafuri sus, coafuri jos, care e treaba cu dunga pe care si-o lasa muierile pe mijloc cand se epileaza, de ce isi fac in perioada craciunului din parul pubian un bradut de craciun cu globuri sau pisicute sau iepurasi. Ma stiti ce inseamna ca nu cred ca au scapat un subiect de interes general? Totul absolut totul a fost atins, disecat si dupa aceea a fost emisa o rezolvare.
E drept ca in cateva momente m-am simtit oarecum stingher acolo si nu mai stiam ce varianta sa aleg ca sa o sterg – usa sau geamul, dar per ansamblu a fost instructiv si educativ.
Dupa seara asta pot sa concluzionez…barbatii nu barfesc si sunt limitati in discutii.
Pentru diseara mi-am pregatit o lista cu o serie de intrebari la care eu pana acum nu am gasit raspuns….
Postat in Datu' pe goarna | 3 comentarii
Ma trezesc eu de dimineata si ma primenesc. Dupa ce imi termin cafeaua ma duc sa salut Haimanaua care ma astepta cuminte si cu limba scoasa de nerabdare. Ajung la locul de intalnire imi beau cea de a doua cafea si apare si Dezu. Dupa ce am consultat prognoza meteo pentru perioada evenimentului….plecarea noastra la Faaker See s-a transformat pe loc intr-o plimbare in tara ca acolo era numa cu tunete si fulgere. So…plecam.
Sunt o gramada de locuri frumoase de vazut in tara, de ce sa nu profitam de asta? Si da-i fum pe autostrada. Se termina autostrada si in drum spre Ramnic oprim sa fumam o tigara si sa reflectam. Eram cu harta intinsa pe jos. Dezu isi aprinde calm o tigara si hotaraste cu un ton ferm:
– Bah…da noi unde mergem?
– Cum unde? Pai s-au vehiculat ceva idei cu Hunedoara, Baile Herculane etc!!!
– Pai da. Si deci unde mergem?
Am concluzionat in unanimitate ca hotararea lui e buna. Si am plecat. Spre Herculane.
In Ramnic am luat drumul de Tg Jiu. Erau 100km pana acolo. Dupa o ora de mers si cale de 67km m-am oprit. Ochii mi se lipisera de viziera pentru ca in fata mea era un semn pe care scria TG JIU 131 KM !!!!
Bah baiete….am zis ca sunt in bucla spatiului. Scoate harta vezi in ce handel de oras suntem…
Nu ma intrebati cum am facut vrajitoria asta dar se pare ca in loc sa mergem drept spre Tg Jiu, undeva am facut la stanga strabatand 67 km pana in Dragasani. Ce era de facut…am luat-o dupa indicator. A fost o idee extrem de proasta pentru ca in ciuda faptului ca peisajele erau minunate si drumul serpuit, asfaltul lipsea aproape in totalitate. Ajungem noi in Tg Jiu dupa care ii dam bataie spre Drobeta ca vroia Dezu sa manance pleskavica de la Taverna Sarbului. Ajuns mancat plecat. Ajungem si in Baile Herculane unde ne cazam la pensiunea Roua de Munte – daca ajungeti vreodata v-o recomand cu caldura. Proprietarii sunt foarte de treaba si prietenosi.
Dupa ce am dat transpiratia jos de pe noi am mers in statiune sa facem baie nu? Ca doara asta se face la bai – baie! Ajungem la cineva in curte tehnic care isi construise un bazin de 5/2 m in care curgea in permanenta apa sulfuroasa. Pe masuta alaturi era o oala cu capac unde puneai 2 lei asa de moft, ca nu iti cerea nimeni.
Dimineata mi-am mancat omleta in compania lui Axy.
Apoi am facut o vizita la statuia lui Hercule care a fost turnata pe la 1800 din fier pentru teava de tun in amintirea soldatilor vindecati acolo.
Si am fost la gara neaparat. Cica ar fi cea mai frumoasa gara din Romania. A fost construita in stil baroc pe la 1890 si cica a fost conceputa astfel incat sa reproduca exact castelul de vanatoare al Imparatesei Maria Tereza aflat in apropierea Vienei.
Acu am revenit in Bucuresti pentru niste lucrari de mentenanta. Mai multe poze pe picasa
Citeste mai mult
Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii
Am aburcat toate bagajele pe Haimana si tehnic sunt gata. Sunt pregatit sa pun lume si kilometri intre mine si voi. O perioada. Ma intorc io…
Citeste mai mult
Postat in Datu' pe goarna | 6 comentarii
Eu cred ca pregatirile, facutul de bagaje si de vise inseamna cel putin jumatate din bucuria aventurii.
Si daca nu sunteti de acord asta e. Inseamna ca nu v-ati straduit niciodata sa inghesuiti treburi cu volumul unui frigider pe o motocicleta…
Am inceput de luni ca sambata plec. Hai nu mai radeti atata ca sunt un tip meticulos si foarte pragmatic. Nu iau niciodata cu mine treburi in plus. E drept acum in timp ce scriu ma uit lung cu coada ochiului (ochiu meu stang are o coada lunga rau) catre o treaba gri care troneaza in mijlocul lucrurilor pe care tre sa le iau cu mine. Un moment va rog…
Mda e salteaua pneumatica. Ce v-am zis eu? Imi trebuie? Da! QED!
Sa mor daca imi aduceam aminte ca e gri….
Ieri mi-am comandat castile noi pentru dispozitivul meu blushtutz de ascultat muzica si vorbit la telefon in timp ce ma dau cu Haimanaua. Le-am aranjat fain frumos in casca, pus casca pe cap, ascultat una bucata piesa tango – suna bine. Am si dat un telefon de control sa vad daca mere si aceasta functie. Totul e perfect.
Sfat: daca va faceti bagajele si sunteti in verva ergo neatenti – daca aveti o casca de motociclist prin casa nu ar fi rau sa o puneti pe cap. Un mic exemplu: imi puneam baterii in lanterna. Conform legilor lui Murphy dupa ce scapi un obiect din mana se rostogoleste pana in cel mai indepartat si inaccesibil colt al camerei. Murphy luate-ar dracu! S-a dus bateria mea sub dulap. M-am intins dupa ea dupa care victorios mi-am indreptat spatele meu avand grija sa imi incordez muschii armonios dezvoltati chiar daca nu ma vedea nimeni…da’ asa de antrenament, moment in care fut un cap in usile deschise ale dulapului. De jos in sus da?
Mare bulan ca aveam casca pe cap. Amu tre sa repar usa …si am invatat ca nu mai tre sa ma armoniosesc eu daca nu e nimeni prin preajma ca si asa e de pomana. Am facut un inventar si o statistica.
Practic 70% din volumul bagajelor mele reprezinta treburi utilitare cum ar fi cort, sac de inghesuit maimuta beata inainte de culcare, saltea, chingi, bricege, lanterna, trusa de scule, trusa de prim ajutor, pudra pentru nas si asa mai departe. Doar 30% sunt haine si stau 7 zile. E drept ca nu ma duc sa fac parada modei acolo dar…..Cand ma gandeam eu ca daca imi totusi 7 boxeri in loc de 1 se mai echilibreaza un pic ponderea, mi-a adus aminte ca nu am pus prosop. Muuuuaaamaaaa cand l-am pus pe pufos peste toate s-a modificat schimbarea! Una din doua: ori renunt la prosop si imi cumpar de acolo, ori mai imi cumpar o motocicleta ca pe asta nu incap atatea.
Bah eu imi scot casca asta…..
Postat in Datu' pe goarna | 7 comentarii
Am descoperit de curand acest dans si oamenii din jurul lui. Sau din el. Sau de pe langa. Dansul este minunat.
Doua persoane sa mearga, sa respire si sa traiasca in acelasi timp aceleasi lucruri.
Am scris la un moment dat la un concurs de „definiti tango-ul” ca este „iluzia unei vieti perfecte desenate pe podea”. El propune, ea accepta, el ii da timp ea infrumuseteaza ce a propus el.
Si oamenii care se aduna sa danseze sunt frumosi. Majoritatea. Si aici inca am nelamuriri. De ce nu toti?
Ca doara ceea ce fac ei acolo e ceva frumos, ceva ce ar trebui sa iti deschida sufletul sa te faca mai bun si mai permisiv la greselile altora. Mai ingaduitor. Dar nu este chiar asa.
Am descoperit oameni egoisti, carora nu le pasa decat de ceea ce au ei de realizat. Si am realizat ca intr-adevar tango-ul este iluzia unei vieti perfecte. Pentru ca daca iei dansul ca atare fara oameni este minunat. Daca pui si oamenii acolo sigur se strecoara si niste uscaturi care il uratesc.
Pentru unii a devenit o lupta. Scoala noastra e mai buna decat toate celelalte. La noi inveti tango. La restul e doar amageala. Noi am fost primii deci noi stim tot. Noi suntem cei care au venit imediat dupa primii deci stim si mai mult decat ei. Milongile noastre sunt cele mai frumoase. Noi alegem muzica cea mai buna si avem cei mai buni profi. Cam acestea sunt semnalele transmise in societatea de tanguero. Nici nu va imaginati cati oameni s-au lasat de tango din aceste cauze. Am avut impresia ca cei care stiu dansa au transformat asta intr-o casta in care e greu sa intri daca nu cunosti oamenii potriviti. Daca esti incepator nu te baga mai nimeni in seama si trebuie sa urci dand din coate. Nu spun ca toti sunt asa. Spun doar ca am vazut des asta. Si este ingrijorator. Cu atat mai mult cu cat nimeni nu vorbeste despre asta. Parca e numai lapte si miere peste tot.
Deja vad ca daca se intampla ca studenti de la scoli diferite sa ajunga la aceeasi milonga nu se invita decat intre ei. Ati luat-o razna? Asta va doriti? Asa vedeti voi tango-ul? Milongi puse unele peste altele numai ca sa nu se duca oamenii intr-o parte? Saluturi din varful buzelor intre cei care invata la scoli diferite?
Nu trebuie sa fie asa. Ar trebui ca profesori sa educati studentii. Sa ii invatati nu numai sa danseze. Dar sa se si poarte in aceasta societate. Si daca voi o faceti atat de urat ce va asteptati de la ei? Unde vrei sa duceti asta? Care este viitorul?
Vin profesori din afara la noi. Cat credeti ca o sa le ia pana sa inteleaga ce se intampla aici? Cat credeti ca o sa dureze pana cand o sa ni se duca buhul si cu asta afara?
Tango-ul nu este un business. Incercati sa intelegeti asta. Nu mai lasati mercantilismul sa oprime pasiunea pe care cu totii o aveti. Lasati tango-ul din voi sa respire. Nu intotdeauna e bun close embrace.
Asta daca mai aveti tango in voi.
Citeste mai mult
Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii
Am primit azi un link catre un articol cu acest nume.
In prima faza m-am bucurat nespus si eram pornit sa fac un mare spam catre toate adresele de mail pe care le cunosc si in toate retelele de socializare. Deja aveam planul pus la punct cand mi-am zis totusi sa citesc dracu si eu articolul sa vaza ochii mei frumosi (modestia mea este proverbiala) despre ce e vorba.
A prominent British anthropologist has completed a ground-breaking, 10-year study proving that women who wear less clothing live up to 20 years longer. And the fewer clothes they wear, the longer they live.
Asa incepea si nu zicea rau nu?
Din pacate articolul continua asa:
Philomena Bushfield, 120, is a life-long nudist who hasn’t „worn more than a pair of socks since I was 7.” She is rarely sick, still runs in marathons, and has the energy and enthusiasm of a woman half her age. „It also made it much easier to meet men,”
Ok deci analiza pe text. Are 120 de ani si inca alearga la maratoane chiar daca nu poarta decat sosete! Bah! Ce e naspa in imaginea asta? Va imaginati o muiere alergand in costumul lui Eva la maraton? Da! Dar sa alerge cu el NECALCAT????
E de asemenea mult mai usor sa intalnesti barbati? Orbi sau cum?
Liz Sexton, 117, was a strip-tease artist for most of her life. „I was stripping until I was 83,” recalls Sexton. „Didn’t even need to wear a bra till I was 95.”
Imi si imaginez bunoaca asta la 83 cum se dezbraca ea pe scena
– You wanna see my tits?
– yeah I do…
…….
– Ok that’s enough you can roll them up….
Deci fetelor! Luati de buna treaba asta dar cu limite da?
Postat in Datu' pe goarna | 1 comentariu
Se facea ca trebuia sa merg la niste cursuri cu niste profesori cu carte, care au venit de peste mari si tari sa ne impartaseasca din cunostintele lor. De obicei eu la cursuri sunt absorbit de ce mi se arata, si invat destul de repejor pentru ca o fac in joaca. Imi place ce fac (ca doara de aia ma duc nu?) si atunci totul este foarte simplu.
La cursurile de va povestesc sunt doi profi – un el si o ea. Ei bine aici vine partea in care toate lucrurile s-au complicat. Cand am vazut-o pe profa in prima faza am avut impresia ca este o holograma facuta dupa toate regulile frumosului de un mare artist grafician, si ca au proiectat-o acolo in mijlocul salii ca noi sa ne uitam cu mutre de imbecili retarzi si ei sa ne filmeze. Ma cum sa va explic? Angelina Jolie joaca la pitici pe langa turcoaica asta. Mi le imaginam pe Jessica Alba si Megan Fox cu niste lopatici din alea de plastic in mana cu degetul in nas uitandu-se la profa asta si credeti-ma ca nu era nimic deplasat in tablou.
Bah…ce mai…e frumoasa coz. In plus are o gratie in miscari cum rar am intalnit. Desigur ca tre sa aiba si minusuri. Ea e sefu in casa. Clar! La cat de ferm are cuvantatul si degetul aratator care intra in erectie in mod natural incat imi e greu sa cred ca ea face ce spune el. Mai degraba pare ca degetul ala e amenintarea amenitarilor, spaima balaurilor si nenorocirea barbatului care il vede indeaproape.
Am avut reale probleme sa ma concentrez la ce imi explica nenea ala. Eu ca eu ca sunt mai cu picioarele pe pamant. Da daca va spun de restul care erau in sala….
Cat am putut rade uitandu-ma la privirile cosmice ala alora…..Era asa o mana de oameni care parca nu mai vazusera femeie in viata lor si acum dintr-o data a aparut singura de pe planeta, iar ei incearca sa vada care este modul ei de emploi.
Dupa care am ras si mai zdravan cand am realizat ca si eu ma uitam cu aceeasi privire de caine dus la injectie la inceput. Da. Am facut bine cand am parjolit femeile si am otravit padurile in calea lor.
Amu stau eu si ma gandesc: cat de usor suntem de fraierit ma n-ai vazut n-ai pomenit.
Indata ce apare una mai de Doamne ajuta suntem cu limbile infasurate in juru gatului ca niste esarfe si suntem gata sa ne facem presh in fata ei ca „are un picior foarte usor”
Mari boi…..
Citeste mai mult
Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii
Am avut un vis naspa azi noapte.
Se facea ca eram in Dorohoi, eram muiere, neagra 12 noaptea, cu o gramada de bani, grasa de daca te uitai la mine puteai sa juri ca am doua sau chiar trei usi, un zambet pe fata de puteai sa juri ca am dormit cu umerasu in gura si toata lumea imi zicea Oprah. Si eram bogata bine. Sau rau. Cum vreti da aveam o gramada de bani.
S-a facut dimineata si am realizat ca viata asta de alb, in orasul asta insalubru, cu un trup sculptat, cu zambet normal si fara bani – e un mare cacat.
Da sa mor eu ca m-am bucurat ca e asa….
Citeste mai mult
Postat in Datu' pe goarna | 2 comentarii
Stau cateodata si ma gandesc cata hartie se consuma pe scrisori aberante cu mesaje de cacat ce isi ating tinta in proportie de 10%. Cati copaci sunt sacrificati pentru asta. Cati tampiti de taietori de lemne isi taie degetele. Ma rog…de degetele lor nu prea imi pasa dar suna asa …dramatic.
Dar chiar nu inteleg ce dracu e in mintea astora de cheltuie atatia bani, si atatea resurse naturale ca sa trimita scrisori. Cand mai suna cate o ametita din aia la interfon „buna ziua sunt de la corespondenta” imi vine sa ii spun sa urce la 9 sa corespondam fata in fata si ma gandesc ca iar imi gasesc cutia de scrisori plina de maculatura.
Nu! Nu ma intereseaza ca s-a ieftinit salamul de sibiu in Cora. Nici ca tricicleta rosie e mai ieftina decat aia verde. Nu vreau sa stiu gama de vinuri. Nu ma intereseaza ce imi spune primarul sectorului 6 si nici referendumurile. Am primit o scrisoare intr-o zi – imi scria chiar mie primarul ! Vai ce onoare mi-am spus! Ma asteptam sa vad ca incepe scrisoarea asa: Bah Ove esti tampit? Hai dracu la vot ca ne fac astia 6 judete si o sa te duci sa iti iei adeverinte din Timisoara!
In loc de asta citesc:
„stimate alegator” – alegatoare e maica-ta si boul de te-a imbracat azi dimineata
„stii cat ne pasa de parerea ta” – iti pasa pe dracu iti pasa sa te votez sa iti iei banii manca-mi-ai
„este momentu sa te ridici sa iti spui cuvantul” – sa-mi trag! E revolutie din nou! Beretele verzi!
„vino langa noi sa incercam sa facem ceva pentru tara” – pai eu fac ma tampitule deja! Nu vin langa voi si trag speranta ca o sa crapati de malarie si ca o sa va dea Doamne Doamne buba neagra in cur din aia de te mananca rau si maini scurte sa nu va puteti scarpina.
Imi iertati iesirile va rog dar azi am primit o scrisoare care incepe asa:
„CU SIGURANTA ITI AMINTESTI MOMENTUL IN CARE AI DEVENIT MAMA…..”
Citeste mai mult
Postat in Ganduri | 3 comentarii
Cald al dracu’. Si eu nu sunt rau de caldura. Cei care ma stiu imi cunosc performanta de a dormi in cort, in luna august, la ora 14.00, pe plaja in vama veche. Deci nu sufar asa de rau ca altii. Ma’ da parca e prea de tot. Aerul conditionat din birou nu mai face fata, ventilatorul nu mai vrea sa se invarta, calci pe limba cainii din curte. Pe la 15.00 am observat cum tabla de pe casa incepe sa isi stranga bagajele injurand printre pliuri ca se muta in Norvegia.
Acum s-au adunat norii deasupra satului. Cateodata cred ca traim intr-un mare ghiveci de plante. Da stiu nu intelegeti. Va explic numaidecat. Asa pateste garofita mea. Uit sa o ud cate trei patru zile si sta ca proasta in geam la soare. I-am explicat „mai demento daca iti e cald de ce dracu nu te muti mai la umbra?” – dar nu ma inteleg cu ea. Este la fel de capoasa ca si mine. Asa. Dupa 3 – 4 zile imi aduc aminte de ea. Ma apropii de ea si vad ceva ca o esarfa rosie in jurul ei. Frate de caldura scosese limba si si-o infasurase in juru frunzelor!
Pun mana pe sticla cu apa si torn. Generos. La un moment dat am conchis ca e prea generos.
Era….
Inota garofita mea pe spate ceva ce nu ai vazut. Nu a patit nimic dar de acum ii scot surplusul de apa ca nu pot sa mai dorm noaptea. Face proasta un zgomot cand se balaceste ce nu ai vazut. Azi cand am venit de la munca am vazut ca si-a facut rost si de ratuste sa se joace…
Cam asa suntem noi. Uita Doamne Doamne de noi cateva zile, ne uscam pieile, facem riduri, devalizam stocurile de creme cu miliarzi de factori de protectie si asa mai departe. Mi-l si imaginez pe Barbos dandu-se cu motorul prin rai, zburatacind ingerasii aia de stau linistiti pe norisori ca pe niste gaini zapacite. Sigur si-a modificat tobele ca sa fie distractia mai mare. Le sar la aia corzile de la harpe cand trece distractivu asta, da o raita si prin gradina musulmanilor asa la caterinca sa le darame muntii de orez, se duce la party de pene ude (aia n-au ma tricouri sigur) si cand termina beutura si distractia vine inapoi. Isi zvarle casca intr-un sictir total in gasca de ingerase groupie, si ? SI???
Vede Pamantul! Vai sa imi trag nu i-am mai udat pe astia de trei zile!!! Aileiii ce s-a uscat pamantul astaaa….
Pune mana pe nori ii aduna si incepe sa ii stoarca. Si la fel ca si mine este generos. De aia imi place mie de el. Ca seamana cu mine.
Prietene stiu ca esti glumet da sa nu cumva sa ne dai apa de sa inotam pe spate ca garofita mea…..
Citeste mai mult
