PESCUIALA

Intr-o sambata urata in Bucuresti da frumoasa foc in alte locuri am hotarat impreuna cu niste prieteni sa bagam o partida de pescuit. Am pregatit din timp totul si dupa ce am urcat toate sculele in masini (aici incluzand faimoasa barca nou nouta a lui Piri) am plecat spre Cernavoda. Tinta noastra era o crescatorie unde intram cu pile (ca tot romanul deh). Indata ce am trecut pe sub podul de la Cernavoda ne-au luat in primire niste caini ciobanesti care au alergat dupa masina pret de 2km. Mama cat erau de mari….Pe stanga drumului erau niste cruci si am banuit ca defunctii incercasera sa pescuiasca acolo fara sa observe cainii aia care erau ca niste manji. Am ajuns la locul faptei. Un loc salbatic, frumos, cu extrem de putine elemente antropice.

Febrili incepem sa asamblam lansetele, sa umflam barcile. Am carat de la capitala doua cataroaie pe post de ancore (nu eram siguri daca vom gasi pietroaie in Cernavoda na…). Sub ecoul faimoaselor replici din Operatiunea Monstrul gen „prind nu prind nu ma intereseaza vreau sa prinzi tu” ne-am apucat de treaba. Am lansat, am mulinat, am incercat locuri, am trecut de la twister, la lingurita, apoi la rotativa, pestisor si asa mai departe. Nu a mers. Am scos unditele sa dam la caras sau rosioara. Nu a mers. Dupa ce am luat la rand toate posibilitatile (fes agatat in carlig, chemat pestele cu vorba buna, injurat pestele ca la usa cortului, amenintat ca daca nu iese singur din balta il blestem de o sa ii sara ochii) am recurs la artileria grea. Ne-am urcat in barci si am inceput sa il fugarim in toata balta. Ca veni vorba de barci o sa va spun despre noua barcuta a lui Piri de care e foarte mandru. E verde. Dar nu barca e atat de interesanta cat „vaslele”, pagaile sau cum vreti sa le ziceti. In opinia tuturor erau ca un fel de lingurite de cafea. Cand puneai mana pe ele nu isi dadea nimeni seama daca vaslesti sau faci un capucino. Balta era FOOOOAAAARTEEEE MAAAARREEEE. Am vaslit sau facut cafea in lung si in lat ca in poveste. Fratilor credeti-ma…nu era nimeni acasa in balta aia. In afara de o broasca nesimtita, trei lebede ratacite si un roi de tantari….nu vietuia nimeni acolosha. A fost prima oara cand am fost la peste si nu a tras macar o data. Ce ne enerva cel mai mult era faptul ca eram intr-o crescatorie!!! Ce mama dracu crestea ala acolo? Stuf??

Pe la orele pranzului eram deja extenuati de atata pescuit. O sa sar peste capitolul in care Piri a inceput sa vasleasca pentru a ne muta locul pe balta avand inca ancora aruncata in apa dar nu pot sa nu va spun ca am brevetat pozitia de facut pipilica dintr-o barca pneumatica.
Dupa ce am inregistrat inventia la OSIM. epuizati de efort am inceput sa muncim la o sticla si sa ne relaxam.

Apoi am strans si am plecat acasa cu juvelnicul curat si placut uscat dar cu burtile pline de ras.
Nu mai imi aduc aminte daca ne-a urat cineva bafta inainte de a pleca….ca ma duc sa ii aprind o lumanare…