PREGATIRI DE IERNAT

Postat pe 25 Oct, 2012 in Datu' pe goarna | 2 comentarii

Vazand eu ca nu mai e vreme de plimbat cu Haimanaua, am zis sa o pregatesc de hibernare. Da stiu inca e frumos afara o sa spuneti. Dar vine frigul, si multi dintre voi nu stiu cam cat e de nasol dimineata, cand racoarea zorilor se prelinge pe forma aerodinamica a rezervorului si se opreste direct in aparatul reproducator. Dupa care te chinui sa faci pipilica pentru ca nu mai ai cu ce. Sau ma rog…ai da e inauntru, nu mai e afara, si daca te uiti cu atentie la ea o sa o vezi mica si zgribulita sufland de zor in maini ca sa se incalzeasca.

Imi pun in cap sa fac asta deci incep sa ma pregatesc. Iau ligheanul de rufe, arunc in el buretele meu cu care ma spal (e natural da?), un sampon Bulgari, niste carpe, o surubelnita, si pe-aci mi-e drumul! Direct in garaj. Ma intind tacticos, imi suflec mainile si imi aprind o tigara. Orice actiune trebuie bine gandita de la inceput. E limpede ca eu pornisem cu stangul. Nu imi luasem cheile. Si a trebuit sa imping huiduma de 300 kg f’o 6 metri usor in panta. Ma rog…Pozitionez animalul langa furtunul de apa. Pun furtunul langa ea (capatul) si ma duc la robinet. Dau drumul. Nimic….Ma duc la capatul pe unde trebuia sa galgaie vesel lichidul ala transparent. Nimic. Cu furtunul in mana ma indrept catre robinet din nou. Moment in care furtunul imputit, gaseste ocazia sa se descolaceasca in alt fel decat era pana atunci, si sa lase veselia sa zburde pe teava catre freza mea.

Dupa cateva cristelniti mestecate apasat intre masele, incep sa ma comport ca americanul care isi spala motorul pe peluza. Fluieram incetisor si udam mobra. Au fost cateva minute frumoase. Am pus samponul Bulgari (mentionez ca poate nu ati retinut) in lighean si dai spalatura. Pe cap, in urechi, in nas, pe picioare. Toata sapunita coz. Clatesc bine bine dupa care imi iau cele trei tricouri aduse din casa, le sfasii in bucati ca o bestie cu nesat de rau in sange, si incep sa o sterg. Am terminat si aceasta operatiune si dupa inca o tigara incep sa imping maldarul de fier inapoi la locul lui.
Scot husa din poseta (a se citi punga BILLA).

Acum urmeaza partea amuzanta, cel putin pentru mine. Ca sa pot sa pun husa aia mare, peste coarnele alea inalte de le am eu, trebuie sa o arunc asa un pic. Si asta nu se poate face de pe loc nu? Iti trebuie un avant. Fac un pas in spate, duc husa in fata mea cu ambele maini, apoi fac disociere puternica ducand mainile brusc in dreapta mea spre spate. Mult spre spate. Ca sa imi iau avantul corespunzator nu?
Moment in care husa imi pleaca pur si simplu din maini. Desfacut pe secunde ceea ce s-a intamplat ar arata asa:

sec 1 – duc mainile in fata
sec 2 – duc mainile prin dreapta cu husa cu tot spre spate
sec 3- scap husa din maini
sec 4- ma intorc sa vad ce mama dracu am facut de nu mai am ce sa arunc pe mobra
sec 5 – il vad pe vecinul meu, un malac de 2 metri DE MANA cu husa mea care statea vertical si MERGEA LINISTITA !!!!!
sec 6 – ala se opreste pe loc SI LA FEL FACE SI HUSA!!!!!
sec 7 – husa incepe sa coboare alene spre sol, de sub ea ivindu-se sotia aluia (o tipa la 1.50m)
sec 8 – scuzele si adunat husa…..

Nu pot sa va explic ce haioasa a fost treaba sa imi vad husa mergand si tinand de mana pe vecinu Dan. Daca as putea sa pun mana pe filmarea de la camera de supraveghere cred ca fac youtube-ul vietii mele.

 

2 comentarii

  1. ba, deci nu zis care e faza cu surubelnita.

  2. pentru baterie….