Serbia – Croatia – Bosnia si Hertegovina – Bulgaria

Aproape 4000 de km in 5 zile. La Belgrad am asteptat HOG Bucuresti sa ajunga dupa care m-am lipit in coada lor. Am mers un pic si ne-am oprit. Cateva sute de km. Am dormit la Slovenski Brod. E undeva in camp. In 15 min de la parcarea motoarelor au aparut 3 masini de politie care au inceput cu intrebarile. Ne-au verificat pasapoartele si lucrul care m-a enervat cel mai rau ne-au facut poze la fiecare motor in parte si au notat numerele. Motivatia : au probleme cu Hells Angels. Asa si? La mai multe! Le-am urat in gand sa vina HA sa le bage niste suturi in cur atat de puternic incat sa le ajunga chilotii in loc de bandana.

A doua zi am pornit catre Zadar – Croatia. Dupa ce am trecut niste granita evident.
Am ajuns in Zadar. In zadar am ajuns in Zadar. Statiune de relaxare. A doua zi am parasit HOG acolo si m-am carat catre Sarajevo. F’o 500 km parca.

In Sarajevo m-am cazat in centrul lor vechi. M-am intalnit cu Ahmed un prieten de al meu am beut beri am mancat fripturi si am barfit toate fetele care treceau prin fata terasei. Si pe alea care nu au mai avut curaj sa treaca…Nu e cine stie ce de capul acestui oras dar centrul vechi merita vizitat.
Dimineata la ora 5 (ora lor) am plecat spre Romania urmand sa strabat Bosnia si Hertegovina, sa traversez Serbia si Bulgaria ca sa intru in Romania pe la Vidin – Calafat. Zis si facut.
M-am inhamat la drum. Mi-am blestemat toate zilele pana la orele 10 de dimineata. Pentru ca in muntii aia ai lor e ceata, negura si ceata din nou. Nu imi vedeam nici curu atat era de deasa. Am mers aprox 70km cu mersul piticului de frica sa nu o iau foarte repede in jos pe unde nu era strada…La un moment dat mergeam atat de incet incat m-am intrebat de ce dracu nu o imping. Dupa care s-a facut soare si am trecut in Serbia. Tot cu munti. Da soare. Frumos. Tuneluri…miaj…

Am iesit dintr-un tunel in care picura oarece lichid de sus, tunelul in curba si am iesit in tromba direct in niste pietris cazut dintr-un camion. A fost fun…cauciucurile mele incercate nu au putut sa isi faca treaba asa ca am pivotat. Tehnic am descris un arc de cerc cu mainile impreunate deasupra capului, un picior indoit delicat la 90 de grade in spate ca o balerina de la Oleg Danovski. Moment in care toate masinile s-au oprit pentru ca clar le placea spectacolul. As putea sa jur ca am vazut un sofer de tir scotand camera si facand poze in timp ce multimea aclama si striga „DO THAT AGAIN MAN, YOU ARE GREAT!”. Evident ca au cerut bis…da mie imi tremurau chilotii in bagaj asa ca dupa ce am aruncat o privire mustratoare in sus gen „te distrezi huh?” m-am carat. Evident ca am plecat foarte hotarat si cu un zambet larg pe fata indreptat catre multimea plina de lacrimi. Fata mea exprima ceva de genul : „asa am vrut sa fac! Ma gasiti in fiecare zi de la 18.00 aici intrarea e 2 euro!” Mare noroc cu pantalonii inchisi la culoare pe care ii purtam. Erau de culoare maro asa ca nu mi-au tradat emotiile….

In apropiere de Zajecar m-am oprit intr-o benzinarie sa intreb de drum. M-am chinuit sa le explic ca exista pe lumea asta limba engleza si ca orice bou o poate vorbi, dar de prisos. In momentul in care imi trageam niste injuraturi in care imi explicam ca sunt un cretin notoriu pentru ca am invatat atatea limbi straine ca sa nu imi fie de folos (lucru pe care l-am facut in romana) vine ala intins la mine: vorbesti romana??

– Nu prostule ma prefac! De aia si numarul de la motor e de Romania si pe spatele meu patchurile sunt BUCHAREST CHAPTER ROMANIA ca sa fie prefacatoria mai misto! A mers nu? Uite ce te-am pacalit!! Tampitule! Da tu cum de stii romana??
– Pai sunt romanesc!
– Sa mori tu!!!
– Da suntem romani sarbesti!
Dupa ce ne-am veselit un pic pe tema asta, mi-a explicat cum sa ma car de acolo nu inainte de a incerca sa ma convinga sa imi dea pe mobra mea o minimobra de pe vremea razboiului si pe cele doua colege. Minimobra aia mai era cum mai era…dar colegele alea…erau doua dar cat sase…asa ca nu am acceptat. Chiar nu merita…

M-am prezentat la granita cu Bulgaria cu pasaportul in dinti. Vine bulgarul cu o mana in chiloti, cu una se scobea in ureche si cu cealalta imi ia pasaportul intr-o scarba de am crezut ca il scapasem in cacat si in voma inainte si inca mirosea. Si ma intreaba:
– Are you traveling alone?
Bah….mi-am aruncat ochii in vama aia. Eu…el…o porumbita…si un mare ecou!!!!
Imi venea sa ii zic – Nu frate am familia in bagaj vrei sa ii vezi??? Si aici in buzunar am niste albine de pe drum! Se pune???

Dupa acest drum pot sa va impartasesc din ce am invatat eu despre tarile si popoarele astea:

– Musculitele alea de ti se lipesc de parbriz, la ei sunt mai galbene si mai amare. E drept si mai satioase…
– Sunt un popor de cartite. Au facut astia tuneluri de m-am saturat. Care mai mari si mai cu lumini, lungi cat o zi de post (kilometri intregi), care mai mici. Da multe nene! Sau au avut foarte multa vreme la dispozitie si ce poti face intr-o tara plina de munti??
– Mancarea e foarte ieftina (FOARTE!)
– Femeile incredibil de frumoase
– Au avut niste arhitecti nehotarati tare la strazile alea. Stanga, dreapta, stanga, dreapta. Mi se parea ca Doamne Doamne a luat un ac mare si a folosit strazile ca sa coasa muntii intre ei.
– Croatii sunt mai cu nasul pe sus decat sarbii. Astia din Bosnia sunt musulmani asa ca nu am prea avut cum sa vad decat nasul barbatilor ca femeile erau cu perdele.

Cateva din pozele de pe picassa sunt facute din mers la ceva viteza asa ca nu sunt cine stie ce. Dar macar va faceti o idee…