NU PREA STIU.. CA

Postat pe 27 Oct, 2014 in Datu' pe goarna | 0 comentarii

Am decis impreuna cu Samir sa tabaram pe stiuca. Ca e vremea buna. Joi imbarcarea, masina, drum, catamaran, pensiunea Prodelta cazati. Ciorba de peste MINUNATA asa cum stiu ca se face si nu gaseste in Bucuresti.. Stabilit ca a doua zi la 6.30 o luam la picior, pleoape grele, noapte buna. Desteptarea. Ploaie ca in luna lui martie numa ca la 15 grade. Ne echipam corespunzator, adica eu aveam pantalon, maieu, tricou, tricou cu maneca lunga, polar, polar. De doua ori polar plus costum de ploaie. Sus pe catamaran, Geo la butoane si plecam. Ne-am cam facut mici pana pe lacul Uzlina. Cum sa va explic? Un frig si un vant si o ploaie….cam ca in emisiunile de la descopery cand pescuiesc aia la crabi in marea Bering sau Boring cum i-o zice ei. Valurile erau bonus. Incepem. Lansez fix la buza stufului unde se ascunde. S-a ascuns bine. Am fugarit stiucile pana pe al doilea lac. Atacul nu ne-a surprins pentru ca nu a venit.

Un pic mai mare decat Uzlina, lacul Isac ne-a intampinat cu valuri ce faceau un jacuzi sa se rusineze. Am intepat si lacul acesta cu linguritele, rotativele si blestemele scuipate printre dinti. Ne-am intors pe Uzlina. In canalul dintre acestea am facut un popas sa rasuflam. Acolo nu batea vantul asa de rau. Lansez ca un maiastru si din prima agat stiucul. Din pacate era singura din canal. Am intrebat-o….Inapoi in Uzlina gasim un loc in care scot o minimarlitza pe care am eliberat-o. Dar surprinzator acolo tragea. Apoi vine o stiuca amatoare de desert. M-am prins de asta pentru ca mi-a sutit lingurita ca sa aiba cu ce sa il manance. Samir agata o barosana pe care a adus-o langa barca. Imensa! Eu apuc minciogul si ma aplec peste copastie. Insa plasa minciogului era amestecata asa ca nu am putut sa inhat vicleana. Tot chinuindu-ma am incercat sa imi gasesc un punct de sprijin mai bun pentru piciorul meu stang. In acel moment mi s-a parut o idee buna sa ma sprijin cu talpa in lanseta mea. Ei nu i-a placut ideea si mi-a spus-o pe un ton urat. Si a decis de capul ei ca e mai bine sa se divida. In acest timp eu tot ii trageam in cap stiucii cu minciogul. Auzeam strigate in jurul meu – incet! Nu te grabi! Samir slabeste antireturul, stiuca pleaca un pic, eu trosc cu minciogul in cap inca o data. Moment in care taranca decide ca e prea mult pentru ea (avea ceva cucuie) si se cara.

Noi ramanem cu minus o stiuca faina dar plus o lanseta rupta, pentru ca pana atunci nu avusesem asa ceva! Imprumut lanseta Izabelei. Lansez, nu apuc sa blochez ca vine stiuca ia lingurita si se cara. Cu totul. In cazul meu cu lingurita, struna, fir. Cu totul. Raman ca boul uitandu-ma la mulineta goala! Nu cedez! Pun mulineta mea pe varga si ard niste bibani draguti. Ploaia ne siroia pe fete, ne simteam ca niste zei doar ca mai uzi si mai inghetati un pic. Si mai mici. Da’ in rest cam la fel.

Cum am zis ca suntem sportivi si pescuim catch and release, in prima zi a fost catch. A doua zi a fost release ca nu am mai prins nimic. Batuse vantul rau si apele erau tulburi. Asa ca am venit inapoi cu juvelnicul gol si stomacul simmai gol taman pregatiti pentru ciorba de peste. Ne-a luat ceva vreme sa ne dezghetam. Acum scriu cu burta plina de bibani trantiti in deradere si in prealabil pe gratar.

Pana la urmatoarea intalnire mai tai niste cozi de la linguritele din setul mostenit.

Stiuca

Stiuca

 

Stiuca

Stiuca

Stiuca

Stiuca

Stiuca

Stiuca

Stiuca

Stiuca

Stiuca

Stiuca

Stiuca

Stiuca