TANGOUL ARGENTINIAN PRIN OCHI DE BIKER

Postat pe 19 Oct, 2012 in Ganduri | 2 comentarii

Axioma
Daca eu pot sa dansez tango argentinian, oricine poate!

Ascult muzica rock, blues, jazz, clasica. Pe langa toate acestea muzica de tango a intrat fara nici un fel de probleme. Nu s-a inghesuit, nu si-a facut loc cu coatele. Toate celelalte s-au strans un pic, cu un pic de emotie pentru noul venit in portofoliu si cu respectul cuvenit. Eu cred ca muzicile bune se cunosc intre ele si isi vorbesc. Cel putin asa e in capul meu.

A intrat muzica. Cioc, cioc vreau si eu – hai incoa! Cum sa facem cu dansul insa? Mergem la cursuri. Si exersam si acasa. Si in metrou. Si la birou. Si in statie. Si, chiar daca e mai periculos, pe motor. Haimanaua a inceput sa ma duca la locatii in care se tineau cursuri sau milongi. Nu prea i-a convenit ei la inceput, dar dupa aceea cand a vazut ca o baga lumea in seama s-a inviorat. E un Harley-Davidson, prin definitie un infumurat. Ma rog a mea e infumurata. Dar in sensul bun. Adica stie ca arata bine, isi mentine formele, daca pune ceva in plus nu dureaza mult pana da jos….Si e mandra. Asa ca se simte bine in centrul atentiei.

Ce facem cu tatuajele? Ca am! Imi era teama un pic de reactia oamenilor pe care ii voi intalni. Ca nu toti sunt asa de zblehaiati la minte ca mine. Dar mi-a trecut repede. Pentru ca am inteles ca trebuie sa fiu eu. Fara sa deranjez pe altii. Si eu am tatuaje. Si cand dansez nu se iau pe hainele partenerelor asa ca…nu deranjez pe nimeni.

Care e treaba cu tangoul argentinian? In cuvinte putine, emotie. De fapt in cuvant putin…
Emotia este cred ceea ce defineste tangoul argentinian.
Emotia aia frumoasa cand iti tremura stomacul la gandul ca mergi la scoala sa inveti lucruri noi.
Emotia mai putin frumoasa care apare atunci cand nu stii daca o sa te descurci.
Emotia frumoasa ca o sa cunosti oameni noi. Poate iti faci prieteni.
Apoi urmeaza emotia imbratisarii. Nu e prietena ta si o imbratisezi. Asta e ceva nou. Si o imbratisezi strans.
Ma rog nu o sufoci dar….strans. Apoi vine instantaneu emotia „daca nu ii place cum dansez?” Si faci primul pas. Si iti tremura genunchii. Si inima iti bate de sa sara din piept si ai impresia ca ti-a ramas camasa mica. Emotia „daca o calc??””
Aoleu da Doamne sa nu o calc te rog io!!!!

Se termina tanda. Si vine emotia ‘I-o fi placut?” Oare ce o sa spuna despre mine? O sa povesteasca de bine? Emotia asta o numesc post dans. Este emotia „ce cred altii despre mine”. Hai terminati cu prostiile ca multi dintre noi suntem foarte atenti la ce crede lumea. Da ar fi minunat sa nu dam doi bani pe ce cred ceilalti. Dar nu este asa. Asa ca emotia asta este si ea la loc de cinste.
Mai este emotia pe care o simti la primul BRAVO de la profesorul tau. Multam fain LUCI.
Asa vad eu aACUM tangoul argentinian. Emotie.
Culmea e ca numa emotiv nu trebuie sa fii ca sa dansezi tango. Trebuie sa fii sigur pe tine, increzator etc.
Daca inviti o fata la dans cu capul plecat, si cu mainile invartind de zor o basca….n-ai prea multe sanse.

Si vin intrebarile: Sa ma duc la tango? E de mine? Daca nu ma descurc? Daca ma fac de ras?
Daca va puneti intrebarile acestea inseamna ca tangoul din voi se straduie sa scoata capul afara.
Dati-i voie!

2 comentarii

  1. Bikerule, important este ca reusesti sa-ti gestionezi toate aceste emotii !
    Eu „dansez” de vreo doi ani (adica ma duc din cand in cand la lectii) si pana acum n-am avut curaj sa fac un cabeceo la milonga. N-am trecut de emotia aceea mai putin frumoasa de care povestesti ca sa am acces la toate celelalte emotii frumoase ­čÖü
    Te invidiez !

  2. Nu poate nimeni sa te invete sa ai, sa traiesti sau sa depasesti emotii sau temeri. Insa cu indrumare si perseverenta poti sa le faci singur.