TTF

Postat pe 23 iul., 2012 in Datu' pe goarna | 7 comentarii

TTF – Transilvania Tango Festival, am ajuns acolo de vineri pana duminica. In mare un festival de tango inseamna profesori din afara tarii, cursuri, practica, milonga si multa distractie. Cel mai frumos festival la care am participat vreodata, si cea mai frumoasa milonga de sambata seara. Felicitari organizatorilor, m-am simtit extraordinar. Pot sa consider ca este primul festival in care am fost relaxat si zambitor tot timpul. Bun. Am plecat cu o masina cu doua prietene, deoarece degetul cu care actionez eu frana la motor, era scrantit din cauza de ridicat Corina la antrenament. Stiti cum e drumul spre munte, aglomerat, nu insist pe asta am ajuns la Bran, m-am cazat si am coborat la practica. Dupa ce m-am distrat eu bine pe acolo si am socializat, mi s-a pus in vedere de catre CR (nu ii dau numele intreg ca sunt discret), ca a doua zi este un curs de Dance Meditation. Si ca ce minunat este, ca a fost si cu o zi inainte si toata lumea s-a distrat.

Am zis da instantaneu. Asadar, mic dejun si hai la meditatie. Doi profesori, el portughez ea romanca. Mai zambeau oamenii aia ceva ce nu ai vazut. Erau atat de luminosi si fericiti pe dinauntru ca nu aveai cum sa nu vezi tu pe dinafara. Cele ce le voi povesti mai jos nu intentioneaza a fi remarci rauvoitoare la ce fac ei. Asta asa ca sa ne intelegem. Este doar perceptia mea de neavenit.
Bun. Intram intr-o sala mare cu mocheta pe jos. Se asterne o muzica frumoasa din aia de te poarta in sfere transcedentale. Si primul lucru pe care am fost pusi sa il facem a fost sa mergem in 4 labe, sa lasam capul sa atarne in jos si sa scoatem sunete ca niste ragete asa. Ei bine va dati seama reactia mea….In secunda numarul doi eram pe burta razand pe infundate. Pentru ca toti cursantii luau totul foarte in serios. Uite o gasca de 40 de insi in 4 labe, scotand diverse sunete si plimbandu-se in modul asta haotic prin camera.

Am zis ca sa fac si eu nu? M-am asezat in pozitia de cules ceapa, moment in care in fata mea a aparut un curut de muiere, in niste pantaloni albi transparenti si o pereche de chiloti cu dantela intinsi pe fesele ferme. Ia de mediteaza Ovidiu! Evident ca am inceput sa rad din nou….Dupa asta am facut un exercitiu de respiratie care ne-a oxigenat pe toate partile si ne-a superventilat. Toata lumea era ca dupa o Maria Ioana buna. Proful a inceput sa ne explice lucrurile care urmeaza, cu un zambet pe fata de parca avea un umeras in gura (copyright Nana). Aveam de executat 4 dansuri, fire dance, earth, apa si aer, dupa care la sfarsit trebuia sa fie dansul nostru interior pe care trebuia sa lasam animalul din noi sa iasa si sa zburde.

Ah! Foarte important! Toata lumea era legata la ochi! Mai putin eu evident. Deci oamenii aia stiau ca nu ii vede nimeni si intr-adevar faceau ca toate animalele in dans. E o metoda buna trebuie sa recunosc pentru ca nu iti mai pasa si faci ce simti. Profii stiau ei ce stiau. Eu cu ochii beliti m-am uitat evident in sala la toata lumea. Si acum am febra musculara la burta…..Hai ca nu sunt rautacios dar credeti-ma ca erau amuzanti rau. Dupa dansurile alea, in care toata lumea se misca brownian prin camera si se mai si loveau unii de altii ca deh, erau legati la ochi, am inceput sa vad incet incet cum animalele din noi erau lasate la liber. Si scoteau si sunete aaaaahhhh  iiiiihhhhhh! Ma jur ca daca eram afara din camera si ascultam la usa as fi crezut ca se toarna un film pornache cu grup largit de participanti. Dupa ce toate cele 40 de animale au fost scapate din lant, ne-a asezat in sezut rezemat cu spatele la un coleg. Eu am nimerit cu CH. Ca cica sa ne sprijinim de partener si sa facem share la univers. Ah si sa facem share la dansul nostru si sa il trimitem lui Doamne Doamne.

Eu am avut ceva probleme acolo lipsindu-mi adrisantu….da nu m-a ascultat nimeni. Uite-ma spate in spate cu CH impartind confortul unui reazem solid. Dupa toata zbantuiala era binevenit. Am meditat eu ce am meditat, am impartit si universul in mai multe bucati, le-am trimis prin camera, dupa care m-am plictisit ingrozitor.
Se pare ca ceilalti aveau universuri mai mari decat al meu si le lua ceva mai mult sa il imparta. In timp ce incercam sa induc muscatei de pe geam o nevoie urgenta sa se arunce in gol (ce vreti ma eram patruns de contopirea mea cu universul si credeam ca pot sa vorbesc si cu clanta de la usa in acel moment), am descoperit pe pervaz un bol cu bomboane. Evident ca i-am dat un cot partenerei de imparteala de univers si am intrebat-o „Vrei bomboane?”

Nu cred ca a apreciat prea mult ca am scos-o din transa, meditatie sau atipeala, da a inceput sa rada cu ceva hohote inabusite. Inca o data va spun, nu iau in deradere ce faceau ei acolo. Numa ca eu nu am reusit.
La sfarsit trebuie sa recunosc ca eram invidios pe ei. Ei erau Zen, eu eram plictisit si usor iritat de muzica prea lunga. Aia zambeau de parca mancasera cu totii niste ciuperci foarte bune, iar eu visam la o ceafa de porc cu cartofi prajiti. Si nici n-am apucat sa iau bomboane.
Foarte frumos. Nu ma mai duc niciodata.

7 comentarii

  1. Musai tre sa povestesc si eu despre incursiunea in necunoscutele si intrigele unui dans contemporan.
    Incep cu celebrul NO..ca’s din Ardeal…No, am gasit io ceva curs si mi se parea mie tare interesant. Asa ca reusesc cu greu sa conving 2 colege sa vina cu mine, sa nu ma duc de una singura.
    Ajunse acolo ne descaltam…ca sa putem medita si dansa mai bine.Eram in jur de 10 personaje dornice de miscare acrobatica si meditare. Eram cam tineri toti in jur la 30 , unii mai putin…cel mai mult era un nene cu mustata pe la 45 de ani, profesor de dansuri populare.Cam asa formam meditosul grup.
    Si exact ca la tine pe o muzica care te indeamna spre ceruri, stand turceste ne-am cunoscut si ne-am incalzit incheieturile. Pana aici…parea promitator. Poate o fi fost pormitator pana la capat dar eu una nu am rezistat.
    Dupa incalzire, pe aceeasi muzica imbietoare, trebuia sa ne miscam fiecare incotro vroia, in 2 labe, in 4 labe, care cum, dupa preferinte.Si ne plimbam noi acolo ce ne plimbam, intre timp ni se explica sa ne lasam spiritul si trupul liber sa faca ce vrea. Mai sar si io pe acolo, ma mai plimb, mai dau din maini, dar intre timp observ ce fac si celalate personaje. Unii la fel ca mine si mai erau o serie…cred ca avansatii, care se tot frecau de podea, de pereti…era un fel de iubire iubire neinteleasa…..de mine cel putin, asa ca m-a pufnit rasul(asa mai infundat sa nu stric oamenilor cursul si linistea).
    Urmatorul pas a fost…sa facem aceleasi miscari…din suflet si spiritul liber, dar pastrand un contact vizual lung cu vecinii. Am facut-o si pe asta….deja incepea sa devina intima toata povestea asta. No…si tot ne „postaleam” priviri lungi de la unii la altii in timp ce ne relaxam sau schimonoseam trupurile.
    Dupa ce s-a considerat fiind destul de suficienta cunoasterea intre noi am trecut la urmatorul pas. Si anume cu aceleasi miscari si contact vizual lung, trebuia sa ne „frecam” si sa mentinem contactul trupului unii de altii. Prima data cu mainile, apoi cu picioarele, cu spatele, fata..cu ce te lasa libertatea spirituala si fizica. Deja incepea sa aiba un iz porno toata intalnirea asta, noroc ca eram imbracati :D. Mai greu a fost pentru nenea cu mustata care nu era prea “cerut” pentru o posta vizuala si fizica.
    No…dupa vreo 2-3 exercitii de astea am cedat…am facut un soi de atac de panica..sau ceva…ca ma sufocam acolo frecandu-ne si postalindu-ne unii pe altii. Si nu ca as fi io o pudica si jumatate sau o incuiata spiritual, dar nicicum nu am reusit sa imi gasesc relaxarea, linistea, divinitatea, Zen-ul, Yin si Yang-ul…sau orice alte forme inaltatoare.
    Asa ca la final …Inaltare sufleteasca acelor contemporari meditativi si mult spirit liber noua celorlalti
    No…numa de bine sa ne fie!
    Ioana, gazda die’ la Cluj

  2. transceNdental, Ovidiu. de la transcendere/transcendenta
    tu esti ateu?

  3. Multam fain Zen pentru corectie. Un pic.

  4. N-ai cum sa fii ateu. Simplu, nu ai cum.
    Pentru putin.

  5. @Zen – E parerea ta, si desi e un pic cam prea hotarata fara sa ai informatii, ti-o respect. Cred in onoare, in cuvant, in gancho 🙂

  6. pai ma gandesc ca n-are cum sa nu crezi intr-un for suprem, oricum l-ai numi.
    cine-i gancho asta? ma bag la documentat.

  7. Ovewane, zapaci-te-ar nefirescu’ taxei dnului Basescu! Numa’ mers in patru labe intr-o camera plina de legati la ochi nu facusesi pana acum!