UNGARIA

Am ajuns pentru o zi in Ungaria sa ma intalnesc cu un partener. Nu e prima oara, Budapesta e frumoasa, femeile la fel si se mananca bine. M-a dus tovarasul asta al meu intr-un restaurant foarte frumos unde cu 15 euro mananci cat poti si din toate. Partea frumoasa era ca mancarea era negatita. Stai ca asta a sunat aiurea. Carnea era pusa in niste tavi nefacuta tu iti alegeai si mergeai cu ea in farfurie si aia ti le gateau in fata ta. Frumos, bun si proaspat.

Toate bune si frumoase pana cand am inceput sa discutam despre planurile lui pentru luna urmatoare. Zicea ca vrea sa vina in Romania ca e nush ce sarbatoare de a lor din „Ardei”. „Ardei” in sus „ardei” in jos pana cand a zis ca acest „Ardei” este bucata aia de tara de le-am luat-o noi lor!!!!
Am inteles instant ca e vorba de Ardeal si in momentul acela m-au incercat urmatoarele trairi:

– sa ii bag furculita in ochiul stang dupa care sa o bat ca pe un cui cu farfuria ca sa intre toata
– sa ii trag un scaun in cap
– sa ii zambesc frumos si sa ii spun „ba pe a matii”
– sa ii spun cum sa se duca la doamna ma-sa ca sa o roage sa il primeasca inapoi in caldura pantecului ei
– sa ii spun ca e un mare dobitoc pentru ca noi l-am luat de la ei DUPA CE EI L-AU LUAT DE LA NOI
– sa ii zic ca Ardealul nu mai exista, ca l-am consumat pe tot si acolo e un mare vid, asa ca sa nu cumva sa vina cu copii ca cine stie ce pateste (credeti-ma reuseam sa il conving)

In loc de toate astea mi-am muscat buzele, mi-am bagat mainile adanc in buzunare, si am schimbat subiectul. Cateodata urasc sangele asa de comerciant care imi umbla prin vene. Pentru ca desi trebuia sa ripostez m-am gandit la relatia mea de afaceri.

Dimineata cand ne-am intalnit insa…nu am putut sa ma abtin si i-am turnat sare in cafea.
Multa