Datu’ pe goarna

Azi m-am trezit cu gand de razbunare! M-am imbracat de guerilla,  haine rezistente, stranse pe trup, cutitul la brau si bocanci in picioare.
TREBUIA SA MA URC IN TRAMVAI!
Ajung in statie si ma insinuez ca un sarpe fara sa ma simta nimeni, printre cei care asteptau pe peron. Eu si Winettou. Urmaream orice miscare, orice tresarire de muschi a celorlalti participanti la jocul asta. Nimic nu imi scapa.

Mi-a scapat…..A venit tramvaiul in statie iar eu nu am observat grupul de octogenare din spatele meu. Astazi nu mai aveau galceava de ieri. Stateau cuminti incremenite cu un rictus pe fata, asteptand miscarea mea. Vine tramvaiul dupa cum zic iar acest grup organizat s-a miscat ca o grupare paramilitara. In liniste, cu siguranta, toate miscarile porneau natural, firesc de parca le repetasera de mii de ori, erau o echipa!!!
Au venit cu forta si hotarare din spate iar eu m-am trezit luat pe sus si introdus in tramvai!

Victorieeeee!!! (am urlat in gandu-mi si imi frecam mainile de bucurie) Cu numai o zi inainte ca sa reusesc treaba de azi mi-a luat doua ore. Deci am aplicat metoda corecta de data asta! Ce sa va mai zic, desi nu puteam sa ma misc eram intr-o pozitie de yoga cu un picior in aer cu celalalt pe pamant si cu cel de al doilea ma tineam de bara…..eram fericit. Cred ca aveam si un zambet tamp pe fata.

Zambetul acela mi s-a sters in curand. Deoarece gruparea paramilitara OCTO ARMY erau mai destepte decat am crezut. Nu s-au mutat din drumul meu deloc, nu mi-au dat voie efectiv sa ma scobor la Crangasi unde aveam treaba. Si uite-ma strabatand tooot drumul pana la Casa Scanteii flancat, blocat de niste persoane cu pregatire inalta in atacarea si cucerirea tramvaiului 41.
M-am dat jos cu coada intre picioare.

Dar nu e nimic….si maine e o zi. Ma duc sa ma regrupez si sa le pregatesc ceva

La Lujerului am ras de prostii inghesuiti in statie si le-am flutur
at mana asa in zeflemea. Deh mergeam. Pe jos dar mergeam! La a treia statie m-am oprit ca eram rupt. Bah si aia era plina!

Buuun! Acuma ma intreb si eu ca prostu’ ma cum mama dracu’ e posibil sa plec la 7.30 de acasa si sa ajung la 10.00?
Unde mama lu Aghiuta se duc ma toate babele astea de dimineata????????
De ce nu stau ma acasa? Ce poate fi atat de important incat sa nu suporte amanare pana pe la 10.00? Cadea piata aia cu mararu si patrunjelu pizdii masii? Se ofileau morcovii sau ce dracu? Eu cred ca astia au o placere diavoleasca sa se dea cu mijloacele de transport in comun la orele de varf. Ca m-am mai dat eu si la ore din astea prin mijocul zilei si nu era picior de octagenar ma sa mor eu! Normal! La ora aia ei fac nani! Ca au obosit de atata inghesuiala dimineata!

Ma o fi un sport nou? Ii ajuta sa se tina in forma? Cand in sfarsit am reusit sa ma bag si eu in cacatul ala de tramvai si mi-am aruncat ochii in stanga si in dreapta, ma rog numa in stanga ca nu puteam intoarce capul….bah numa proteze dentare!!! Sa mor eu ca ranjea una cu dintii la mine de mi s-a facut frica si pe sira spinarii si in pantaloni!! Sau incep sa cred ca se inghesuie la orele astea ca numa asa mai pot si ele sa bulaneasca un gerovital de 21 de ani fara sa ii sparga ala mufarina si fara sa paa pervers.
„Ce sa fac maica ma impinge lumea din spate de aia ti-am pus mana pe cur”

Daca si maine patesc la fel ma gandesc sa imi dau jos pantalonii si sa urc direct in boxeri in tramvai ca asa sigur se face loc. Sau si mai inghesuiala…
Da macar ma duc la munca la timp
Sa imi trag una….o sa ajung sa ma prostituez ca sa ma urc in tramvai…ce ieftin sunt sa mor io…..

Pasul 1:
se ia una bucata vreme de cacat cand cu soare cand cu ploaie, cand frig cand cald

Pasul 2:
avem nevoie de ceva indiferenta si un idiot incapabil sa inteleaga ca daca e frig afara tre sa te imbraci

Pasul 3:
se mixeaza ingredientele de la pasii anteriori si treaba e gata

Uite-ma de o saptamana cu mucii bretele. Acum 7 zile m-am dus ca un cetatean constiincios la farmacie sa imi iau de ale gurii pentru raceala pe care o simteam ca ma adulmeca din spate. Ma sprijin hotarat de tejgheaua duduii si ii cer cu o voce ferma si cavernoasa sa imi dea dracului ceva ca sa nu ma ia cu raceli in miez de vara sa rada urbea de mine. S-a activat fetita aia ceva de speriat. A insirat pe masa niste cutii frumos colorate toate cu trahei, faringi, esofage si alte instrumente din astea de respirat desenate pe ele. Mai…mare mare dragul sa te uiti la ele ce sa spun. A inceput sa imi spuna cat sunt de minunate si a terminat cu „Ca cu mana iti ia raceala dragu mamii”

Toate bune si frumoase pana mi-a zis pretul. Bah baieti am zis ca nu mai racesc in viata mea. Cand a zis aia cifrele alea aliniate una langa alta de am zis ca e CNP-ul am simtit asa ca o raceala pe la lingurica si in dreapta la trei coaste unde ii e greu voinicului. Le iau (nu le-as mai fi luat) si ma tirez acasa. Timp de 7 zile am bagat in mine chimicale de ajunsesem sa ma rog de colegi sa ma lase sa ma uit cand se duc sa faca un pipilica pentru ca nu mai stiam culoarea originala. Rezultatul?

Mucii hatzuri in continuare. Ma opresc acum 10 minute la farmacie si ii zic „Cucoana mie sa imi dai sa iau ceva sa imi treaca. Uite am luat tot ce mi-ai zis nu a trecut”
– aoleu ati luat 7 zile paracetamol? vai dar asta va face rau la ficat. trebuie sa luati pastilele acestea neaparat si de urgenta!
Momentul acela a fost decisiv pentru peruca dumneaei. Am simtit asa o nevoie interna sa imi infig gheara stanga in ea si cu dreapta sa desenez cercuri concentrice pe splina duduii cu un cui ruginit. Neavand cuiul tebuincios am renuntat nu inainte sa ii urez sa ii bata ficatu in teava si sa se cace suruburi de paishpe.

Astept sa treaca de la sine oricum e ieftin. Hai sanatate

Mai scriu ceva? (am voie sa ma dau si eu un pic mare nu?)

Asa. Dupa ce ne-am tras sufletul de la dansat si de la emotii,  am realizat ca nu am stat sa multumim celor ce ne-au aplaudat (ne cerem scuze public dar va rugam sa ne intelegeti – eu unul eram mult prea ocupat sa respir iar Manu era mult prea fericita ca avea amandoua picioarele intregi).
Au dansat acolo mai multe perechi si toti au fost minunati.
Numa ca Sergiu cu Csongor au rupt gura targului. Da doi barbati au dansat un tango de un real spectacol.
Cu atat mai mult cu cat Csongor are doar 16 ani. Nu prea am cuvinte ca sa va explic ce au facut baietii astia doi acolo pentru ca blogul asta e citit si de oameni care nu au legatura cu tango-ul argentinian.
Cautati pe google…..o sa va placa.

Ce am mai patit pe acolo :

– mi-a inghetat capul noaptea in camera, ca dibaciu ala de pastorea pensiunea in care am stat nu a dat caldura si acum sunt racit cobza
– am mancat ceafa de porc cu cartofi prajiti, clatite cu ciocolata si am invatat ca doar un singur chiosc in Breaza are Kent. Chiosc cu sonerie nu asa….
– am primit invitatii la dans din partea fetelor (trebuie sa stiti ca asa ceva nu se intampla in mod usual la tango deci trebuie ca a fost din cauza pantalonilor aia minunati de eram eu inauntrul lor)
– am socializat cu o gramada de oameni frumosi si calzi
– am invatat ca daca vrei ceva poti sa faci sa se intample
– am verificat functionalitatea legilor lui Murphy – daca esti in pantofi de tango si fara masina, afara o sa inceapa sa ploua cu galeata

La anu o sa pregatesc niste ghidusii pentru ca este tabara nu? Trebuie sa recunosc ca am avut si anul acesta de gand insa nu mi-a permis timpul sa organizez cum trebuie. Dar am acum un an la dispozitie.
Si sa cumpar dispozitivele si sa fac lista cu persoanele care ma necajesc.
So be aware…

Anul acesta am fost pentru a doua oara in viata mea intr-o tabara. Cand eram ciutan am fost intr-una de aeromodelism pe la Saliste, acum in Tabara de Tango de la Breaza. In aceasta localitate este un studio de dans, sunt multe pensiuni si se aduna din cand in cand si foarte multa pasiune pentru dans. Nu neaparat tango.

Inainte sa va povestesc ce a fost acolo, trebuie sa va spun de haine. Practic poti dansa tango si in pantaloni scurti si slapi, insa e mai bine daca ai niste textile care sa arate elegant. La milonga toate fetele se imbraca frumos, se aranjeaza, rochite, tocuri, accesorii etc. Cand vezi asa ceva nu prea iti vine sa mergi imbracat in treling si adidasi Puna. E la fel de nepotrivit ca un sudor in costum Armani. Pantalonii de tango pentru barbati sunt mai largi asa…si cea mai importanta caracteristica a lor este ca nu ii gasesti. Cand am inceput sa ma preocup de mersul la milonga am dat o raita prin magazine. Ce crezi frate? Numa pantaloni pana peste tot. Din aia care sa iti arate gamba ta minunata de barbat si care scot in evidenta pantofii cu botu’ intors. M-am plans peste tot de nenorocirea abatuta asupra-mi, si intamplarea a facut sa ma plang cu sarg la cineva care chiar face haine. Le face adica naste ideile si apoi le pune in practica, ma rog…in tesatura. Insa nu facea haine decat pentru dame.

Ce sa mai lungesc vorba, mi-a promis ca imi face pantaloni de tango cu toate ca nu mai facuse niciodata pantaloni pentru barbati. I-am dat o pereche de blugi, mi-a mai luat magiciana si niste masuri ( mi le-a adus inapoi dupa aia) si dusa a fost. Cand ne-am revazut mi-a pus in brate cea mai frumoasa pereche de pantaloni de tango din cel mai frumos material (mi-a zis ea cum il cheama da’ trebuie ca am uitat daca nu mai imi aduc aminte). Cert este ca atunci cand i-am imbracat si am pus si o camasa pe mine primul meu gand a fost „sa mor daca stiam ca arat asa de bine!”. Plangea Clooney in pumni cand a vazut pantalonii aia. Mi-a luat juma de ora sa il impac si nu a terminat cu bocitu’ decat dupa ce i-am dat nr de telefon al creatoarei. Ma baieti haina face pe om daca e facuta de un om!  Asadar acum am prima mea pereche de pantaloni de tango, facuti la comanda – marca Genica Gherghita. Genica iti multumesc!

Buuuun! Pe sistemul – „giaca di piele am, nitzica bataie stiu, hai pi litoral” – aveam camasa Guess si pantaloni Genica Gherghita, ceva pasi de tango stiam, m-am dus in tabara de tango. Sunt multe de povestit din tabara dar articolul asta se intinde deja pe juma de km asa ca o sa il impart in doua. Prima seara a fost seara participantilor. Asta inseamna ca te anuntai din timp si puteai sa dansezi o piesa. Ringul, aplauzele sau dezaprobarile iti reveneau in totalitate. Invatand tango la Lucian si Monica, nu aveam cum sa nu preiau ceva din „nebunia” lui Lucian si iata-ma la 8 luni de tango ca am de dansat in fata a peste 100 de oameni. Io ca io ca nu sunt pe craca mea, dar imaginati-va curajul Manuelei care a acceptat sa imi infrumuseteze dansul. Manuela danseaza de multi ani si este o figura cunoscuta in comunitatea aceasta. Ne-am pregatit asiduu pentru eveniment asta inseamnand ca am hotarat ca nu vom avea coregrafie si ca o sa dansam pur si simplu.

Fara coregrafie mie mi se pare mai usor. Ca faci acolo ce iti trece prin cap, si nu iti faci griji ca ai uitat un pas sau doi. In plus asa cum a zis si Andrei Baican am avut doua mari avantaje – Manuela Panaite si ringul gol. Asa ca am dansat, am ras, ne-am distrat, iar ce am desenat eu pe podea, a infrumusetat Manuela. Multumesc Manuela pentru sprijin, indemnuri si incurajari.
Aplauzele de vineri iti apartin in totalitate.