Datu’ pe goarna

De mult nu m-am mai confruntat cu tampiti in trafic. Poate am avut eu noroc sau poate ca merg prudent dracul stie. Cert este ca de ceva vreme imi facusem impresia ca in Bucuresti cei cu masinile se uita dupa motociclisti. Sau hai sa spunem ca au descoperit ca masinile lor vin echipate din uzina cu ceva obiecte in care obiectele pe care le vezi sunt mai aproape decat par. Femeile nu mai folosesc oglinzile numai pentru rujat iar barbatii pentru a vedea daca le sta bine freza sau sa vada daca le sta atarnat un muc din nas.

Asta pana azi dimineata. Merg eu fain frumos pe podul Grant si la intersectia cu 1 Mai ma asez molcom pe banda din dreapta. Ei ce spui? Piaza rea si Satana l-a asezat pe un taranete de capitala cu curu intr-un Volkswagen nou nout maaaare si stralucitor. Si apoi a luat masina asta si a asezat-o pe banda 2 fix in momentul de care povestim. Dupa care si-a frecat mainile fericit. Acum stau si ma intreb ce a avut Aghiuta cu nenea asta de l-a pus fix acolo cand treceam eu mandru nevoie mare pe Haimanaua mea.

Intr-un impuls de mare curaj si indemanare la volan, Putza asta trage de covrig in dreapta ca el vrea sa o taie pe banda 1 sa ajunga in fata tuturor fara sa stea la coada. Ca doara nu a dat atata caciula de bani pe masina aia sa stea cu toti prostii la coada nu? Evident ca a intrat tehnic in mine. Norocul meu ca am reflexe bune si ca i-am proptit un bocanc tintuit pe portiera reusind astfel sa mentin o distanta constanta intre cacatul lui de masina si Haimana. Da asa este nu m-am gandit la piciorul meu ci la Haimana…asa si?

Redresez calul si ma lansez in urmarirea animalului cu girofarul pornit. Bine…nu aveam girofar da faceam eu nino nino nino….Il prind dupa intersectie unde s-a infipt ca rama in piatra ca si acolo se statea….
Trag in fata lui pun cricul si ma duc sa ii adresez cuvintele calde care se obisnuiesc in astfel de situatii – gen – de ce mata nu te uiti in oglinzi, pomenire de morti si asa mai departe.
Moment in care el deschide geamul si imi zice „du-te ma in p..ula mea de ce vii asa cu aia pe dreapta mea?”

Am clipit din genele-mi lungi a mirare si stanga mea i-a explicat frumos ca veneam pe o banda pe care aveam voie sa circul. Aceasta miscare de leganare repetata a mainii stangi inmanusata si cu inelele montate a fost acompaniata de cuvinte de dragoste fata de mama lui care sarmana nu a stiut ce naste, apoi am pomenit de ziua fatidica in care si-a luat el carnetul si cum ar putea el sa si-l indese in rect ca si asa e de pomana. In tot acest rastimp ta-su (cred ca el era ca asa parea) care statea in dreapta era mut dar dadea din cap aprobator. Asta de altminteri m-a facut sa ma opresc si sa plec razand in hohote.

Acum o sa se uite in oglinzi.
Dupa ce i se deschide ochiul. Din dreapta

Mare expozitie la Romexpo a fost in acest weekend. EXPOMIL ca in titlu acestui articol. Mie personal imi suna a expozitie de lapte…dar a fost de fapt cu tehnica militara. Intrarea ieftina ca sa intre tot poporul 5 lei. Frumos acolo. Am vizionat intai niste masini de lupta, apoi niste vitrine pline cu cartuse. Grave rau cartusele alea, aveau asa la 25cm lungime. Nush ce draci de mitraliera tragea cu ele da ma gandeam ca daca iti da una la trei coaste unde-i e greu voinicului te apuca un reumatism de toata jena. Pistoale, PM, haine, bocanci.
Apoi am trecut pe langa standurile SRI. Bah cate sunt! Instant m-am gandit la cati oameni tinem noi in spate din taxe. Zeci de metri de stand cu o tona de estrogen tanar rezemat plictisit intr-un cot.

SRI – poveste reala: un bun prieten de al meu le-a inscriptionat niste tricouri si niste sepci pentru petrecerea de 20 de ani a SRI. Bineinteles ca institutia in cauza a venit cu textul de inscriptionat. Amuzanti baietii…
„DE 20 DE ANI VA ASCULTAM PROBLEMELE!” Haios nu?

M-am enervat ingrozitor cand am vazut in parcare doua elicoptere. Cum de ce? Pilotii pentru mine sunt o rasa aparte sunt ceva mai presus de noi oamenii de rand. Bah astia nu erau…Parcasera pe 10 locuri ca orice taran normal care are ceva de aratat in urbea asta a noastra….Apoi am stat de vorba cu scafandrii. M-am uitat si la un filmulet cu ei ce rula pe un mare LCD.

Apoi surpriza serii am vazut CAINII! Era un caine maro intr-o masina special echipata cu o cusca in spate. Cu ham pe care scria mare POLITIA. Statea cuminte in cusca alaturi de o mingiuca rosie. Sigur nu era romaneasca pentru ca mingea rosie facuta in Romania ar fi fost patrata si albastra. A venit stapanul lui (militar desigur) si a deschis cusca nu inainte sa ii spuna pe un ton bland „ia si jucaria tata ” Ei bine de aici au inceput sa mi se faca ochii mari si sa mi se inmoaie genunchii.

Stapanul acestui caine avea o privire calda si un ton si mai cald cand vorbea cu cainele care facea parte din familie din ce ne-a povestit. Merge peste tot cu el inclusiv in vacante. Rezultatul? Cainele acela (ciobanesc belgian un fel de caine lup mai subtire) nu baga pe nimeni in seama in afara de el. Se uita numai in ochii lui!!! Ne povestea un alt militar toate aceste lucruri care erau evidente dar ne-a ajutat sa le vedem mai repede. Il punea pe caine sa astepte. Se aseza narodu si intepenea acolo! Stapanu pleca si ascundea mingea. In acest timp altii doi oameni se asezau in fata cainelui care isi muta capul sa nu il scape din ochi pe stapan. Era absolut incredibil. Un spectacol cum greu poti zugravi in cuvinte. In momentul in care venea stapanul inapoi fara minge, cainele era cu ochii in ochii lui. Nu misca. Tremura tot de nerabdare dar nu misca. A fost de ajuns o clipire mai brusca din ochi a stapanului ca acest caine sa o zbugheasca din pusca in cautarea mingii.

Ni s-a explicat ca nu e nevoie de comenzi vocale. Comenzile le dadea DIN PRIVIRI! Cand am stat de vorba cu stapanul am realizat ce conexiune este intre ei doi. Atata caldura in glas nu am putut sa vad vreodata. Iar cainele….cred ca si-ar fi dat viata sa isi apere stapanul. Cel putin asa parea ca spune cu toata fiinta. Acest caine are legitimatie de servici, solda, grad si iese la pensie. Este specialist in cautarea de droguri.
Mebat este numele lui si bine ca nu era in slujba activa cand am venit eu acum un an din Olanda. ::)):)

M-a impresionat atat de mult incat am uitat sa ii fac poze….

Zilele acestea am participat la Bucharest Tango Fantasia 3rd edition cu Javier Rodriguez & Andrea Misse.  Foarte fain. Rodriguez este un profesor bun chiar daca are un limbaj colorat. Mie personal mi-a placut felul in care explica, chiar daca pe alocuri imi parea ca sare calul cu expresiile mai mult sau mai putin plastice. Dar cine sunt eu sa ii contest modul de exprimare? A fost fain, am invatat, am ras.

Aseara a fost „milonga de despartire” in Popa Nan 82. Lume multa, aleasa, tanguero din Bucuresti, din tara si din afara. Au fost si o gramajoara de greci (gramada inseamna mai mult de 30 iar ei nu au fost…asa ca…gramajoara). Cu toate ca era multa lume nu a fost asa inghesuiala pe ring ca vineri seara. Vineri a fost crima si pedeapsa mai ales pentru un incepator ca mine. Dupa ce dansam o tanda eram rupt de efortul de a imi feri partenera de ceilalti dansatori. Da ma radeti na…pentru mine e un efort ca inca sunt la inceput. Au existat si niste domni mult mai experimentati ca mine care din greseala (sper) au dat peste mine desi eram bine mersi in fata lor si puteau sa ma vada. Dar am trecut cu vederea ca deh…se intampla si la case mai mari, acum nu o sa fiu eu carcotasul nu? Trecand peste aceste lucruri marunte a fost frumos si vineri chiar daca era inghesuiala mai mare ca in burta unei femei insarcinata cu sextupleti.

Aseara insa a fost mai fain ca era mai liber ringul si astia ca mine se simt mai bine cand au spatiu. Desi acum daca stau bine si ma gandesc ar fi mai bine cand e inghesuiala…ca daca ma dezechilibrez pot sa ma rezem de o alta pereche care e mai aproape. Asa ca in autobuz. Hai ca nu asta vroiam sa va povestesc. La tango argentinian se obisnuieste (dar nu des) sa marchezi niste accente mai puternice prin calcat mai puternic pe un pas sau cum naiba sa va explic sa lipai asa cu talpa pe podea. Un fel de trantit piciorul in podea mai puternic. Dupa mintea mea daca faci treaba asta cu moderatie chiar poate sa dea bine. Am vazut maestri care  iti fac un gol in stomac atunci cand executa treaba asta. Noh bun.

Aseara am avut pret de cateva piese in urma mea pe ringul de dans un domn, nush cum il cheama sau de unde e dar nici nu conteaza, care facea aceasta „figura”. Frumos ce sa zic. Numa ca o facea la fiecare doi pasi maxim. Intai a fost ca o impresie vaga dar dupa ce partenera mea m-a facut atent….mi s-a facut pielea de gaina. Ca in prima faza am asociat sunetul acela cu un morosan nervos rau care incaltat in cizmele lui lasate de la tata sau, ma fugareste cu cutitu in dinti strigand „te tau ma baiatule!” Am facut eu ce am facut si m-am intors sa vad sursa sperieturii mele. Era doar un tanguero. M-am intors pe sensul de dans si am proiectat asupra sunetului ce venea din spate, imaginea unui pluton de cavaleristi ramasi fara cai din cauza crizei, marsaluind la 2 noaptea in Bucuresti. Sa mor daca nu se potrivea la fix. Nu prea am reusit sa pozitionez plutonul in mijlocul milongii dar inca lucrez la asta….

Amu sa nu intelegeti gresit….si eu sunt natang rau, ca nu dansez de mult, de fapt nici macar nu cred ca am inceput sa dansez, ma dezechilibrez, nu imi tin axa de multe ori, nu stiu asa multe figuri ca altii si poate ca nici nu sunt asa de inspirat. Asa ca din pozitia asta imi permit sa rad de ceva atat de amuzant la urma urmei. Am facut o mare burta de ras pe seama acestui fel de a marca bucuria dansului.

Pe loc repaus.

Fiind in concediu si neputand sa plec pe niciunde din cauza contactului de la Haimana, mi-am zis sa ma duc sa vad meciul intr-un bar. Si uite asa am ajuns aseara la Oaia Neagra intr-o masina galbena de le zice lumea de prin partea locului – taxi. Eram tot un freamat si o nerabdare sa vad cum se descurca echipa nationala, asa ca mi-am luat o bere rece glont si am stat de vorba cu Adie si restul lumii de pe acolo pana cand a inceput meciul.

Ca veni vorba cat dracu s-a terminat?
Intreb asta din doua motive – nu am apucat sa vad meciul.

Ce vreau sa va povestesc este ce s-a intamplat la bar. Am aterizat eu acolo pe un scaun din alea inalte cu un lichid in fata mea si da-i cu taclalele. Cand se ingana ziua de azi cu cea de ieri, in zona eram eu, Adie si trei fete.

Ma baieti….O asa diversitate de subiecte abordate cu atata hotarare si determinare nu mi-a fost dat sa vad vreodata. Totul  a inceput cu locul de munca. Toate trei se pare ca lucrau in aceeasi bransa si au povestit de la clinciurile cu patronii pana la divergentele cu clienti imbibati prea mult in licori bahice, precum si diverse metode de razbunare si reducere la stare de protozoare a acestora. M-am amuzat copios dar m-am si ingrozit in egala masura. Aseara am realizat ca o muiere nervoasa e ceva ce nu vrei sa intalnesti sau sa ti se intample.

Dupa ce au terminat cu subiectul de mai sus au trecut la barbati. La cum arata, cum ar trebui sa arate si de ce nu fac asta tot timpul. Au analizat la sange conformatia sportivilor, si sa vezi acolo contraziceri: jucatorii de polo au spatele frumos dar au picioarele ca niste stixuri, aruncatorii de sulita sunt minunati ca sunt dezvoltati peste tot si in plus te pot lua intr-o mana si te arunca pana la ei acasa cu mare precizie, atletii au curu misto, dar toate au concluzionat ca baschetbalistii (in special aia de la Asesoft) sunt minunati.

Probleme cu parintii, probleme de greutate, in relatii – toate au fost luate date prin filtrul marunt al fiecareia, etichetate, si culmea pentru toate exista aparent o rezolvare instanta pe care o si enuntau. Coafuri sus, coafuri jos, care e treaba cu dunga pe care si-o lasa muierile pe mijloc cand se epileaza, de ce isi fac in perioada craciunului din parul pubian un bradut de craciun cu globuri sau pisicute sau iepurasi. Ma stiti ce inseamna ca nu cred ca au scapat un subiect de interes general? Totul absolut totul a fost atins, disecat si dupa aceea a fost emisa o rezolvare.

E drept ca in cateva momente m-am simtit oarecum stingher acolo si nu mai stiam ce varianta sa aleg ca sa o sterg – usa sau geamul, dar per ansamblu a fost instructiv si educativ.
Dupa seara asta pot sa concluzionez…barbatii nu barfesc si sunt limitati in discutii.

Pentru diseara mi-am pregatit o lista cu o serie de intrebari la care eu pana acum nu am gasit raspuns….