PREGATIRI DE PLECARE
Eu cred ca pregatirile, facutul de bagaje si de vise inseamna cel putin jumatate din bucuria aventurii.
Si daca nu sunteti de acord asta e. Inseamna ca nu v-ati straduit niciodata sa inghesuiti treburi cu volumul unui frigider pe o motocicleta…
Citeste mai mult
Si daca nu sunteti de acord asta e. Inseamna ca nu v-ati straduit niciodata sa inghesuiti treburi cu volumul unui frigider pe o motocicleta…
Am inceput de luni ca sambata plec. Hai nu mai radeti atata ca sunt un tip meticulos si foarte pragmatic. Nu iau niciodata cu mine treburi in plus. E drept acum in timp ce scriu ma uit lung cu coada ochiului (ochiu meu stang are o coada lunga rau) catre o treaba gri care troneaza in mijlocul lucrurilor pe care tre sa le iau cu mine. Un moment va rog…
Mda e salteaua pneumatica. Ce v-am zis eu? Imi trebuie? Da! QED!
Sa mor daca imi aduceam aminte ca e gri….
Ieri mi-am comandat castile noi pentru dispozitivul meu blushtutz de ascultat muzica si vorbit la telefon in timp ce ma dau cu Haimanaua. Le-am aranjat fain frumos in casca, pus casca pe cap, ascultat una bucata piesa tango – suna bine. Am si dat un telefon de control sa vad daca mere si aceasta functie. Totul e perfect.
Sfat: daca va faceti bagajele si sunteti in verva ergo neatenti – daca aveti o casca de motociclist prin casa nu ar fi rau sa o puneti pe cap. Un mic exemplu: imi puneam baterii in lanterna. Conform legilor lui Murphy dupa ce scapi un obiect din mana se rostogoleste pana in cel mai indepartat si inaccesibil colt al camerei. Murphy luate-ar dracu! S-a dus bateria mea sub dulap. M-am intins dupa ea dupa care victorios mi-am indreptat spatele meu avand grija sa imi incordez muschii armonios dezvoltati chiar daca nu ma vedea nimeni…da’ asa de antrenament, moment in care fut un cap in usile deschise ale dulapului. De jos in sus da?
Mare bulan ca aveam casca pe cap. Amu tre sa repar usa …si am invatat ca nu mai tre sa ma armoniosesc eu daca nu e nimeni prin preajma ca si asa e de pomana. Am facut un inventar si o statistica.
Practic 70% din volumul bagajelor mele reprezinta treburi utilitare cum ar fi cort, sac de inghesuit maimuta beata inainte de culcare, saltea, chingi, bricege, lanterna, trusa de scule, trusa de prim ajutor, pudra pentru nas si asa mai departe. Doar 30% sunt haine si stau 7 zile. E drept ca nu ma duc sa fac parada modei acolo dar…..Cand ma gandeam eu ca daca imi totusi 7 boxeri in loc de 1 se mai echilibreaza un pic ponderea, mi-a adus aminte ca nu am pus prosop. Muuuuaaamaaaa cand l-am pus pe pufos peste toate s-a modificat schimbarea! Una din doua: ori renunt la prosop si imi cumpar de acolo, ori mai imi cumpar o motocicleta ca pe asta nu incap atatea.
Bah eu imi scot casca asta…..
ARGENTINIAN TANGO
Am descoperit de curand acest dans si oamenii din jurul lui. Sau din el. Sau de pe langa. Dansul este minunat.
Doua persoane sa mearga, sa respire si sa traiasca in acelasi timp aceleasi lucruri.
Am scris la un moment dat la un concurs de „definiti tango-ul” ca este „iluzia unei vieti perfecte desenate pe podea”. El propune, ea accepta, el ii da timp ea infrumuseteaza ce a propus el.
Si oamenii care se aduna sa danseze sunt frumosi. Majoritatea. Si aici inca am nelamuriri. De ce nu toti?
Ca doara ceea ce fac ei acolo e ceva frumos, ceva ce ar trebui sa iti deschida sufletul sa te faca mai bun si mai permisiv la greselile altora. Mai ingaduitor. Dar nu este chiar asa.
Am descoperit oameni egoisti, carora nu le pasa decat de ceea ce au ei de realizat. Si am realizat ca intr-adevar tango-ul este iluzia unei vieti perfecte. Pentru ca daca iei dansul ca atare fara oameni este minunat. Daca pui si oamenii acolo sigur se strecoara si niste uscaturi care il uratesc.
Pentru unii a devenit o lupta. Scoala noastra e mai buna decat toate celelalte. La noi inveti tango. La restul e doar amageala. Noi am fost primii deci noi stim tot. Noi suntem cei care au venit imediat dupa primii deci stim si mai mult decat ei. Milongile noastre sunt cele mai frumoase. Noi alegem muzica cea mai buna si avem cei mai buni profi. Cam acestea sunt semnalele transmise in societatea de tanguero. Nici nu va imaginati cati oameni s-au lasat de tango din aceste cauze. Am avut impresia ca cei care stiu dansa au transformat asta intr-o casta in care e greu sa intri daca nu cunosti oamenii potriviti. Daca esti incepator nu te baga mai nimeni in seama si trebuie sa urci dand din coate. Nu spun ca toti sunt asa. Spun doar ca am vazut des asta. Si este ingrijorator. Cu atat mai mult cu cat nimeni nu vorbeste despre asta. Parca e numai lapte si miere peste tot.
Deja vad ca daca se intampla ca studenti de la scoli diferite sa ajunga la aceeasi milonga nu se invita decat intre ei. Ati luat-o razna? Asta va doriti? Asa vedeti voi tango-ul? Milongi puse unele peste altele numai ca sa nu se duca oamenii intr-o parte? Saluturi din varful buzelor intre cei care invata la scoli diferite?
Nu trebuie sa fie asa. Ar trebui ca profesori sa educati studentii. Sa ii invatati nu numai sa danseze. Dar sa se si poarte in aceasta societate. Si daca voi o faceti atat de urat ce va asteptati de la ei? Unde vrei sa duceti asta? Care este viitorul?
Vin profesori din afara la noi. Cat credeti ca o sa le ia pana sa inteleaga ce se intampla aici? Cat credeti ca o sa dureze pana cand o sa ni se duca buhul si cu asta afara?
Tango-ul nu este un business. Incercati sa intelegeti asta. Nu mai lasati mercantilismul sa oprime pasiunea pe care cu totii o aveti. Lasati tango-ul din voi sa respire. Nu intotdeauna e bun close embrace.
Asta daca mai aveti tango in voi.
FEMEILE CARE POARTA HAINE PUTINE TRAIESC MAI MULT
Am primit azi un link catre un articol cu acest nume.
Citeste mai mult
In prima faza m-am bucurat nespus si eram pornit sa fac un mare spam catre toate adresele de mail pe care le cunosc si in toate retelele de socializare. Deja aveam planul pus la punct cand mi-am zis totusi sa citesc dracu si eu articolul sa vaza ochii mei frumosi (modestia mea este proverbiala) despre ce e vorba.
A prominent British anthropologist has completed a ground-breaking, 10-year study proving that women who wear less clothing live up to 20 years longer. And the fewer clothes they wear, the longer they live.
Asa incepea si nu zicea rau nu?
Din pacate articolul continua asa:
Philomena Bushfield, 120, is a life-long nudist who hasn’t „worn more than a pair of socks since I was 7.” She is rarely sick, still runs in marathons, and has the energy and enthusiasm of a woman half her age. „It also made it much easier to meet men,”
Ok deci analiza pe text. Are 120 de ani si inca alearga la maratoane chiar daca nu poarta decat sosete! Bah! Ce e naspa in imaginea asta? Va imaginati o muiere alergand in costumul lui Eva la maraton? Da! Dar sa alerge cu el NECALCAT????
E de asemenea mult mai usor sa intalnesti barbati? Orbi sau cum?
Liz Sexton, 117, was a strip-tease artist for most of her life. „I was stripping until I was 83,” recalls Sexton. „Didn’t even need to wear a bra till I was 95.”
Imi si imaginez bunoaca asta la 83 cum se dezbraca ea pe scena
– You wanna see my tits?
– yeah I do…
…….
– Ok that’s enough you can roll them up….
Deci fetelor! Luati de buna treaba asta dar cu limite da?
POVESTE
Se facea ca trebuia sa merg la niste cursuri cu niste profesori cu carte, care au venit de peste mari si tari sa ne impartaseasca din cunostintele lor. De obicei eu la cursuri sunt absorbit de ce mi se arata, si invat destul de repejor pentru ca o fac in joaca. Imi place ce fac (ca doara de aia ma duc nu?) si atunci totul este foarte simplu.
La cursurile de va povestesc sunt doi profi – un el si o ea. Ei bine aici vine partea in care toate lucrurile s-au complicat. Cand am vazut-o pe profa in prima faza am avut impresia ca este o holograma facuta dupa toate regulile frumosului de un mare artist grafician, si ca au proiectat-o acolo in mijlocul salii ca noi sa ne uitam cu mutre de imbecili retarzi si ei sa ne filmeze. Ma cum sa va explic? Angelina Jolie joaca la pitici pe langa turcoaica asta. Mi le imaginam pe Jessica Alba si Megan Fox cu niste lopatici din alea de plastic in mana cu degetul in nas uitandu-se la profa asta si credeti-ma ca nu era nimic deplasat in tablou.
Bah…ce mai…e frumoasa coz. In plus are o gratie in miscari cum rar am intalnit. Desigur ca tre sa aiba si minusuri. Ea e sefu in casa. Clar! La cat de ferm are cuvantatul si degetul aratator care intra in erectie in mod natural incat imi e greu sa cred ca ea face ce spune el. Mai degraba pare ca degetul ala e amenintarea amenitarilor, spaima balaurilor si nenorocirea barbatului care il vede indeaproape.
Am avut reale probleme sa ma concentrez la ce imi explica nenea ala. Eu ca eu ca sunt mai cu picioarele pe pamant. Da daca va spun de restul care erau in sala….
Cat am putut rade uitandu-ma la privirile cosmice ala alora…..Era asa o mana de oameni care parca nu mai vazusera femeie in viata lor si acum dintr-o data a aparut singura de pe planeta, iar ei incearca sa vada care este modul ei de emploi.
Dupa care am ras si mai zdravan cand am realizat ca si eu ma uitam cu aceeasi privire de caine dus la injectie la inceput. Da. Am facut bine cand am parjolit femeile si am otravit padurile in calea lor.
Amu stau eu si ma gandesc: cat de usor suntem de fraierit ma n-ai vazut n-ai pomenit.
Indata ce apare una mai de Doamne ajuta suntem cu limbile infasurate in juru gatului ca niste esarfe si suntem gata sa ne facem presh in fata ei ca „are un picior foarte usor”
Mari boi…..
COSMAR
Am avut un vis naspa azi noapte.
Se facea ca eram in Dorohoi, eram muiere, neagra 12 noaptea, cu o gramada de bani, grasa de daca te uitai la mine puteai sa juri ca am doua sau chiar trei usi, un zambet pe fata de puteai sa juri ca am dormit cu umerasu in gura si toata lumea imi zicea Oprah. Si eram bogata bine. Sau rau. Cum vreti da aveam o gramada de bani.
S-a facut dimineata si am realizat ca viata asta de alb, in orasul asta insalubru, cu un trup sculptat, cu zambet normal si fara bani – e un mare cacat.
Da sa mor eu ca m-am bucurat ca e asa….
SCRISORI
Stau cateodata si ma gandesc cata hartie se consuma pe scrisori aberante cu mesaje de cacat ce isi ating tinta in proportie de 10%. Cati copaci sunt sacrificati pentru asta. Cati tampiti de taietori de lemne isi taie degetele. Ma rog…de degetele lor nu prea imi pasa dar suna asa …dramatic.
Dar chiar nu inteleg ce dracu e in mintea astora de cheltuie atatia bani, si atatea resurse naturale ca sa trimita scrisori. Cand mai suna cate o ametita din aia la interfon „buna ziua sunt de la corespondenta” imi vine sa ii spun sa urce la 9 sa corespondam fata in fata si ma gandesc ca iar imi gasesc cutia de scrisori plina de maculatura.
Nu! Nu ma intereseaza ca s-a ieftinit salamul de sibiu in Cora. Nici ca tricicleta rosie e mai ieftina decat aia verde. Nu vreau sa stiu gama de vinuri. Nu ma intereseaza ce imi spune primarul sectorului 6 si nici referendumurile. Am primit o scrisoare intr-o zi – imi scria chiar mie primarul ! Vai ce onoare mi-am spus! Ma asteptam sa vad ca incepe scrisoarea asa: Bah Ove esti tampit? Hai dracu la vot ca ne fac astia 6 judete si o sa te duci sa iti iei adeverinte din Timisoara!
In loc de asta citesc:
„stimate alegator” – alegatoare e maica-ta si boul de te-a imbracat azi dimineata
„stii cat ne pasa de parerea ta” – iti pasa pe dracu iti pasa sa te votez sa iti iei banii manca-mi-ai
„este momentu sa te ridici sa iti spui cuvantul” – sa-mi trag! E revolutie din nou! Beretele verzi!
„vino langa noi sa incercam sa facem ceva pentru tara” – pai eu fac ma tampitule deja! Nu vin langa voi si trag speranta ca o sa crapati de malarie si ca o sa va dea Doamne Doamne buba neagra in cur din aia de te mananca rau si maini scurte sa nu va puteti scarpina.
Imi iertati iesirile va rog dar azi am primit o scrisoare care incepe asa:
„CU SIGURANTA ITI AMINTESTI MOMENTUL IN CARE AI DEVENIT MAMA…..”
Citeste mai mult