TARNAVENI
Ia uite cum m-am urcat eu pe Haimana cu trei haine aruncate in scarba in rucksac si m-am alaturat lui Cristi si lui Vali in ceea ce urma sa devina tura verii (de pana acum). Mac Donalds 8 la iesire spre Militari. Cristi ajunge si scoate tacticos din bagaj un…Big Mac! A venit omu’ pregatit la Mac Donalds ce sa spun. Apoi m-a uimit cu o gaselnita. Ia uitati-va aici hands free pentru motociclisti!
Am oprit sa mancam dupa Pitesti la f’o 50 de km. Astia sunt cavalerii care m-au insotit. Cel de langa Vali e Cristi.
Am mers ce am mers dupa care am mers. Si a inceput sa stranga. Era asa o senzatie de fraier pe care o resimteam acut in genunchi, cand ma gandeam ca am pantaloni de piele acasa si genunchere de izopren. Acasa. Sa nu se piarda, strice…Baiat econom. In gandu meu cand am plecat era vara ce sa ii faci. Peisaje. Am vazut atat de frumos cum niciunde.
Aici am oprit un pic sa ne incalzim la tobele de esapament.
Soare frumos afara. Numa ca pe langa Medias plouase. Si era ud pe jos. Si se facea asa ca un tir in fata noastra. Si se facea ca Vali statea direct in curul lui si de voinic ce era toata apa pe care o arunca tirul il ocolea. Si se facea ca eu eram in spatele lui….si tot ce nu ajungea pe el venea pe mine. Cu toate semnele mele disperate sa il opresc sa il fac cumva sa traga pe dreapta Vali era consecvent. Iar eu ….murdar. Din cap pana in picioare.
Am ajuns in Medias. Te astepti ca un om care e dintr-un loc… sa stie sa ajunga la el acasa nu? Sau sunt eu deplasat? Da ma da nu se aplica si la poeti. Adica la Vali. Intram in Medias vijelios si ce poate face un poet in Medias? Se rataceste. Si noi in urma lui. Dupa cateva incercari am oprit si am beut o cafea iar eu mi-am administrat o prajitura cu ciocolata ca imi scazuse glicemia. Am reusit sa ne caram din Medias si am luat-o pe drumul spre Tarnaveni. Nu cred ca au fost 100m drepti pe acest drum. In rest numai curbe. O feerie. E drept ca drumul semana cu un copil din lumea a treia. Nu vazuse asfalt decat in poze. Exagerez desigur dar mi-a placut comparatia. Dar era plin de petice na! Am ajuns si ne-a ajuns. Cel de al doilea Cristi care plecase cu cateva ore dupa noi dar avand vitezana a ajuns in acelasi timp cu noi. Merem si cumperam candeline si urcam dealul catre tintirim. Gasim tintirim gasim mormant si incercam sa facem glume nedeplasate dar glume sa ridicam starea de spirit a poetului. Deh….cine dracu e fericit si nu are ochii in lacrimi cand se duce la mormantul tatalui? Merem sa ne cazam. Un hotel (trei brazi parca) desi cum corect a observat Vali…nu era nici un brad acolo. Aglomerat. Uite parcarea.
Aruncam praful de pe noi la canal, ne pudram nasurile si iesim. Am plecat catre Dumbeni (parca) unde locuieste unchiul Costel. Ne-a primit cum numa in vis. Mai ca nu sarea in sus de bucurie (desi parca parca…). Pe ulita erau niste oameni cu scaune cu mese stateau pe bancute la taclale. Si o gasca de tzanci care mai de care mai curiosi. Am avut jumatatea noastra de ora in care ne-am simtit regi. Se uitau oamenii aia la noi de parca stapaneam jumatate de lume si inca ceva. Am cumparat bere si am intrat in casa la unchiul Costel. Care in doi timpi si trei miscari a facut rost de un metru patrat de slanina afumata de casa. Si rosii de gradina. Si castraveti de gradina. Si cu miros. Si fara gust de paradimetilaminobenzaldehida. Am crapat in noi de ziceai ca maine murim si nu mai apucam.
Am plecat condusi de privirile admirative ale satenilor. Hai ma nu fiti rai! Ce e rau in asta?
Iata inca niste poze care credeti-ma nu pot sa va redea frumusetea locurilor.
Daca va intrebati cine este cel de langa Vali si Cristi e celalalt Cristi. Ca sa fie clar pentru toata lumea.
Pe drumul de intoarcere am ajuns in Medias din nou. Din nou ratacirea de control. Ma rog Vali zice ca drumul ala de il vazusem noi era de camioane…io nu am vazut frate cameonul. Dar e posibil sa aiba dreptate.
Drumul inapoi a prezentat conditii de laborator pentru datul cu motorul. Peisaje superbe, curbe, drumul liber, nici cald nici frig. Am fost brambura si ne-am intors. Fain
SECIU
Am fost cu totii lupi si lupoaice la Seciu. Asta e asa ca o asezare demna de povestirile sadovene. Acolo exista niste vile de inchiriat care stau calare pe un deal precum cushma pe capul unui roman sadea. Am zis noi ca ar fi pacat sa pierdem un weekend atat de frumos in oras cand putem sa mancam niste gratare si sa turnam in adancurile gatlejului niste beri reci. Zis si facut. Am purces, am ajuns, am facut gratare, am mancat, am beut, am ras.
A practicat sporturi extreme – rafting- dupa cum puteti vedea in imaginea de mai jos.
Seara am inceput sa dam telefoane de la dush ca si asa era rupt si interurbanu ne rupea pe telefoanele mobile.
Evident ca indata ce am ajuns acolo plin de draci fiind am inceput sa fac ordine si sa asez pe fiecare la locul lui asa cum ii sta bine unui om caruia ii place sa dea ordine si sa puna ordine in toate. Asta pana cand am fost admonestat dracului de Piri si Finu si adus violent cu picioarele pe pamant din inaltul ceriului unde imi plimbam important si impunator statura de mare rezolvator de probleme. Dupa aia nu au mai fost probleme. Ca mi-am dat o juma de bere in gura si m-am inmuiat mai rau ca vaselina la soare. A fost fain. In acest sfarsit de saptamana vom vizita vestitul oras Tarnaveni (nu ma intereseaza ma ca tu nu ai auzit de el da?) si voi posta next week poze de pe drum.
Concurs:
ce element nu se potriveste in imaginea de mai jos?
CEHIA
Faina tara. Sosit de curand de pe meleagurile Ostravei stau ca huhurezu in miez de noapte sa imi scriu impresiile. Am ajuns acolo invitat fiind la un eveniment plin de adrenalina. Nici nu va imaginati cata….Bucuresti – Viena – avion – minunat. Viena – Ostrava – avion mic mic mic cu niste elice in fata, o stewardesa Carla buna in draci care abia incapea la cat era de inalta in avion, niste bomboane in loc de potol si 45 de min de zbor plin de adrenalina.
Nenea ala mergea cand cu fata cand cu spatele cand in lateral. Era dibaci rau ce mai incolo si incoace. Dupa ce ne-a repozitionat hipotalamusul am aterizat. Ostrava este un oras aflat in fictivul regat al Valahiei. Da ma stiu astia suntem noi. Adica de aici au plecat din Romania numa ca au ajuns si pe acolo. Si numa ca acolo e un nene ceh care a avut incredibila idee sa instaureze acest Wallachian Kingdom in scopuri turistice. Si este amenajat pana in cele mai mici amanunte. De la pasaport cu viza de state (deisgur ca nu il poti prezenta la aeroport cum a facut Bush) pana la o gramada de trebi pe care le poti face acolo ca turist (printre care tin sa mentionez degustarea de Slivovita). Uite-i pe doctorii degustatori.
Si incepura activitatile. Mare sa te tii! Intai am intrat intr-un hotel unde am tras cu pusca (virtual). Asta nu a fost cine stie ce. Dupa care au urmat imediat ATV-urile pe o ploaie mocaneasca de numa numa. Aici am avut parte de ceva adrenalina ca fratele Udvescu a tinut el sa isi arate maiestria depasindu-ma intr-o curba in timp ce din fata venea o masina care tinea cu tot dinadinsul sa il aiba pe post de abtibild intre faruri. A scapat…Dupa care au urmat activitati cu franghii. Nu bre nu bondage. Erau niste copacei asa la f’o 40 m inaltime. Si intre ei la o inaltime considerabila (10m) erau legate franghii (mai degraba niste zbiruri). Fiecare copac avea o platforma si intre ei sub aceste zbiruri niste trebi pe care tu trebuia sa mergi. Nu va puteti imagina ce le-a trecut cehilor alora prin cap….Ganditi-va un pic. Asigurat e drept de o coarda trebuia sa ajungi dintr-un copac in altul ba pe niste trepte din lemn ce se miscau brownian, ba pe niste franghii care aveau aceeasi miscare haotica ba sa te dai pur si simplu cu tiroliana. Incredibil! Doamne Doamne a zis sa fie adrenalina. Si a fost.
A urmat zborul cu un avion cam de marimea unei masini mici. Incapeau 4 persoane in el inghesuite si nu aveam stewardesa (incredibil ce marlani). A facut ala niste glume cu noi pe sus nu prea multe insa. Dar am ucis o pasare care a venit cu ochii mari catre noi de parca zicea „ia uite pasaroiu astaaaaa ce grav e poate ma calca si pe mine”. Bah nu am calcat-o. Da am luat-o in elice apoi in aripa de i-au mers fulgii. Noi eram morti de teama sa nu fi distrus inaripata aia ceva, timp in care pilotul a avut o singura reactie nosalanta „it’s just a bird”.
Dupa asta am urcat intr-un varf de munte cu un teleferic unde mi s-au facut mici de frig. De acolo trebuia sa coboram pe scutere pana jos. Nu-i bai numa ca ceea ce denumeau ei scutere erau niste trotinete mai mari. Fara motor desigur. Erau trotinete care aveau roata din fata mare ca de bicicleta ghidon si frane si pe spate o roata mica.
Mama ce viteza luai cu aleaaaaaa….Daca nu mi-ar fi inghetat mainile ca in Ice Age chiar mi-ar fi placut. Bine…si asa mi-a placut numa ca aveam mucii haturi si plangeam mai dihai ca Alehandra din telenovele. Doamne Doamne a zis sa fie adrenalina. Si a fost.
Dupa asta ni s-a pregatit ceva mai rau. Trebuia sa ne prefacem ca suntem copiloti ai unui pilot de raliu intr-un Subaru cu 380 cai. Si ii avea pe toti la el….Ni s-au dat niste foi in mana pe care scria traseul pe care il vom parcurge si pe care trebuia sa il transmitem pilotului prin microfon. Era ceva de genul:
START L1 50m L4 30m R5 100m
Ma rog era mult mai lung. L si R left si right si de la 1 la 7 era notat gradul de dificultate al curbei. Si noi trebuia sa ghidam pilotul ala ca sa scoata timp bun. M-am asezat in scaun. Rectific – m-am infipt in scaun. Ca nu puteam sa ma mai misc. Ma strangea scaunul ala din toate partile. Mi-au pus 4 centuri de siguranta, casca in cap si pa lareeeeevedereeeee. A plecat omul ala cu mine de nu stiu cand a ajuns la prima curba pe care a luat-o cu o viteza de am zis ca imi ramane mintea in urma masinii. Vorba fratelui Udvescu parca avea mai multe maini nenea pilotul. Cu una tragea de volan cu una de amestecatorul in benzina cu una de frana de mana si as fi putut sa jur ca la un moment dat avea una pe umarul meu mangaindu-ma ca sa ma calmez. Asta nu a fost tot. Ca ala a fost un tur de antrenament. A zis apoi : ready? BAAAAAAHHHH! PRIMA FUSESE DE ANTRENAMENT!!!! Cum chiuia motorul ala sarmanul…..am parcurs 3 km de curbe in maxim 20 de secunde. 45 de ani si nebun rau nenea! Dupa ce ne-am tras sufletul am plecat sa ne dam cu nenea Loprais. Multiplu castigator al curesi Paris-Dackar la sectiunea camioane. Ne-a dat nenea asta cu un cameon de belaz cu 150 la ora pe niste curbe de am visat albastru. Dupa care….fi-so….mai dement ca tata lui…ne-a incarcat in alt camion si ne-a aratat padurea. Cert e ca nenea nu le avea pe toate acasa, la urma urmei era fiul celui ce castigase de 3 ori raliul Paris-Dakar. A fost o plimbare in padure pentru el iar pentru noi motiv de transpiratie serioasa din cap pana in picioare (sau nu era transpiratie?).
Ah si m-am mai aruncat in gol spanzurat de o coarda din turnul unui castel.
Doamne Doamne a zis sa fie adrenalina. Si ne-am cacat pe noi.
CHEILE DOBROGEI
Dimineata m-am hotarat sa plec hai-hui cu Haimanaua. Zis si facut. Bagaj. Ne trebuie un tricou, un chilot si o pereche de sosete, cortul si sacul de dormit. Niscai baterii pentru aparatul foto si cam atat. Am turnat pe gat de dimineata un redbul in deradere si m-am inhamat la drum. Nu prea stiam incotro sa o apuc pentru ca nu eram hotarat de nici o culoare. Lipa lipa prin oras (pfuaaa ce misto era – eu ma duceam brambura si astia toti de pe strada la servici), m-am trezit pe a soarelui. Probabil ca atza ma tragea la mare ca deh….radacinile. Am zis un Doamne ajuta, am setat Haimanaua pe 110km/h si mi-am aprins o tigara. Cat ai zice Cernavoda am si trecut de el. Si am ajuns in Medgidia unde am oprit intr-o benzinarie sa dau calului niscai ovaz, mie o apa plata in gura si buna dimineata frumusetei de la casa de marcat. Dupa ce ma imbie cu sendvisuri de ziceai ca ea le facuse azi noapte imi iau la revedere cuviincios si ma tirez. La prima intersectie era un indicator – CUZA VODA. Mie mi-a placut de Cuza- imi zic in casca. Ia hai sa vedem daca e acasa. In rpimul rand ca eu nu cred ca domnia sa Cuza are f’o legatura cu satul asta. In al doilea rand ca nu era acasa oricum asa ca am mers mai departe. Am ajuns la o raspantie unde puteam sa apuc numa spre Mihail Kogalniceanu. Cum de ce? Ca nu era raspantie na! Si nu ma mai intrerupe! Uite drum cum ii sade bine motociclistului. Liber tataaa!
Pana sa ajun in Kogalniceanu am dat de o curba unde ma asteptau 3 dulai. Bah! DULAI! Sa ma dea jos de pe Haimana si alta nu. Ziceai ca a fost pe acolo o gasca de bikeri care i-au amagit ca le dau Royal Canin asa erau de ofticati pe mine. Le-am urat de bine lor si mamei lor care i-a facut azi si maine si am plecat. Ati observat ca romanii au o inclinatie catre injuraturile exacte? Pastele tau de copil azi si maine! Tare nu? In curand o sa auzim injuraturi si mai exacte gen : Pastele tau de copil azi si maine pana la 12 si-un sfert! Am ajuns in Kogalniceanu.
Aici chiar eram la o raspantie. Deci trei optiuni. Intreb un tzanc gangav daca ala e drumul national si ala mic incepe sa urle ca din gura de sarpe. (Bah da de ce nu „ca din gura de urs”?)
– DADAAA Tzeneaaaa ghina aoa ca vrea un om sa vorbeasca cu tini!
Vine dada si dupa ce ma intreaba „al cui ai hi tu” scurt – incepe sa imi explice sa fac la dreapta si dupa aceea sa merg inainte tot inainte si apoi fac la stanga da numa dupa curba sii…..Fratioare! Eu nu o intrebasem nimic!!! Da era asa hotarata ca nu am putut sa nu o ascult. In plus imi explica in armana asa ca nu pricepeam mare lucru. Fac la dreapta. In 10 metri era curba aia de trebuia sa fac la stanga ! Muhahahhahahaha dupa explicatiile dadei am avut impresia ca o sa merg 5 ani. Fac la stanga si dupa un drum care mi-a detartrat dintii si nenorocit fesele ajung in satul Targusor. (ce pectorali am la cur acumaaaaa). De aici am ajuns in Cheile Dobrogei. Am testat Haimanaua in enduro un pic (50m) dar a meritat. Ia priviti.
Asta vedeam eu cand stateam intins pe spate ascultand House of rising sun cu oile la cap.
Am uitat sa specific – se poate campa, e un fir de apa potabila ce curge imediat alaturi.
Citeste mai multSTUNT SHOW
Primul spectacol de cascadorii cu motociclete in Romania a avut loc la Bucuresti la sfarsitul acestei saptamani. Intr-un articol mai vechi spuneam despre baietii care se dau in eduro ca ar avea patru oo. Au si astia. Cu deosebirea ca astia nu cred ca au instinct de conservare. Concurenti de prin 9 tari au participat duminica. Si pentru ca suntem in Romania….evident taraniile s-au intamplat. Intai o sa vedeti in imaginea de mai jos catamai patzachina (a se citi otreapa) a venit la spectacol de motociclete imbracata de parca taman venea de la nunta. Dar asta nu e tot. Uitati-va oameni buni la insotitor! Uite frate la melteanul de capitala dat jos din Chiusez in slapi si maieu! E drept pitzi e buna mar numa ca e din alt film. E ca si cum ati vedea un chinez viu intr-un magazin de valize.
Dupa asta evident ca s-a intamplat exact ca la sfarsitul filmului Fast and Furious in parcarea de la Mall unde tot taranul romanesc dadea in dacii de le sareau pistoanele prin capote. Asa si aici. O gramada de scuteristi care se vedeau calare pe armasari au ars benzina si nervii mei intr-un timp record.
Dupa ce ati vazut filmuletul poate vreti si poze. Direct click in dreapta unde va jignesc retina si va trimit direct pe Picasa. Hai sa aveti o saptamana buna. (Da’ tre sa recunoasteti ca Pitzi e de mare amploare cu toaleta aia…)
Citeste mai mult