UN SCURT
Da pai sigur la ce putea sa va duca pe voi mintea aia bolnava cand ati citit titlul? Baaah nu am vazut nu am pomenit asa oameni! Dreacu numa sex si bani aveti in cap?? Sa revenim. Ne-am zis noi ca vara abia a inceput asa ca sa ne rugam de fete sa ne lase si pe noi o sambata sa ne alergam un pic cu mobrele. Am dat sfara in tara si ne-am adunat in ordinea analfabetica si a numerelor de pe tricou dupa cum urmeaza:
Piri (tata la motoare)
Babanul (aka Babanul)
Onciul (aka Moshu aka relanti)
Vali (Carja sau duhul din lampa)
Finu (aka doo motoare)
Mac (aka Mac aka Tata la fiare)
Gabi Wanabe (instalatoru gel sau Mr Muscle)
Madalin (baiat cuminte mah…)
Cristi (aka SMURD)
Cristi (viteza…)
Sergiu ( aka Goose)
Andy (aka Ciorba)
si subsemnatu (asta nush cine e sa mor lungit si imbracat nou).
Si ne-am zis noi ca mancarea din Bucuresti nici nu se compara cu mancarea de la nush ce handel de restaurant de pe drumul spre Brasov prin Cheia. Ne duce mare meshter Ciorba la o pensiune draguta da care are o parcare total neprietenoasa cu bikerii pentru simplul motiv ca e pavata cu pietre de rau din alea multe si marunte. Am avut un incident pe drum – un dobitoc cu scuterul a facut la stanga in Piri. Mai exact a dat cu roata lui din fata in roata din spate a VMAX-ului. Rezultate? VMAX-ul s-a clatinat un pic iar ala cu scuteru a plecat de pe drum se pare ca avea o treaba foarte urgenta in boschetii de pe marginea drumului. E in viata sigur. Boii nu pier cu una cu doua. Am uitat de un alt bou cu masina de asta data care a tinut mortis sa se opreasca in mijlocul drumului sa intrebe de o adresa. Noi ne-am oprit ca elefantii din jungle book aia de marsaluiau prin jungla. Unu un curu altuia aproape duf, duf, duf, sau bum, bum, bum sau taf, taf, taf inca nu am stabilit. I-am pliat oglinda mesterului ca si asa nu avea nevoie de ea. Curbe, curbe, curbe, curbe. Stop. Tigara. Hai! Curbe, curbe, curbe, curbe. Pipilica. Hai ca nu mai e mult. Curbe stop. Am achizitionat de-ale gurii: naie, flaute, fluiere.
In poza de mai sus se zaresc asa: Finu in dreapta gros plan, Cristi SMURD in dreapta plan indepartat, in stanga la dracu in praznic e Duhul din Lampa si in stanga imediat aici in ochi e ceasul lu’ Sergiu Goose. Am avut surpriza neplacuta sa vedem ca am mancat in singurul restaurant de pe aceasta planeta care iti da tochitura cu mamaliga separat. Adica tochitura e x arginti si mamaliga e y galbeni. Tare nu? Nu mereti acolo. E nasol.
Norocul lu Ciorba e ca e un foarte bun enterneiner sau cum dracu s-o numi. Din asta de intretine atmosfera. Incinsa. Ia uitati-va cum stau toti cu ochii la el!
Am hotarat prin vot pe unde ne intoarcem acasa. Aveam doua optiuni. Inapi sau prin Brasov pe DN1. Am votat. 5 pentru sa ne intoarcem pe acelasi drum si 4 pentru DN1. Asa ca …ne-am intors pe DN1…..Da ma asa e la noi. Cand nu e foarte importanta alegerea si nu ne pasa foarte mult ne uitam in ochii celor prezenti si care ne induioseaza mai rau…aia e. Si avea Onciul niste ochi saracu….”eu am mai facut drumu asta de 3 ori saptamana asta va rog eu hai pe DN”….
Am scapat cu toti o lacrima (una singura toti) si …DN it is!
Am oprit intr-o benzinarie unde Ciorba ne-a rugat cu lacrimi in ochi si durere in suflet sa il asteptam pana invata si el sa se dea cu genunchiul pe jos. Same shit nu am putut sa il refuzam. Si daca zicea nu le stricam distractia copiilor din parcare, care cu o privire exoftalmica priveau aratarea de mai jos….
Pun pariu ca de maine copii aia nu vor mai vrea la Mecdonaltz daca nu le cumpara mamica lor casca. Iaca asa s-au plimbat Blue Wolves azi!
KILOMETRI BRAMBURA
Care va sa zica luni intr-o zi de 13 ale lunii lui Cuptor. Cald al dracu. Ma invoiesc cu Ciorba sa ne urcam pe cai si sa luam pe cauciucuri si alt praf decat cel al Bucurestilor si in irisi alte peisaje. Facem o prire scurta in Ploiesti la magazin sa schimbat oaresce bilete de banca pe costumul de ploaie al lui si pe „ciopshii” mei. Astia sunt un fel de semipantaloni din piele ca ai caiboilor. Partea frumoasa la ei e ca poti sa faci pipilica fara sa ii dai jos. Da si altele! (Ce lume frate ce lume…)
Dupa ce am baut o cafea am hotarat ca ne este foame si ca trebuie sa dibuim un local de perditiune in care fel de fel de animale si-au pierdut viata si au ajuns in farfurii. Asa ca am plecat spre Brasov. Pe Cheia. Un drum ectrem de nehotarat. Cand stanga cand dreapta. Un drum sinuos, cu serpentine dar curbat in totalitate. Iar peisajele…va las pe voi sa va dati cu parerea.
Iata-l si pe Ciorba langa calul lui. Ciorba e cel imbracat.
Am ajuns in Brasov unde Andy m-a dus la un restaurant pe care va sfatuiesc sa il vizitati daca doriti sa va impresionati aleasa inimii sau a altui organ. Minunata mancare, minunata servirea iar nota aduce o intristare vizibila si unui neavizat. Dupa ce am mancat am inceput sa gandim: concediu avem, motoare avem, de ce sa nu ne mai dam un pic? Incotro? Spre Galati unde isi face veacul gratarul tatei. Deci? Spre Intorsura Buzaului. Am intrat pe un drum la fel de indecis ca si cel de ajuns in Brasov. Eu cred ca aia de l-au facut abia primisera pe inventar compasul si raportorul si au simtit nevoia sa le foloseasca. Minunat drum.
La un moment dat vedeam asemenea minunatii pe stanga si pe dreapta incat am simtit nevoia imperioasa de tras pe dreapta. Dupa ce descalec ma reped ca un leu (si cinshpe bani) spre un maldar de pamant marginit de un parapet de ciment. Pesemne in capul meu salasuia ideea aburcarii acestuia in speranta unei mai frumoase panorame. Numa ca m-am impiedicat ca un dobitoc moment in care picioarele mele erau complet in aer, capul in jos iar mainile…brambura. Cum aveam camera in mana dreapta, imi ramanea pentru redresare numai stanga si capul. Am folosit mana. Da nu m-am oprit. Dupa ce m-am zbatut ca un caine la castrare am reusit cu pretul unei scrantiri de glezna sa aterizez nevatamat. Evident ca in tot acest timp radeam ca un tembel spre deosebire de Ciorba care si el. Dar pozele au meritat.
Am mai rulat pret de cateva zeci de kilometri pe un drum ca in palma. Cand am simtit ca ma ia cu lesin. Ma durea la lingurea, in gat, in ficat, la trei coaste unde ii e greu voinicului. Intrasem in judetul Covasna. Brrrr. Acolo am oprit pret de o tigara si un telefon. Moment prielnic (mi-am zis) ca sa imi pierd cheia de la Haimana. Am gasit-o 10 min mai tarziu odihnind in iarba tolanita cu o mana sub cap. Am mai bagat kilometri pana s-a inserat si am ajuns la hotel Ciuta. Ce ati fi vrut in munti? Hotel Talaz? Parcam caii, luam camera, potolim zgomotele din stomac cu un simulacru de supa dupa care trantim multumiti maimutele de catafalc. A doua zi nu gaseam cheia de la camera….care evident era in usa dar pe dinafara….ca asa a gandit Ciorba ca ar fi mai safe. Luam bagajele si incercam sa raspundem la intrebarea lui Ciorba „unde imi sunt cheile de la motor?”
Unde pot fi niste chei de la motor? In motor nu? Ei bine…da.
Ne urcam flamanzi de kilometri si ne dam jos in Buzau unde am incercat sa zapacim de cap o …..(cum dracu se cheama lucratoarele de la PECO?? Pecoitze?) Ma rog. N-am reusit. Aproape sigur din cauza lui Ciorba ca e urat si nemanierat. Mai mergem ce mai mergem dupa care am mers si ne-am oprit. Ca Ciorba a dorit sa dea un telefon in timp ce se afla din mers. Cu o mana tinea telefonul cu una mobra si cu cealalta a dat in groapa ivita din senin in asfaltul de un negru minunat. Evident ca a scapat telefonul care in nesimtirea lui s-a aruncat cu mainile deasupra capului in boscheti. Ia si cauta-l. Eu il sunam iar el umbla prin maracini cautand cutiuta vorbitoare.
Ma rog. Am gasit cacatul ala am ajuns la Galati. Dupa gratarul de rigoare si berile care veneau cu el la pachet am gandit ca ar fi cazul sa ne odihnim. De mentionat faptul ca Ciorba e genul care pe la 9 dimineata incepe sa se gandeasca daca sa se trezeasca la 10. Iar la hotel desteptarea lui a fost crunta. La 6. Ca eu sunt celalalt gen, dupa cum spune el „pescar”. La Galati m-a rugat sa il las sa doarma pana mai tarziu. Am zis uat a hel n-ai decat. Eu am fost cu bun simt si l-am lasat. papagalul insa…nu….La 5.45 a inceput sa isi cante de zor dorinta de imperechere cu o papagalita de plastic proptita in cusca lui pentru prostirea animalului in cauza. Moment in care Ciorba a izbucnit intr-o tirada de injuraturi care nu pot vedea lumina tiparului. ” ‘Tu-ti pastele tau de pasare, grijania si anafura ce bine ti-ar sta cu smantana pe cap….”samd.
Am lasat in urma Galatiul si ne-am indreptat din nou spre Buzau cu gandul maret sa ajungem in Bucurestiul maroniu. Drum frumos, soare, vant, libertate, eram impotriva sistemului din astea….stiti…Cand deodata am simtit o durere incredibila. Ochiul stang a inceput sa mi se zbata spasmodic de imi era teama ca cei din masinile ce veneau din fata sa nu creada ca semnalizez stanga. Gatul mi s-a incordat brusc si totul a devenit albastru. Simteam brusc nevoia sa bat pe cineva. Am oprit chopperul si m-am dat jos cu greu indreptandu-ma in genuchicatre Ciorba. Asta calm a smuls acul albinei din carotida mea si m-a intrebat senin „esti bine?”
NU ERAM BINE! ERAM RANIT! Ma durea gatul si imi pulsa vena cava, concava si convexa de vedeam stele verzi. In cativa km aveam o ceafa de bulgar de numa numa. Cam asta ar fi. O sa inchei cu o poza de pus la alea de ras. Restul ca de obicei in sectiunea de poze. Numa bine si drum fara albine.
N-AM VENIT INCA
Dar am plecat. Sambata am plecat spre mare cu 8 motociclete. Da ma si cu cei care le conduc! Care va sa zica Finu, Babanul, Ciorba, Carja, Tavi, Onciul (aka Moshu), Gabi si eu.
Am roit-o spre mare prin Buzau Braila. Trecut cu bacul pe o dunare destul de agitata. Carja a tras concluzia ca e din cauza apei. Ca nu e dreapta. Drept pentru care Finu a decis ca mai bine i se face rau.
Partea frumoasa a fost ca nu am vazut ploaie decat asa un scuipat exact cat sa ne faca sa punem husele pe noi.
Babanul e un om bun, lucru demonstrat si de pacatoasa de matza care s-a gasit sa se culce sub Costica.
Iata si niste poze facute din mers care demonstreaza (inca o data…) geniul meu artistic.
Mare atentie la carutasi! Pe drum deschidea formatia Onciul care a depasit o caruta. Ei bine baietanul de pe capra a gasit de cuviinta sa se faca asa ca si cum i-ar da cu mana peste casca. Daca era cineva mai neexperimentat…probabil ar fi cazut. Onciul s-a oprit. Boul din caruta nu a vazut si restul de motoare care veneau din spate….iar cand le-a vazut a pus ochii in pamant murmurand un raspuns timid la intrebarea „sefu ai o problema?”. Ajuns la mare minunat. In toata tara ploua iar noi am facut plaja. Ca era soare. Am gasit si un stalp pentru Gabi. El are nevoie din cand in cand sa se rezeme de ceva ca sa isi puna in evidenta bicepsul, tricepsul si forcepsul. Da stiu sunt rautacios ca nu arat asa bine.
Tanti asta de mai jos jur ca habar nu am cine e sau de ce am facut poza cu ea.
Pus corturi, beut beutura, mancat mancare, tachinat gagici. Somn.Trezit.
Am plecat spre casa dar am zis sa trecem prin Adamclisi. Asa la misto. In imaginea de mai jos este o fresca datata undeva la anii 102-103, iar in ilustratia alaturata este noul model de bronz tip bad biker cu manusa cu aerisiri.
Bun. Am ajuns acasa am alungat liliecii din cizme, si am facut bagajele again. Pentru ca am plecat cu Andy (aka Ciorba, zis si Tchiorba) brambura in tara. In principiu am dorit sa plecam la Brasov sa mancam, apoi in Moldova prin Cluj. Da asta o sa va povestesc peste cateva zile. Toate pozele ca de obicei le puteti vedea in sectiunea „hai sa iti jignesc retina” in albumul „Hai la mare”
AVANPREMIERA RAID
Ne caram. Plecam sambata 9 motociclete spre mare. Cu corturile. Raidul ne va duce prin muntii Macinului apoi ne ducem la Enisala si apoi la mare. Cel putin asa e planul. Acuma….daca o sa ajungem la Oradea nu e bai nu? Dunga aia triviala de culoare verde este aproximativ drumul pe care o sa ne tocim cauciurile la dus.
La intors o vom lua pe la Adamclisi pe langa Dunare si pe unde vom mai vrea. Vom avea doua zile cu telefoanele undeva in rucsack, vom vizita locuri frumoase de prin tara asta locuita de oameni naspeti si vom face si o baie in mare. Nu…daca ajungem la Oradea nu vom face baie in mare…Ce intrebare, sa mor eu…
Cand ma voi intoarce o sa pun si poze si o sa si povestesc ce si cum. Raid tatiiii
SHOPIIINNGGG
O sa trec peste remarca rautacioasa (dar oarecum adevarata) cum ca punctul G la femei se alfa la sfarsitul cuvantului shopping. Am zis ca o sa trec? Ei na…Imi iau inima in dinti ieri si imi fac un plan de bataie. Tre sa ajung sa cumpar un cado. Pentru o tanti na! Ca era ziua ei. Ma urc pe Haimana si ma indrept spre Plazza Romania. Am intrat in parcare timid si m-am parcat intr-un loc ferit. Ma dau jos imi iau textilele in maini si ma indrept spasit catre intrare. Curaj – imi zic- nu poa sa fie ma asa de greu sa cumperi ceva pentru o muiere da-o dracu’! Intru. Dupa 15 min de la patrunderea mea in molu asta m-am trezit ca inca ma plimb pe holurile alea nestiind in care din magazine sa intru. Bine, bine ma si uitam la proastele alea care isi fataiau bunurile pe acolo in speranta de mai bine in bratele unui arab bogat. Am vazut un magazin pe care il cheama Miss Sixty. Mintea mea in gandu ei a zis ca nu am ce sa caut acolo. Sarbatorita nu are mai mult de 30 ce dracu sa caut eu intr-un magazin pentru muieri de 60? Am aruncat insa o privire in vitrine. Cum vine asta ma? Deci Miss Sixty da aveau numa toale pentru miss sixteen. Sau sexteen ca nush care e mai corect. Fuste pe care din cauza lungimii le confundai cu o curea, bluze atat de transparente ca puteai sa le folosesti ca lentile de contact (ulterior am aflat ca asta e scopul lor…). Imi si imaginam sexagenarele intrand voioase in magazin proband febrile haine capabile sa le acopere aprozimativ 10% din riduri. In urmatorul magazin am dat peste o angajata care mi-a explicat de ce e atat de greu pentru ele sa cumpere ceva.
– Va ajut?
– Da….
– Cati ani are? E sotia?
– Nu
– Ah prietena. (si se muta la alt raion tragandu-ma dupa ea). Locuiti impreuna?
– ……….!!!!!
– Doamne fereste – zic, moment in care a facut o pirueta aratandu-mi un posterior acceptabil, si si-a indreptat atentia catre niste bluze terne. Si de aici a inceput cu intrebari de genu e vesela, ii place sa iasa mult, e sportiva, blonda-bruneta, mananca ciorba, creata, e slaba, se epileaza complet, parintii ei traiesc samd.
Fratioare mai trebuia sa ma intrebe daca face sex anal si daca are rude in SUA si era gata. Dupa ce a bifat tot a pus mana pe un tricou. De mare cacat. Pe care i l-am rejectat din prima fara menajamente. I-am zis ca tre sa isi revizuiasca quiz-ul ala daca tricoul acesta este rezultatu. Dupa interviul asta de o juma de ora incepusem deja sa ma simt la camera ascunsa asa ca am belit ochii am ales o bluzita care mie mi s-a parut minunata am achitat si am iesit.
Am ajuns in parcare m-am asezat pe chopper si am fumat o tigara. Greu. Greu al dracu. Acum le inteleg. De aia vin ele obosite ma de la asemenea activitati e ca si cum ai veni de la examen.
Eu cred ca de fapt si de drept lor nu le place sa mearga la cumparaturi dar au un mare orgasm cand termina aceasta activitate. Diseara ma duc sa vad cum e in Unirii.
MARI MESTERI
Am fost in seara asta la bunul meu prieten Onciul. El avea un mare necaj cum rar se intampla la casa omului. I se arsese o priza de fapt i se impuscase cablul in perete. El cum nu are cunostintele necesare a apelat la un prieten recte eu. Eu m-am mai uitat la tata cum mestereste el cablurile prin casa el fiind un dibaci cu diploma in domeniu. Nu as putea sa spun ca pe mine faculta de jurnalism m-a ajutat foarte mult in aceasta privinta dar am furat de la tata si – foarte important – ma bazam pe cutiuta aia neagra de o tin mereu in buzunar si vorbesc cu ea mereu. Ma gandeam ca daca nu ma descurc il sun pe tata si ii cer lamuriri suplimentare. Zis si facut. Mere Ovidiutz la fata locului acum 3 saptamani si da indicatii cu o voce sigura despre ce materiale ar trebui cumparate.
Materiale aveam, bunavointa era. Hai sa ne apucam de treaba. Intai ne-am apucat si am mancat ca nici un mester nu lucreaza pe burta goala, iar Onciul e total irascibil daca are ecou in bendeu. Bagam sub nas cu indarjire niste fasole facuta de Maria si am aruncat peste ea niste felii de salam cat sa o sperie. O tigara, am facut cruce cu limba in gura si bineinteles a urmat clasicul scarpinat in cap. Ce avem noi aici? Ne apucam noi legam cablurile noi de cele vechi ca sa le tragem la remorca sa le bagam in tzava aia nenorocita din zid. Numa ca intai a trebuit sa sculptez un pic in zid ca sa le fac loc. Am facut cu surubelnita loc si m-am cocotat pe un scaun ca sa am cuplu mai mare la tras. Trag. Bineinteles raman cu firele in mana ca s-au rupt. Mai aveam unul singur de care puteam sa tragem. Ala a mers sa-i dea Dumenzeu sanatate ca tare bun a fost cu noi.
Acum a urmat partea cea mai interesanta. Sa punem cutiuta aia noua in perete in care se va monta priza. Numa ca nenorocita dracului nu vroia sa intre. Bah era mai indaratnica decat un betivan caruia i se explica foarte clar ca e dimineata si barul tre sa se si inchida, sau o muiere pe care incerci sa o convingi sa faca sex anal. S-a lasat greu. Am luat iar mutra de Brancusi si surubelnita de Arad si da-i sculptura in zid. Pai daca m-ar fi vazut cavernosii aia de au trait inaintea noastra si deseneau cacaturile alea de animale pe peretii pesterii….ar fi urit de invidie. In primul rand ca pe mufa mea se citea LIMPEDE ca stiu ce fac. Aveam asa o mina de om destept care a trecut prin multe si pentru care largirea unei gauri cu surubelnita e o bagatela. In timp ce trageam si ultimele tushe la lucrare simt ca mi se duce unealta in gol. Impreuna cu o bucata impresionanta de zid. Noi eram pe hol iar bucatoaia aia cazuse in dormitor. Moment in care Onciul in loc sa bage capu in dormitor pe usa localizata la 2 cm de ochiu lui stang, gaseste mai potrivit sa beleasca niste ochi in haul croit de mine cu atata maiestrie si precizie in zidul lui. Se uita ba baiatule prin gaura aia in dormitor de parca se uita in pestera lu Aladin. Eu radeam de ma pisam pe mine scapasem unealta distrugatoare de ziduri pe jos si ma tineam cu mainile de burta.
Ne ducem in dormitor sa ne admiram opera.
Mamaaaaa catamai haul era in pereteeeeee…o minunatie. Ne uitam iarasi cu intelepciune la gaura si decretam. Da ma e bine. Asa trebuia. Toate fac la fel da-le dreacu! Hai sa reparam. Ia ipsos si amesteca-l cu apa intr-un fund de sticla de plastic din acelea de e pline de apa plata zic ei iar eu va spun ca e de la robinet. Si incepem sa umplem cavitatea aia. Dupa ce am carat ipsos in ea pret de trei galeti s-a saturat. Se citea asa o satisfactie pe fata ei de gaura umpluta ce n-ai vazut. Noi desigur eram in continuare cu mufele de oameni mari, destepti si preocupati. Stiti cum arata casa dupa ce am terminat noi de facut toate operatiunile acestea? World War!
Am terminat cam in 3 ore. In cote zic eu. Nimeni nu ar fi putut sa o faca mai bine si mai repede.
Am zis!