IEȘIM LA O CAFEA = VREAU SĂ ȚI-O TRAG?
http://andranistor.ro/
Mie imi place să beau cafea
Am niște prieteni care știu să îți spună după gust și din ce țară e. Dacă a crescut in sud sau vest, dacă a fost prăjită corect. Eu nu sunt așa fin cunoscător, dar îmi place. Excepție făcând starbacsu’. Mi se pare o zeamă de ceva mâncare (nu cred că e cine trebuie înăuntru) la un preț prea mare pentru o ciorbă. Când invit pe cineva în oraș fără un scop bine determinat, gen teatru sau alte evenimente, așa spun: „ieșim la o cafea?”
Citeste mai multTEMERI
Tuturor ne este frică.
Și avem temeri. Intemeiate sau nu, le avem. Ne urmaresc la tot pasul, le uram le indragim, dar sunt acolo.
Scapi de unele, si apar altele. Eu cred ca temerile acestea au un scop. Sunt semnale, pe care daca le-am interpreta, am ajunge in unele cazuri sa ne bucuram de ele.
Se spune ca sunt doua feluri de motociclisti: care au cazut, si care nu au cazut. Inca!
Eu fac parte din a doua categorie. Chiar daca ma dau cu Haimanaua sau predecesoarele ei de ceva ani, nu mi s-a intamplat sa iau f’o tranta. Asta daca nu pun la socoteala prostiile de genul – scapat mobra la semafor pe jos, descalecat si uitat sa ii pun cricul…etc. Acelea chiar nu se pun. Prin cazatura intelegem cazatura hotarata. Si inauntrul meu exista frica pentru prima cazatura care va fi. Caci va fi! Dar asta nu ma opreste sa incalec. Nici sa aleg drumul virajat celui drept. Pentru ca daca o frica ma va opri sa fac ceva ce imi place, am o problema.
Vreau sa imi port frica aia in rucsac, ca pe un bagaj necesar si insuficient. Trebuie sa o simt. Vreau sa o simt! Imi ascute simturile, si ma face sa ignor prietenul imaginar de pe umarul drept, care se intuziasmeaza cand iau o curba si imi urla in urechi „da-i mai tareeee”! Ma ajuta! Imi pune in fata ochilor instant un pat de spital, cu medici mai mult sau mai putin interesati de soarta mea, faptul ca nu exista un portal limpede pentru donatorii de organe si asa mai departe.
E buna frica asta a mea de prima cazatura ce va sa fie.
Am vorbit in articolul anterior despre emotii. Si am un comentariu acolo:
„Eu „dansez” de vreo doi ani (adica ma duc din cand in cand la lectii) si pana acum n-am avut curaj sa fac un cabeceo la milonga. N-am trecut de emotia aceea mai putin frumoasa de care povestesti ca sa am acces la toate celelalte emotii frumoase”
Emotia aceea mai putin frumoasa este de fapt o temere.
Este o frica de ceva. Ajunge doar sa intelegi de ce anume iti este frica, si o sa ajungi fara sa stii cum si cand, sa iti transformi temerea aceea in ceva constructiv.
Eu am fost la milonga trei luni si nu am invitat pe nimeni. Mergeam la vestiar, imi puneam regulamentar pantofii, apoi ma asezam linistit pe un scaun. Si dansam asa pe scaun vreme de 4-5 ore dupa care ma duceam la vestiar schimbam pantofii si plecam linistit acasa. Nu imi veneau colegele de la incepatori la milonga si nu aveam curaj sa invit partenere avansate. Intreaga poveste o sa vina intr-un alt articol.
Revenind…si acum imi este teama cand invit pe cineva. Nu conteaza metoda, crede-ma „anonimule”. Cabeceo sau nu frica e acolo. Este frica de primul refuz. O stiu, o port cu mine, stiu ca la un moment dat o sa fiu refuzat. E parte din joc! Si cand inteleg asta incep sa zambesc. Si cand invit o partenera la dans sunt pregatit pentru refuz. De fapt o mare parte din timp, plecam cu ideea ca voi fi refuzat. Si cand mi se accepta invitatia era ca un roller coaster! Ca ma bucuram in prima faza normal! Dupa primele secunde insa toata bucuria se ducea in genunchi care incepeau sa imi bata in teava – „aloo domnu! da’ noi de ce suntem din cauciuc?”
Veneau celelalte emotii calari mancand pamantul! Si din inaltul bucuriei ma prabuseam in genunea temerilor.
Important este sa gasesti metoda rapida sa iesi de acolo.
O sa poti sa iesi rapid cand nu o sa mai gandesti atat de mult tangoul.
Si cand o sa poti sa te lasi prada bucuriei de a il trai!
Citeste mai multTANGOUL ARGENTINIAN PRIN OCHI DE BIKER
Axioma
Daca eu pot sa dansez tango argentinian, oricine poate!
Ascult muzica rock, blues, jazz, clasica. Pe langa toate acestea muzica de tango a intrat fara nici un fel de probleme. Nu s-a inghesuit, nu si-a facut loc cu coatele. Toate celelalte s-au strans un pic, cu un pic de emotie pentru noul venit in portofoliu si cu respectul cuvenit. Eu cred ca muzicile bune se cunosc intre ele si isi vorbesc. Cel putin asa e in capul meu.
A intrat muzica. Cioc, cioc vreau si eu – hai incoa! Cum sa facem cu dansul insa? Mergem la cursuri. Si exersam si acasa. Si in metrou. Si la birou. Si in statie. Si, chiar daca e mai periculos, pe motor. Haimanaua a inceput sa ma duca la locatii in care se tineau cursuri sau milongi. Nu prea i-a convenit ei la inceput, dar dupa aceea cand a vazut ca o baga lumea in seama s-a inviorat. E un Harley-Davidson, prin definitie un infumurat. Ma rog a mea e infumurata. Dar in sensul bun. Adica stie ca arata bine, isi mentine formele, daca pune ceva in plus nu dureaza mult pana da jos….Si e mandra. Asa ca se simte bine in centrul atentiei.
Ce facem cu tatuajele? Ca am! Imi era teama un pic de reactia oamenilor pe care ii voi intalni. Ca nu toti sunt asa de zblehaiati la minte ca mine. Dar mi-a trecut repede. Pentru ca am inteles ca trebuie sa fiu eu. Fara sa deranjez pe altii. Si eu am tatuaje. Si cand dansez nu se iau pe hainele partenerelor asa ca…nu deranjez pe nimeni.
Care e treaba cu tangoul argentinian? In cuvinte putine, emotie. De fapt in cuvant putin…
Emotia este cred ceea ce defineste tangoul argentinian.
Emotia aia frumoasa cand iti tremura stomacul la gandul ca mergi la scoala sa inveti lucruri noi.
Emotia mai putin frumoasa care apare atunci cand nu stii daca o sa te descurci.
Emotia frumoasa ca o sa cunosti oameni noi. Poate iti faci prieteni.
Apoi urmeaza emotia imbratisarii. Nu e prietena ta si o imbratisezi. Asta e ceva nou. Si o imbratisezi strans.
Ma rog nu o sufoci dar….strans. Apoi vine instantaneu emotia „daca nu ii place cum dansez?” Si faci primul pas. Si iti tremura genunchii. Si inima iti bate de sa sara din piept si ai impresia ca ti-a ramas camasa mica. Emotia „daca o calc??””
Aoleu da Doamne sa nu o calc te rog io!!!!
Se termina tanda. Si vine emotia ‘I-o fi placut?” Oare ce o sa spuna despre mine? O sa povesteasca de bine? Emotia asta o numesc post dans. Este emotia „ce cred altii despre mine”. Hai terminati cu prostiile ca multi dintre noi suntem foarte atenti la ce crede lumea. Da ar fi minunat sa nu dam doi bani pe ce cred ceilalti. Dar nu este asa. Asa ca emotia asta este si ea la loc de cinste.
Mai este emotia pe care o simti la primul BRAVO de la profesorul tau. Multam fain LUCI.
Asa vad eu aACUM tangoul argentinian. Emotie.
Culmea e ca numa emotiv nu trebuie sa fii ca sa dansezi tango. Trebuie sa fii sigur pe tine, increzator etc.
Daca inviti o fata la dans cu capul plecat, si cu mainile invartind de zor o basca….n-ai prea multe sanse.
Si vin intrebarile: Sa ma duc la tango? E de mine? Daca nu ma descurc? Daca ma fac de ras?
Daca va puneti intrebarile acestea inseamna ca tangoul din voi se straduie sa scoata capul afara.
Dati-i voie!
DE CE INVAT TANGO?
O intrebare simpla la prima vedere. Cand insa am auzit-o de la Lucian si Monica (profesorii mei), am cazut un pic pe ganduri.
De ce faci ceva? Fiecare actiune, trebuie sa aiba in spate o motivatie.
Ma duc la munca pentru ca trebuie sa am din ce sa traiesc.
Ma dau cu motorul, pentru ca imi place sa ma simt liber macar o parte din timpul pe care il am. Si ca sa ma dau mare cu motorul meu, dar asta nu o sa recunosc in vecii vecilor.
Ma hranesc, ca sa pot sta in picioare si sa fac toate celelalte lucruri.
Ma dau in vorba cu o fata pentru ca vreau sa port o conversatie placuta. (Nu ..nu are absolut nici o legatura cu marimea sutienului!)
Ma uit la filme cu impuscaturi, pentru ca imi plac efectele si dialogurile minunate. („Nu ai nici o sansa Rambo!”)
La cele de mai sus, motivatiile sunt coerente si aproape ca nu te mai gandesti la ele atat sunt de firesti.
Dar cum raspunzi la intrebarea de ce faci un lucru, a carui motivatie nu mai e atat de evidenta?
De ce invat tango?
De ce e atat de important pentru mine sa pot conduce o femeie in dansul acesta?
Raspunsuri posibile:
– imi aduce satisfacii personale
– fac miscare
– ma eliberez de tensiunea de peste zi
– imi place imbratisarea
– pot sa imi dau frau liber imaginatiei
– ma inveseleste
– imi rupe tiparele
– ma simt bine cand ofer si vad ca e bine primit
– cunosc oameni noi
– invat lucruri noi
– atmosfera e placuta
– pentru eticheta care acolo inca exista
– petrec timp frumos cu oameni de calitate
As putea sa insir pana maine motivatii. Si fiecare dansator de tango le are. Nu cred ca toti le constientizeaza, dar faci un lucru pentru ca….ceva.
Inca imi caut raspunsul corect la intrebare.
Raspunsul total.
3rd BUCHAREST TANGO ENCUENTRO FESTIVAL
Cu amintirea in cap a unor portii de zargan bine facut, parasesc zona de relaxare si pasesc in prima de de festival de tango, in Bucuresti.
De azi pana duminica seara, voi invata de la mari maestri argentinieni.
Vor fi niste zile epuizante, dar foarte frumoase.
Stiti bancul ala: chica am, jaca de pele am, nitica bataie stiu, ma duc pa litoral.
Din aceeasi categorie:
am dat jos mustele de pe Haimana, mi-am calcat camasile, si mi-am periat pantofii, ma duc la tango.
Zambetul deja il am pe fata.
Citeste mai multFESTIVAL DE TANGO BUCURESTI
E a treia editie. Nu am ce sa va povestesc din editiile anterioare pentru ca atunci nu dansam tango, dar din auzite a fost minunat.
Ce se intampla acolo e simplu: vin fel de fel de profi care iti arata tango-ul lor, sunt milongile, orele de practica. Mai vezi lumea te mai vede si lumea pe tine…
Daca ai niste rochite frumoase pe care nu le-ai scos la teatru acum e momentul sa le plimbi.Am mai fost la unul singur in Romania unde au venit 3 cupluri de profesori turci. Foarte frumos, mi-a placut. Am ajuns la primul curs si cand am vazut profii nu am mai putut sa mai gandesc pret de 23 de minute. Ma rog nu proful m-a impresionat cat partenera lui care era frumoasa coz. Dupa 23 de minute (atat dureaza la mine perioada de reverie, sau indragosteala sau admiratia ziceti cum vreti) m-am scuturat si am inceput sa fiu si eu atent la ce predau ei acolo. Eu am fost mai rapid. Altii nu si-au revenit nici la a doua ora…M-am distrat o gramada. Am invatat o gramada. Fain rau.
Ma astept ca acum cand vin profi din Argentina sa fie si mai si. In plus vin acolo o gramada de tanguero din alte tari de la care ai o tona de invatat. Patru zile de tango de mare clasa.
Dupa ce am vazut cat de scurta e viata mi-am promis sa nu mai ratez intalniri cu profesori pe care poate ii vad o singura data in viata. Profesorii buni trebuie folositi, trebuie luat de la ei tot ce dau si mai ales ce nu dau! Evenimentele de genul acesta nu trebuie ratate.
Am fost la Bran acum nu multa vreme si am stat de vorba cu oameni din Anglia, India, Grecia care venisera in Romania pentru acel eveniment – Tango on Focus. Oamenii aia au batut o gramada de drum ca sa participe la un eveniment in Romania! Atunci am realizat cat sunt de privilegiat ca eu stau aici unde se intampla lucrurile acestea minunate.
La festivalul de tango din Bucuresti eu voi avea doar cativa km de mers. Pot sa ii parcurg si pe jos si tot ajung (slava Domnului o sa fie vara si ma urc pe Haimana).
Sunt prea putini km si prea multe de invatat ca sa nu particip la asa ceva. As vrea acum sa inchei cu o fraza care sa va mobilizeze sa veniti si voi insa nu imi vin in cap decat cacaturi de genul „Vino si tu!” sau „Nu rata aceasta oportunitate”. Prostii corporatiste.
Acum pe bune. Daca aveti cum veniti. Daca dansezi tango nu ai voie sa ratezi asa ceva.
www.bucharesttangofestival