CASNICE

Postat in Ganduri | 7 comentarii

Am fost foarte gospodar astazi. Am ajuns de la servici si m-am apucat sa imi fac treburile administrative. Stiti voi…dat afara sobolanii de sub pat, dezlipit sosetele de tavan si calorifer, cumparaturi, aranjat dulapul in asa fel incat sa incapa cele 10 tricouri si 2 perechi de blugi…din astea. Ah si spalat.
Ca aici vroiam sa ajung. Am pus si o masina de rufe la ametit. Negre. Numa ca am avut si o camesa alba ca neaua de spalat. In viteza-mi mirobolanta am aruncat-o impreuna cu tricourile cu cranii in cuva.

M-am prins numaidecat. Adica in 15 min. Opreste masina da drumul la evacuarea apei si apoi asteapta cele trei minute regulamentare ca sa poti sa deschizi usa de la masina aia nenorocita (de parca are ea vina ca sunt eu narod – EI BINE DA ARE !). Deschid usa si NENOROCITA PAMANTULUI bineinteles ca nu a vomat toata apa PRIN TEAVA asa cum era normal. A auzit cand am injurat-o mai devreme clar, si a tinut sa isi exprime durerea de buton despre ce cred eu despre dumneai printr-un mare jet de apa ce mi l-a trantit in mijlocul bucatariei. Nu inainte sa imi sara pe tricou pantaloni ghetre etc.

Evident ca de draci m-am avantat sa ii fut un sut in usa (lucru pe care l-am si facut). Acum am un picior umflat si cred ca doua coaste fisurate ca am alunecat evident pe apa cu clabuci aruncata de MARSAVA AIA din bucatarie.
Camesa…aproape neagra si daca ma uitam la ea parca parca vedeam si un craniu doua…
Ma duc in baie cu gandul clar sa scot toti dracii si harcile din camasa ca imi place tare mult. Lighean cu apa calduta, dizolvat detergent regulamentar apoi ma apuc. Iau hartia si citesc:
1. se apuca textila cu doua maini si se freaca viguros.
Am eu un manual de spalat camasile na e bine? Descarcat de pe net!
Frecat guler, frecam maneci, frecat ce a mai ramas. Storc, o scutur (avand grija sa imi frig una cu ea peste ochi cu mare dexteritate) si ma duc sa o intind pe sarma.

Moment in care descopar ca am frecat o maneca de doua ori si una deloc. Ma intorc si repet operatiunea. Hai pe balcon din nou unde descopar ca am fost la fel de tampit ca si inainte.
Hai in baie din nou ca deja stiam exercitiul, numa ca acum am pus un carlig de rufe pe maneca spalata ca sa nu ma prinda 12 noaptea spaland o camasa….

Acum stau si va impartasesc si voua ca sa nu patiti si voi da dupa ce termin clar tre sa ma duc sa scot carligul de pe maneca ….

YOU AGAIN

Postat in Recenzii de pomană | 2 comentarii

Am vazut aseara filmul You again cu Kristen Bell, Jamie Lee Curtis (fi-sa lu Toni) si Sigourney Weaver (fi-sa lu Alien). La cata propaganda i s-o facut si ce mare tam tam peste tot ma asteptam sa rad de sa crape lingurica in mine si sa mi se inoade colturile gurii la ceafa. Nu a fost chiar asa.
Din primele faze am dat ochi in ochi cu un penibil de nedescris. M-am luptat cu mine sa nu pun mana pe telecomanda sa imi opresc chinul.

Am impresia ca Moe Jelline aia de l-a scris a fost abuzata rau in liceu. Si de fapt a scris povestea asta ca urmare a ranilor pe care inca si le linge. Si mai cred ca toate fazele alea nasoale pe care le pateste actrita principala le-a patit chiar ea si inca ceva in plus. Altfel nu pot sa imi explic cum sa scrii un scenariu atat de prost.

Actritele au scos ce au putut mai bine din replicile lor insa din cacat nu poti sa faci bici si sa si plesneasca.
Nu va uitati la el.

UN NOU CAPITOL

Postat in Datu' pe goarna | 5 comentarii

Astazi m-am hotarat sa scriu pe blog cate un articol despre toti oamenii pe care ii cunosc si ma enerveaza. Nu sunt inca hotarat daca o sa scriu si despre ce ce imi sunt aproape la asta ma mai gandesc.

Maine o sa scriu despre Maria. O sa ziceti bine bre domnule da la cate Marii sunt de unde o sa stim noi despre cine e vorba, si sincer nu stiu sa va raspund la intrebare. Daca din intamplare cunoasteti personajele (pe care eu o sa le declar ca un nesimtit fictive) apai o sa stiti despre cine este vorba.

S-ar putea sa fiu atat de pornit incat sa dau si numele complet….dracu stie acuma

SUNT MULTUMIT

Postat in Ganduri | 2 comentarii

Da domnule eu sunt multumit! Probabil sunt singurul din tara asta. Dar eu ma declar multumit. M-am certat cu „prietenii” dar nu m-am certat cu mine. Iata un motiv de multumire. Au taiat astia pensiile dar eu nu o sa o apuc oricum asa ca sunt multumit. Am avut anul trecut niste revelatii care ma ajuta anul acesta ceva de speriat. Am avut ocazia sa intalnesc persoane ipocrite si am invatat o gramada de la acestea. Nici nu va imaginati cat de mult poti invata. De la una care zice ca vrea numai dragoste si familie si apoi o vezi cuplata cu unu cu bani inveti ca nu intotdeauna ceea ce vrei ti se intampla. Saraca eu imi dau seama ca ea nu a vrut asa ceva si nici prin cap nu i-a trecut numa ca viata o fortat-o in mod samavolnic. Ea s-o zbatut si impotrivit insa nu a avut ce face. Si daca ati vedea-o acum ce trista si pustie este ca in loc de love are parte de bani….O lectie de viata foarte buna zic eu.

Apoi am invatat ca daca te certi cu cineva este absolut normal si natural ca dupa 4 luni daca te intalnesti intr-un bar sa vina la tine extrem de deschis sa iti spuna la multi ani ca si cum nu v-ati mai vazut de ieri si nica nu s-a intamplat. Lectia asta mie mi-a dat peste cap toata scala de valori. Partea si mai frumoasa a fost ca oarecum a fost descumpanit de reactia mea. Probabil ca se astepta sa ii sar de gat sa ne strangem in brate si sa ne intrebam ce am mai facut in ultimul timp. Sunt multumit si pentru ca am putut sa spun NU foarte elegant si sa ii explic ca din moment ce nu am avut nevoie sa stim unul de altul atata vreme sigur nu o sa murim de dor nici in urmatorii…..sa spunem 80 de ani.

Sunt multumit ca am putut spune altuia ce aveam pe suflet de o gramada de timp si sa nu ma mai simt vinovat pentru asta. Cumva nu ai senzatia cand ai de zis ceva care stii ca o sa deranjeze ca vei fi jenat de situatie? Eu unu asa am simtit pana cand am facut-o. Si m-am eliberat. Am spus ce aveam de spus si acum sunt multumit. Am hotarat ca voi spune tot ce am pe limba indiferent de ce fel se va simti cel din fata mea. Asta nu e un lucru tocmai bun dar stii ce? Sunt multumit ca il voi putea face si ca o sa ma simt bine.

Asa ca ma bucur si sunt multumit

SERVICII

Postat in Datu' pe goarna | 4 comentarii

Incep sa ma prind de ce suntem asa in cacat. Am fost azi sa imi duc cizmele si bocancii la inlocuit talpi flecuri etc. M-a primit un nea cu basca, gen Ilie de la scularie, cu halat albastru si creion dupa ureche, cu o fata acra de ziceai ca l-am deranjat din cititul revistei Forbes chiar cand vroia sa investeasca niste bani in actiuni.
Uite nu pot sa inteleg ce e cu atitudinea asta la prostii astia. Nu am plecat numai pentru ca mi-am zis ca mai bine ma distrez intai. Si i-am zis ca imi doresc sa imi schimbe talpile si flecurile la tocuri si ca le vreau sa fie rezistente.

Si mormaia ceva in barba de ziceai ca i-am cerut sa imi spuna ultimele cotatii la memoriile flash pe bursa din TW. L-am luat mai tare si imi zice ca el nu poate sa puna decat niste pingele asa…..
Ii cer sa imi arate si imi aduce din spate o bucata de piele de scaun de autobuz de 1 milimetru grosime. Puteai sa o folosesti cu succes in loc de perdea. Il intreb daca macar sa imi intareasca tocurile e in stare si zice…nu nu cred nu stiu adica mai bine incercati in alta parte.

Bah scria mare REPARATII INCALTAMINTE intelegi? MAAAAREEE
Ma ce dracu e cu oamenii astia? Ori castiga prea mult? E drept ca daca ma luam dupa preturile afisate si imi puneam talpi si flecuri, ajungeam cam la acelasi pret cu care mi-am luat cizmele….
Maine ma duc din nou ca poate repara fermoare acolo de fapt si nu a scris ce trebe pe firma.

A TEAM

Postat in Recenzii de pomană | 0 comentarii

Am vazut aseara filmul din titlu si am ras cum de mult nu am mai facut-o. Liam Neeson, Bradley Cooper si Jessica Biel intr-un film care are actiune toptan, replici spumoase, si multe efecte speciale. Nu ca as fi vre-un amator de efecte dar au fost acolo asa ca le mentionez. Actiunea te tine intr-o stare alerta de am crezut pe la jumatatea filmului ca o sa fac febra musculara.

Am realizat de curand ca despre filmele care merita vazute nici macar nu prea ai ce sa spui. Trebuie vazute si gata.

DE CE ATATA VRAJBA?

Postat in Ganduri | 3 comentarii

Nu contesc sa ma minunez de complexitatea naturii umane. Sa mor eu daca nu suntem tampiti de-a dreptul! Relatiile interumane si intreruperea lor mai exact. Bah acum ceva vreme spuneam ca am prieteni si ca datorita acestui lucru sunt cel mai bogat om de pe pamant. Acum realizez ca toate acestea sunt de fapt niste faze prin care trecem. Azi esti prieten cu cineva dar maine e posibil sa nu mai fii. Si nu conteaza ce s-a intamplat pana atunci. Nu conteaza ce a facut ala pentru tine sau ce ai facut tu pentru el.Pentru ca suntem tampiti! Dam la spate tot ce nu ne mai intereseaza sau nu ne mai este de folos.

Omul – acest animal – reactioneaza la niste stimul absolut aberanti. Orgoliul este unul din factorii puternici. Apai draga domnule cand suntem orgoliosi nu mai vedem nimic in jur. S-o gatat cum ar zice clujenii. Moarta si ingropata. Si realizez ca de fapt toata lumea este egoista. Si atunci cand nu esti – mare bou apari. Ca mai devreme sau mai tarziu vei realiza ca tu nu ai fost insa restul da si ca nu esti decat a stepping stone pentru ei.

Traim din pacate intr-o societate de consum si suntem atat de indoctrinati de acest lucru incat consumam tot. Inclusiv sentimente. Totul este cumparat la pretul corect, folosit pana la epuizare dupa care aruncat. Ca nu ne mai trebe. Si exista niste societati de „reciclare”. Alti oameni care se multumesc cu ce arunca cei mai „bogati”, iau deseeurile acestea si incearca sa le dea o fata comerciala si inghitibila. Partea proasta stiti care e? Deseurile la randul lor invata lectia si isi baga vreju in ea de filotimie, devin egoisti si se caca in curtea scolii.

Acum daca stam sa analizam cine are de castigat din asta ce ne iese? Societatile de reciclare ! Ca macar aia iau ceva prost, stiu ca e prost, si se bucura de el atat cat e. Ceilalti cumpara niste rebuturi perfecte ale societatii noastre si se ard rau pentru ca nu sunt ceea ce trebuie.

Si suntem asa de fericiti ma …n-ai vazut n-ai pomenit. Voi in care faze sunteti?

CUM IMI PLACE CLUJUL

Postat in Ganduri | 11 comentarii

A doua oara a mea in Cluj. Si in prima vizita si in a doua m-am lovit de aceeasi intrebare obsesiva: cum iti place clujul? Pai cum sa imi placa? Anul trecut cand am venit prima oara, am ajuns la Sergiu acasa pe dupa amiaza si apoi seara am ajuns intr-un club. Ca era ziua lui. Si am petrecut. A doua zi am plecat ca aveam ceva treaba. Mint- intai m-am tuns. Asadar in prima mea vizita am vazut o frizerie si un club. Cum mi-a placut? Foarte mult. Chiar daca am apucat sa vaz numa o frizerie, niste pahare si un club. Serge si Bugsy au avut grija sa ma simt extraordinar.

Anul acesta am ajuns din nou. Am fost si am rezolvat trebile pentru care venisem. Apoi am trantit capetele de perne pret de o ora. Si apoi intr-un club ca era ziua Iuliei. (Nu ca Sergiu nu era la un party Doamne feri…era…:).

Asadar am facut ochi dupa ora aia si am mers sa ne destrabalam in club. Foarte frumos clubul si am ramas placut impresionat de faptul ca puneau muzica nu sunete. Foarte fain. Iar oamenii foarte calzi si frumosi. Am dezbatut pe tema accentelor o gramada. Am ras o gramada, am dansat pana pe la 5 dimineata. Amu ne-am trezit si bem o cafea ca sa largim un pic despartiturile ochilor si ne caram spre capitala. Asadar am mancat papara facuta de Itzoc la ora 9 dimineata,am suportat cu stoicism toate glumele celor care au citit postul anterior, am dansat, am mai ars niste alcool si povestiri cu Bazu, am beut, am mancat sarmale facute de mama Iuliei (sarutmana pentru masa),iara am beut, am cunoscut oameni frumosi si veseli, am petrecut, am ras, am mai petrecut ceva timp cu concurenta, am mancat o shaorma la 5 dimineata. Asadar cum imi place Clujul? Nu stiu zau. Dar oamenii…

Tricoul sarbatoritei

eu si concurenta

Bizu

CUM NU A NIMERIT ORBUL BRAILA

Postat in Datu' pe goarna | 3 comentarii

de fapt este vorba de Cluj. Am plecat aseara pe la 22.30 spre Cluj in interes de servici. Ca azi trebuia sa ma intalnesc cu ceva clienti pe aici. Plec eu cu colegul meu Marius voiosi plini de energie. Nu mai facusem drumul niciodata decat pana la Sibiu. Ei bine …pana acolo am ajuns. Dupa care pentru ca la noi in Romania nu sunt semne am rata o intersectie. Adicatelea trebuia sa facem la dreapta undeva unde nu scria ca acolo e Cluju….So am luat-o inainte. Si in apropiere de Deva ne-am cam prins noi ca merem de ceva vreme cam ampulea asa ca ne-am introdus intr-o benzinarie sa intrebam.

Ne-a luat omul ala la o tarbaca de imi venea sa ii implementez toata ciocolata din raft in cur. Si aflam cu stupoare ca dupa 350 de km facuti mai avem inca 180. Ok nu e bai ne intoarcem. Inca eram in stare buna de functionare. Ne oprim inca o data la un peste intr-o parcare sa mai intrebam. Si ne ia ala intr-o pasareasca si ne explica ce si cum si ca tre sa o luam prin Vintu si ne mai enumera rapid niste localitati de numa numa. L-am rugat sa o ia mai incet sa intelegem si noi. Si ne zice ca mai avem doua ore si ajungem. Bine ma. O luam prin Vintu. De Sus. Si incepem sa lingem un drum ingust si plin de ceata, marginit in stanga de un mare munte (de pe care cadeau chietroaie) si in dreapta de o semiprapastie asa de 10 m.

Astfel eroii nostri au vizitat pe rand, Baia de arama, Ampuita, Ampoiu, Rosia Montana, si multe alte localitati cu niste nume de nu mi le pot aminti acum. Am ajuns atat de sus in munti incat am crezut ca o sa dam cu capu de inaltul ceriului. Am vazut mocanita, probabil ca erau ursi pe acolo, foarte frumos. Pe la 5 dimineata oprim sa intrebam daca suntem dracului pe drumul bun catre Turda. Si ne zice omul ala ca da. Si ca mai avem 115 km de mers.
Ei bine in acel moment imi venea sa ies din masina si sa ma duc in padure unde sa ma ascund de lume f’o doo luni asa. Nu mai puteam de somn, ceata peste tot, si mergeam de 7 ore pe niste coclauri greu de inchipuit.

Am ajuns la valea lu Prepeleac unde probabil ca o ardea ala cu Pacala si Tandala cand erau mai mici, am urcat sus sus sus la munte sus ne-am intalnit cu Iancu era la o tuica langa Pintea. Ne-am anturat si cu Vladimirescu (de mult vroiam sa il intreb care e faza cu pistolul ala pus in brau asa ostentativ)

Am ajuns cu greu in Turda unde evident ca am ratat centura si am ars-o prin centru. La urma urmei de ce sa nu vizitam orasul daca tot ajunseseram pana acolo…Dupa care am vazut ca Clujul este la 30 de km si ne-a mai venit inima la loc. Era 8.30 dimineata….
Am ajuns la 9.00

Sper din ca atunci cand plec spre Bucuresti sa nu ajugem la Oradea. Prin Iasi.

YOU DON’T KNOW JACK

Postat in Recenzii de pomană | 4 comentarii

Un film in care Al Pacino joaca rolul lui Jack Kevorkian, un celebru doctor care a asistat mai mult de 130 de cazuri de suicid.
Un film greu de digerat, cu scene socante in care sotia isi tine de maini sotul care se decide sa se uscheasca pe usa din dos din viata asta.

Nici acum nu sunt convins ca stiu daca e bine sau e rau sa se aprobe eutanasierea. Da iti este greu sa traiesti cu o boala care te macina pe dinauntru si iti da dureri de te caci pe dumneata. Asta pe o parte. Pe de alta pui o povara de nedescris pe umerii altuia care te ajuta sa te cari mai repede decat ti-a fost dat. Si mai asista si familia la asta ca – deh..- este un eveniment important. Mi se pare ciudat ca fix atunci cand stii ca o persoana o sa dispara din viata ta te apuca dorinta sa ii spui o gramada de lucruri. De regula lucruri care daca i le-ai fi spus inainte i-ai fi facut suferinta mult mai usoara. Asadar nu i le-ai spus cat era in viata ca sa il ajuti da i le versi acum cand vrea sa se care, si ii faci si plecarea mai mizera si mai greu de indurat.

Firea umana plina de egoism. Cum e? Avem voie sau nu avem voie sa ne sinucidem atunci cand avem o boala care oricum ne va tine de mana pana cand o sa zvacnim din copita pentru ultima oara ca magarul in tarana?