PREGATIRI DE DRUM
Motto:
Cateodata se intampla sa fii de partea gresita a putzei. Induri treci peste si asta e.
SHOPIIINNGGG
O sa trec peste remarca rautacioasa (dar oarecum adevarata) cum ca punctul G la femei se alfa la sfarsitul cuvantului shopping. Am zis ca o sa trec? Ei na…Imi iau inima in dinti ieri si imi fac un plan de bataie. Tre sa ajung sa cumpar un cado. Pentru o tanti na! Ca era ziua ei. Ma urc pe Haimana si ma indrept spre Plazza Romania. Am intrat in parcare timid si m-am parcat intr-un loc ferit. Ma dau jos imi iau textilele in maini si ma indrept spasit catre intrare. Curaj – imi zic- nu poa sa fie ma asa de greu sa cumperi ceva pentru o muiere da-o dracu’! Intru. Dupa 15 min de la patrunderea mea in molu asta m-am trezit ca inca ma plimb pe holurile alea nestiind in care din magazine sa intru. Bine, bine ma si uitam la proastele alea care isi fataiau bunurile pe acolo in speranta de mai bine in bratele unui arab bogat. Am vazut un magazin pe care il cheama Miss Sixty. Mintea mea in gandu ei a zis ca nu am ce sa caut acolo. Sarbatorita nu are mai mult de 30 ce dracu sa caut eu intr-un magazin pentru muieri de 60? Am aruncat insa o privire in vitrine. Cum vine asta ma? Deci Miss Sixty da aveau numa toale pentru miss sixteen. Sau sexteen ca nush care e mai corect. Fuste pe care din cauza lungimii le confundai cu o curea, bluze atat de transparente ca puteai sa le folosesti ca lentile de contact (ulterior am aflat ca asta e scopul lor…). Imi si imaginam sexagenarele intrand voioase in magazin proband febrile haine capabile sa le acopere aprozimativ 10% din riduri. In urmatorul magazin am dat peste o angajata care mi-a explicat de ce e atat de greu pentru ele sa cumpere ceva.
– Va ajut?
– Da….
– Cati ani are? E sotia?
– Nu
– Ah prietena. (si se muta la alt raion tragandu-ma dupa ea). Locuiti impreuna?
– ……….!!!!!
– Doamne fereste – zic, moment in care a facut o pirueta aratandu-mi un posterior acceptabil, si si-a indreptat atentia catre niste bluze terne. Si de aici a inceput cu intrebari de genu e vesela, ii place sa iasa mult, e sportiva, blonda-bruneta, mananca ciorba, creata, e slaba, se epileaza complet, parintii ei traiesc samd.
Fratioare mai trebuia sa ma intrebe daca face sex anal si daca are rude in SUA si era gata. Dupa ce a bifat tot a pus mana pe un tricou. De mare cacat. Pe care i l-am rejectat din prima fara menajamente. I-am zis ca tre sa isi revizuiasca quiz-ul ala daca tricoul acesta este rezultatu. Dupa interviul asta de o juma de ora incepusem deja sa ma simt la camera ascunsa asa ca am belit ochii am ales o bluzita care mie mi s-a parut minunata am achitat si am iesit.
Am ajuns in parcare m-am asezat pe chopper si am fumat o tigara. Greu. Greu al dracu. Acum le inteleg. De aia vin ele obosite ma de la asemenea activitati e ca si cum ai veni de la examen.
Eu cred ca de fapt si de drept lor nu le place sa mearga la cumparaturi dar au un mare orgasm cand termina aceasta activitate. Diseara ma duc sa vad cum e in Unirii.
IUBIRE
Care e ma smenul cu iubirea asta? ia uite ce zice dexu’ da tineti-va bine:
- Neurobiologic s-a constatat că intensitatea biocurenţilor din anumite zone cerebrale devin mai active fără a putea localiza clar un centru nervos al iubirii în creier, acest fenomen este corelat cu modificări biochimice care determină reacţiile biologice care devin tot mai intense, influenţând comportamentul, gândirea lucidă.
Astfel se poate vorbi de fenomene neuroendocrine sub coordonarea diencefalului, luând naştere în hipofiză opiate endogene (care determină starea de euforie). Din cadrul substanţelor mesagere a euforiei se pot aminti „dopamina”, „adrenalina” şi „substanţele endorfine” care declanşează mai departe o producţie de hormoni sexuali ca testosteron crescând apetitul sexual, care este stimulat şi pe calea olfactivă prin „feromoni”, scăzând nivelul serotoninei (împreună cu adrenalina şi noradrenalina sunt „monoamine”, hormonii de stres), reacţii asemănătoare apar în cazuri de îmbolnăvire, ceea ce determină faptul că îndrăgostiţii nu mai pot gândi normal (stare de drogare). Din statistici s-a observat că cea mai crescută rată a divorţurilor este după patru ani de căsnicie. După această perioadă preiau rolul la femei oxitocina şi la bărbaţi vasopresina, care împreună cu endorfinele întăresc sentimentul de dragoste care se transformă într-o formă a prieteniei şi încrederii în partener.
Tiii, ce complicaciune! Care va sa zica atunci cand ne indragostim de cineva de fapt si de drept corpul nostru se „drogheaza” cu mirosul celei/celui ales? Si deci faci chimicale ce faci 4 ani dupa care faci tot chimicale da de alta natura care iti schimba viziunea asupra partenerului. Bine acuma e normal ca dupa 4 ani el are burta si nu mai are par, iar ea nu mai are tatze drepte da are cur mare. Si care mai e treaba cu sufletul? Asta ce treaba mai are daca totul se bazeaza de fapt pe compatibilitate chimica si sexuala? Si substantele astea de le secreta corpul nostru atunci cand suntem dementi dupa o tanti sunt legale? Sau putem fi inhatati de militie?
– Domnu’, domnu’! Sunteti indragostit ne vedem nevoiti sa va ducem la sectie.
Cum ar fi frate? Muhahahhahaha! Si sa te duca dupa aia cu ordin judecatoresc intr-o clinica de dezintoxicare unde umbla despuiate muhaiale octagenare neatinse in ultimii 20 de ani de lama de ras? Ailei…mi-au crescut dioptriile numa cat mi-am imaginat curtea clinicii. Bleeeahhh!
Acuma pe bune chimie nechimie ce mama dracu cautam? Alergam mereu dupa ce nu avem si cand avem ne dam seama ca nu ne trebuia? Si ca vrem modelul cu usb 2.0 si DVI ca e mai nou? Si il tinem un pic si pe ala ca sa il schimbam pe unu cu bluray? Cand te opresti? Cand stii ca gata ala e modelul la care nu mai ai nevoie de update si care te va tine cu gura cascata ca un bou toata viata? Daca la un moment dat un anume produs ne satisface toate nevoile si chimiile si apoi realizezi ca iti mai trebuia ceva dar nu ai luat in calcul la inceput? Ce faci? Incerci sa faci update modelului deja achizitionat sa ii imbunatatesti firmware-ul si daca se blocheaza il pui in sertar? Asa de mult si-a pus amprenta societatea de consum asupra noastra sau asa suntem defecti din start? Avem bug-uri? Si care mama dracu e antivirusu?
Dar aia care s-au oprit la un model deja? Sunt ei limitati in nevoi sau modelele alea sunt ale dracu de versatile? Si daca sunt asa versatile de ce nu se inmultesc frate? Sa fie numa din alea nu?
Complicati suntem. Citez din prieteni: omu…e ca tamplaru. Traieste ce traieste si la urma moare.
Breavo dom’le!
MARI MESTERI
Am fost in seara asta la bunul meu prieten Onciul. El avea un mare necaj cum rar se intampla la casa omului. I se arsese o priza de fapt i se impuscase cablul in perete. El cum nu are cunostintele necesare a apelat la un prieten recte eu. Eu m-am mai uitat la tata cum mestereste el cablurile prin casa el fiind un dibaci cu diploma in domeniu. Nu as putea sa spun ca pe mine faculta de jurnalism m-a ajutat foarte mult in aceasta privinta dar am furat de la tata si – foarte important – ma bazam pe cutiuta aia neagra de o tin mereu in buzunar si vorbesc cu ea mereu. Ma gandeam ca daca nu ma descurc il sun pe tata si ii cer lamuriri suplimentare. Zis si facut. Mere Ovidiutz la fata locului acum 3 saptamani si da indicatii cu o voce sigura despre ce materiale ar trebui cumparate.
Materiale aveam, bunavointa era. Hai sa ne apucam de treaba. Intai ne-am apucat si am mancat ca nici un mester nu lucreaza pe burta goala, iar Onciul e total irascibil daca are ecou in bendeu. Bagam sub nas cu indarjire niste fasole facuta de Maria si am aruncat peste ea niste felii de salam cat sa o sperie. O tigara, am facut cruce cu limba in gura si bineinteles a urmat clasicul scarpinat in cap. Ce avem noi aici? Ne apucam noi legam cablurile noi de cele vechi ca sa le tragem la remorca sa le bagam in tzava aia nenorocita din zid. Numa ca intai a trebuit sa sculptez un pic in zid ca sa le fac loc. Am facut cu surubelnita loc si m-am cocotat pe un scaun ca sa am cuplu mai mare la tras. Trag. Bineinteles raman cu firele in mana ca s-au rupt. Mai aveam unul singur de care puteam sa tragem. Ala a mers sa-i dea Dumenzeu sanatate ca tare bun a fost cu noi.
Acum a urmat partea cea mai interesanta. Sa punem cutiuta aia noua in perete in care se va monta priza. Numa ca nenorocita dracului nu vroia sa intre. Bah era mai indaratnica decat un betivan caruia i se explica foarte clar ca e dimineata si barul tre sa se si inchida, sau o muiere pe care incerci sa o convingi sa faca sex anal. S-a lasat greu. Am luat iar mutra de Brancusi si surubelnita de Arad si da-i sculptura in zid. Pai daca m-ar fi vazut cavernosii aia de au trait inaintea noastra si deseneau cacaturile alea de animale pe peretii pesterii….ar fi urit de invidie. In primul rand ca pe mufa mea se citea LIMPEDE ca stiu ce fac. Aveam asa o mina de om destept care a trecut prin multe si pentru care largirea unei gauri cu surubelnita e o bagatela. In timp ce trageam si ultimele tushe la lucrare simt ca mi se duce unealta in gol. Impreuna cu o bucata impresionanta de zid. Noi eram pe hol iar bucatoaia aia cazuse in dormitor. Moment in care Onciul in loc sa bage capu in dormitor pe usa localizata la 2 cm de ochiu lui stang, gaseste mai potrivit sa beleasca niste ochi in haul croit de mine cu atata maiestrie si precizie in zidul lui. Se uita ba baiatule prin gaura aia in dormitor de parca se uita in pestera lu Aladin. Eu radeam de ma pisam pe mine scapasem unealta distrugatoare de ziduri pe jos si ma tineam cu mainile de burta.
Ne ducem in dormitor sa ne admiram opera.
Mamaaaaa catamai haul era in pereteeeeee…o minunatie. Ne uitam iarasi cu intelepciune la gaura si decretam. Da ma e bine. Asa trebuia. Toate fac la fel da-le dreacu! Hai sa reparam. Ia ipsos si amesteca-l cu apa intr-un fund de sticla de plastic din acelea de e pline de apa plata zic ei iar eu va spun ca e de la robinet. Si incepem sa umplem cavitatea aia. Dupa ce am carat ipsos in ea pret de trei galeti s-a saturat. Se citea asa o satisfactie pe fata ei de gaura umpluta ce n-ai vazut. Noi desigur eram in continuare cu mufele de oameni mari, destepti si preocupati. Stiti cum arata casa dupa ce am terminat noi de facut toate operatiunile acestea? World War!
Am terminat cam in 3 ore. In cote zic eu. Nimeni nu ar fi putut sa o faca mai bine si mai repede.
Am zis!
TARNAVENI
Ia uite cum m-am urcat eu pe Haimana cu trei haine aruncate in scarba in rucksac si m-am alaturat lui Cristi si lui Vali in ceea ce urma sa devina tura verii (de pana acum). Mac Donalds 8 la iesire spre Militari. Cristi ajunge si scoate tacticos din bagaj un…Big Mac! A venit omu’ pregatit la Mac Donalds ce sa spun. Apoi m-a uimit cu o gaselnita. Ia uitati-va aici hands free pentru motociclisti!
Am oprit sa mancam dupa Pitesti la f’o 50 de km. Astia sunt cavalerii care m-au insotit. Cel de langa Vali e Cristi.
Am mers ce am mers dupa care am mers. Si a inceput sa stranga. Era asa o senzatie de fraier pe care o resimteam acut in genunchi, cand ma gandeam ca am pantaloni de piele acasa si genunchere de izopren. Acasa. Sa nu se piarda, strice…Baiat econom. In gandu meu cand am plecat era vara ce sa ii faci. Peisaje. Am vazut atat de frumos cum niciunde.
Aici am oprit un pic sa ne incalzim la tobele de esapament.
Soare frumos afara. Numa ca pe langa Medias plouase. Si era ud pe jos. Si se facea asa ca un tir in fata noastra. Si se facea ca Vali statea direct in curul lui si de voinic ce era toata apa pe care o arunca tirul il ocolea. Si se facea ca eu eram in spatele lui….si tot ce nu ajungea pe el venea pe mine. Cu toate semnele mele disperate sa il opresc sa il fac cumva sa traga pe dreapta Vali era consecvent. Iar eu ….murdar. Din cap pana in picioare.
Am ajuns in Medias. Te astepti ca un om care e dintr-un loc… sa stie sa ajunga la el acasa nu? Sau sunt eu deplasat? Da ma da nu se aplica si la poeti. Adica la Vali. Intram in Medias vijelios si ce poate face un poet in Medias? Se rataceste. Si noi in urma lui. Dupa cateva incercari am oprit si am beut o cafea iar eu mi-am administrat o prajitura cu ciocolata ca imi scazuse glicemia. Am reusit sa ne caram din Medias si am luat-o pe drumul spre Tarnaveni. Nu cred ca au fost 100m drepti pe acest drum. In rest numai curbe. O feerie. E drept ca drumul semana cu un copil din lumea a treia. Nu vazuse asfalt decat in poze. Exagerez desigur dar mi-a placut comparatia. Dar era plin de petice na! Am ajuns si ne-a ajuns. Cel de al doilea Cristi care plecase cu cateva ore dupa noi dar avand vitezana a ajuns in acelasi timp cu noi. Merem si cumperam candeline si urcam dealul catre tintirim. Gasim tintirim gasim mormant si incercam sa facem glume nedeplasate dar glume sa ridicam starea de spirit a poetului. Deh….cine dracu e fericit si nu are ochii in lacrimi cand se duce la mormantul tatalui? Merem sa ne cazam. Un hotel (trei brazi parca) desi cum corect a observat Vali…nu era nici un brad acolo. Aglomerat. Uite parcarea.
Aruncam praful de pe noi la canal, ne pudram nasurile si iesim. Am plecat catre Dumbeni (parca) unde locuieste unchiul Costel. Ne-a primit cum numa in vis. Mai ca nu sarea in sus de bucurie (desi parca parca…). Pe ulita erau niste oameni cu scaune cu mese stateau pe bancute la taclale. Si o gasca de tzanci care mai de care mai curiosi. Am avut jumatatea noastra de ora in care ne-am simtit regi. Se uitau oamenii aia la noi de parca stapaneam jumatate de lume si inca ceva. Am cumparat bere si am intrat in casa la unchiul Costel. Care in doi timpi si trei miscari a facut rost de un metru patrat de slanina afumata de casa. Si rosii de gradina. Si castraveti de gradina. Si cu miros. Si fara gust de paradimetilaminobenzaldehida. Am crapat in noi de ziceai ca maine murim si nu mai apucam.
Am plecat condusi de privirile admirative ale satenilor. Hai ma nu fiti rai! Ce e rau in asta?
Iata inca niste poze care credeti-ma nu pot sa va redea frumusetea locurilor.
Daca va intrebati cine este cel de langa Vali si Cristi e celalalt Cristi. Ca sa fie clar pentru toata lumea.
Pe drumul de intoarcere am ajuns in Medias din nou. Din nou ratacirea de control. Ma rog Vali zice ca drumul ala de il vazusem noi era de camioane…io nu am vazut frate cameonul. Dar e posibil sa aiba dreptate.
Drumul inapoi a prezentat conditii de laborator pentru datul cu motorul. Peisaje superbe, curbe, drumul liber, nici cald nici frig. Am fost brambura si ne-am intors. Fain
SECIU
Am fost cu totii lupi si lupoaice la Seciu. Asta e asa ca o asezare demna de povestirile sadovene. Acolo exista niste vile de inchiriat care stau calare pe un deal precum cushma pe capul unui roman sadea. Am zis noi ca ar fi pacat sa pierdem un weekend atat de frumos in oras cand putem sa mancam niste gratare si sa turnam in adancurile gatlejului niste beri reci. Zis si facut. Am purces, am ajuns, am facut gratare, am mancat, am beut, am ras.
A practicat sporturi extreme – rafting- dupa cum puteti vedea in imaginea de mai jos.
Seara am inceput sa dam telefoane de la dush ca si asa era rupt si interurbanu ne rupea pe telefoanele mobile.
Evident ca indata ce am ajuns acolo plin de draci fiind am inceput sa fac ordine si sa asez pe fiecare la locul lui asa cum ii sta bine unui om caruia ii place sa dea ordine si sa puna ordine in toate. Asta pana cand am fost admonestat dracului de Piri si Finu si adus violent cu picioarele pe pamant din inaltul ceriului unde imi plimbam important si impunator statura de mare rezolvator de probleme. Dupa aia nu au mai fost probleme. Ca mi-am dat o juma de bere in gura si m-am inmuiat mai rau ca vaselina la soare. A fost fain. In acest sfarsit de saptamana vom vizita vestitul oras Tarnaveni (nu ma intereseaza ma ca tu nu ai auzit de el da?) si voi posta next week poze de pe drum.
Concurs:
ce element nu se potriveste in imaginea de mai jos?
CEHIA
Faina tara. Sosit de curand de pe meleagurile Ostravei stau ca huhurezu in miez de noapte sa imi scriu impresiile. Am ajuns acolo invitat fiind la un eveniment plin de adrenalina. Nici nu va imaginati cata….Bucuresti – Viena – avion – minunat. Viena – Ostrava – avion mic mic mic cu niste elice in fata, o stewardesa Carla buna in draci care abia incapea la cat era de inalta in avion, niste bomboane in loc de potol si 45 de min de zbor plin de adrenalina.
Nenea ala mergea cand cu fata cand cu spatele cand in lateral. Era dibaci rau ce mai incolo si incoace. Dupa ce ne-a repozitionat hipotalamusul am aterizat. Ostrava este un oras aflat in fictivul regat al Valahiei. Da ma stiu astia suntem noi. Adica de aici au plecat din Romania numa ca au ajuns si pe acolo. Si numa ca acolo e un nene ceh care a avut incredibila idee sa instaureze acest Wallachian Kingdom in scopuri turistice. Si este amenajat pana in cele mai mici amanunte. De la pasaport cu viza de state (deisgur ca nu il poti prezenta la aeroport cum a facut Bush) pana la o gramada de trebi pe care le poti face acolo ca turist (printre care tin sa mentionez degustarea de Slivovita). Uite-i pe doctorii degustatori.
Si incepura activitatile. Mare sa te tii! Intai am intrat intr-un hotel unde am tras cu pusca (virtual). Asta nu a fost cine stie ce. Dupa care au urmat imediat ATV-urile pe o ploaie mocaneasca de numa numa. Aici am avut parte de ceva adrenalina ca fratele Udvescu a tinut el sa isi arate maiestria depasindu-ma intr-o curba in timp ce din fata venea o masina care tinea cu tot dinadinsul sa il aiba pe post de abtibild intre faruri. A scapat…Dupa care au urmat activitati cu franghii. Nu bre nu bondage. Erau niste copacei asa la f’o 40 m inaltime. Si intre ei la o inaltime considerabila (10m) erau legate franghii (mai degraba niste zbiruri). Fiecare copac avea o platforma si intre ei sub aceste zbiruri niste trebi pe care tu trebuia sa mergi. Nu va puteti imagina ce le-a trecut cehilor alora prin cap….Ganditi-va un pic. Asigurat e drept de o coarda trebuia sa ajungi dintr-un copac in altul ba pe niste trepte din lemn ce se miscau brownian, ba pe niste franghii care aveau aceeasi miscare haotica ba sa te dai pur si simplu cu tiroliana. Incredibil! Doamne Doamne a zis sa fie adrenalina. Si a fost.
A urmat zborul cu un avion cam de marimea unei masini mici. Incapeau 4 persoane in el inghesuite si nu aveam stewardesa (incredibil ce marlani). A facut ala niste glume cu noi pe sus nu prea multe insa. Dar am ucis o pasare care a venit cu ochii mari catre noi de parca zicea „ia uite pasaroiu astaaaaa ce grav e poate ma calca si pe mine”. Bah nu am calcat-o. Da am luat-o in elice apoi in aripa de i-au mers fulgii. Noi eram morti de teama sa nu fi distrus inaripata aia ceva, timp in care pilotul a avut o singura reactie nosalanta „it’s just a bird”.
Dupa asta am urcat intr-un varf de munte cu un teleferic unde mi s-au facut mici de frig. De acolo trebuia sa coboram pe scutere pana jos. Nu-i bai numa ca ceea ce denumeau ei scutere erau niste trotinete mai mari. Fara motor desigur. Erau trotinete care aveau roata din fata mare ca de bicicleta ghidon si frane si pe spate o roata mica.
Mama ce viteza luai cu aleaaaaaa….Daca nu mi-ar fi inghetat mainile ca in Ice Age chiar mi-ar fi placut. Bine…si asa mi-a placut numa ca aveam mucii haturi si plangeam mai dihai ca Alehandra din telenovele. Doamne Doamne a zis sa fie adrenalina. Si a fost.
Dupa asta ni s-a pregatit ceva mai rau. Trebuia sa ne prefacem ca suntem copiloti ai unui pilot de raliu intr-un Subaru cu 380 cai. Si ii avea pe toti la el….Ni s-au dat niste foi in mana pe care scria traseul pe care il vom parcurge si pe care trebuia sa il transmitem pilotului prin microfon. Era ceva de genul:
START L1 50m L4 30m R5 100m
Ma rog era mult mai lung. L si R left si right si de la 1 la 7 era notat gradul de dificultate al curbei. Si noi trebuia sa ghidam pilotul ala ca sa scoata timp bun. M-am asezat in scaun. Rectific – m-am infipt in scaun. Ca nu puteam sa ma mai misc. Ma strangea scaunul ala din toate partile. Mi-au pus 4 centuri de siguranta, casca in cap si pa lareeeeevedereeeee. A plecat omul ala cu mine de nu stiu cand a ajuns la prima curba pe care a luat-o cu o viteza de am zis ca imi ramane mintea in urma masinii. Vorba fratelui Udvescu parca avea mai multe maini nenea pilotul. Cu una tragea de volan cu una de amestecatorul in benzina cu una de frana de mana si as fi putut sa jur ca la un moment dat avea una pe umarul meu mangaindu-ma ca sa ma calmez. Asta nu a fost tot. Ca ala a fost un tur de antrenament. A zis apoi : ready? BAAAAAAHHHH! PRIMA FUSESE DE ANTRENAMENT!!!! Cum chiuia motorul ala sarmanul…..am parcurs 3 km de curbe in maxim 20 de secunde. 45 de ani si nebun rau nenea! Dupa ce ne-am tras sufletul am plecat sa ne dam cu nenea Loprais. Multiplu castigator al curesi Paris-Dackar la sectiunea camioane. Ne-a dat nenea asta cu un cameon de belaz cu 150 la ora pe niste curbe de am visat albastru. Dupa care….fi-so….mai dement ca tata lui…ne-a incarcat in alt camion si ne-a aratat padurea. Cert e ca nenea nu le avea pe toate acasa, la urma urmei era fiul celui ce castigase de 3 ori raliul Paris-Dakar. A fost o plimbare in padure pentru el iar pentru noi motiv de transpiratie serioasa din cap pana in picioare (sau nu era transpiratie?).
Ah si m-am mai aruncat in gol spanzurat de o coarda din turnul unui castel.
Doamne Doamne a zis sa fie adrenalina. Si ne-am cacat pe noi.
CHEILE DOBROGEI
Dimineata m-am hotarat sa plec hai-hui cu Haimanaua. Zis si facut. Bagaj. Ne trebuie un tricou, un chilot si o pereche de sosete, cortul si sacul de dormit. Niscai baterii pentru aparatul foto si cam atat. Am turnat pe gat de dimineata un redbul in deradere si m-am inhamat la drum. Nu prea stiam incotro sa o apuc pentru ca nu eram hotarat de nici o culoare. Lipa lipa prin oras (pfuaaa ce misto era – eu ma duceam brambura si astia toti de pe strada la servici), m-am trezit pe a soarelui. Probabil ca atza ma tragea la mare ca deh….radacinile. Am zis un Doamne ajuta, am setat Haimanaua pe 110km/h si mi-am aprins o tigara. Cat ai zice Cernavoda am si trecut de el. Si am ajuns in Medgidia unde am oprit intr-o benzinarie sa dau calului niscai ovaz, mie o apa plata in gura si buna dimineata frumusetei de la casa de marcat. Dupa ce ma imbie cu sendvisuri de ziceai ca ea le facuse azi noapte imi iau la revedere cuviincios si ma tirez. La prima intersectie era un indicator – CUZA VODA. Mie mi-a placut de Cuza- imi zic in casca. Ia hai sa vedem daca e acasa. In rpimul rand ca eu nu cred ca domnia sa Cuza are f’o legatura cu satul asta. In al doilea rand ca nu era acasa oricum asa ca am mers mai departe. Am ajuns la o raspantie unde puteam sa apuc numa spre Mihail Kogalniceanu. Cum de ce? Ca nu era raspantie na! Si nu ma mai intrerupe! Uite drum cum ii sade bine motociclistului. Liber tataaa!
Pana sa ajun in Kogalniceanu am dat de o curba unde ma asteptau 3 dulai. Bah! DULAI! Sa ma dea jos de pe Haimana si alta nu. Ziceai ca a fost pe acolo o gasca de bikeri care i-au amagit ca le dau Royal Canin asa erau de ofticati pe mine. Le-am urat de bine lor si mamei lor care i-a facut azi si maine si am plecat. Ati observat ca romanii au o inclinatie catre injuraturile exacte? Pastele tau de copil azi si maine! Tare nu? In curand o sa auzim injuraturi si mai exacte gen : Pastele tau de copil azi si maine pana la 12 si-un sfert! Am ajuns in Kogalniceanu.
Aici chiar eram la o raspantie. Deci trei optiuni. Intreb un tzanc gangav daca ala e drumul national si ala mic incepe sa urle ca din gura de sarpe. (Bah da de ce nu „ca din gura de urs”?)
– DADAAA Tzeneaaaa ghina aoa ca vrea un om sa vorbeasca cu tini!
Vine dada si dupa ce ma intreaba „al cui ai hi tu” scurt – incepe sa imi explice sa fac la dreapta si dupa aceea sa merg inainte tot inainte si apoi fac la stanga da numa dupa curba sii…..Fratioare! Eu nu o intrebasem nimic!!! Da era asa hotarata ca nu am putut sa nu o ascult. In plus imi explica in armana asa ca nu pricepeam mare lucru. Fac la dreapta. In 10 metri era curba aia de trebuia sa fac la stanga ! Muhahahhahahaha dupa explicatiile dadei am avut impresia ca o sa merg 5 ani. Fac la stanga si dupa un drum care mi-a detartrat dintii si nenorocit fesele ajung in satul Targusor. (ce pectorali am la cur acumaaaaa). De aici am ajuns in Cheile Dobrogei. Am testat Haimanaua in enduro un pic (50m) dar a meritat. Ia priviti.
Asta vedeam eu cand stateam intins pe spate ascultand House of rising sun cu oile la cap.
Am uitat sa specific – se poate campa, e un fir de apa potabila ce curge imediat alaturi.
Citeste mai multSTUNT SHOW
Primul spectacol de cascadorii cu motociclete in Romania a avut loc la Bucuresti la sfarsitul acestei saptamani. Intr-un articol mai vechi spuneam despre baietii care se dau in eduro ca ar avea patru oo. Au si astia. Cu deosebirea ca astia nu cred ca au instinct de conservare. Concurenti de prin 9 tari au participat duminica. Si pentru ca suntem in Romania….evident taraniile s-au intamplat. Intai o sa vedeti in imaginea de mai jos catamai patzachina (a se citi otreapa) a venit la spectacol de motociclete imbracata de parca taman venea de la nunta. Dar asta nu e tot. Uitati-va oameni buni la insotitor! Uite frate la melteanul de capitala dat jos din Chiusez in slapi si maieu! E drept pitzi e buna mar numa ca e din alt film. E ca si cum ati vedea un chinez viu intr-un magazin de valize.
Dupa asta evident ca s-a intamplat exact ca la sfarsitul filmului Fast and Furious in parcarea de la Mall unde tot taranul romanesc dadea in dacii de le sareau pistoanele prin capote. Asa si aici. O gramada de scuteristi care se vedeau calare pe armasari au ars benzina si nervii mei intr-un timp record.
Dupa ce ati vazut filmuletul poate vreti si poze. Direct click in dreapta unde va jignesc retina si va trimit direct pe Picasa. Hai sa aveti o saptamana buna. (Da’ tre sa recunoasteti ca Pitzi e de mare amploare cu toaleta aia…)
Citeste mai mult