PRETURI
Minunatele aventuri ale lui Ove pe Calea Victoriei
De cateva zile umblu sa imi achizitionez o camasa, un sacou si un pantalon de in. Am o amenda de platit cu ocazia evenimentului. O treaba din aia de se lasa cu intrebarea „o iei ma ?” si cu raspunsul „bah parinte daca trebe…” Asa ca am zis sa imi iau si eu o textila sa ma prefac prezentabil si dragut sa nu ma duc chiar in costumul de piele cu care bantui strazile calare pe neagra.
Bun. Zis si facut. Hai sa merem sa ne uitam in minunatul complex de langa IKEA otopenis. Multe magazine. Nu am sa inteleg de ce tre sa faci magazinele atat de mari si cu atat de putine produse in ele. Am intrat intr-un stabiliment din asta si dupa ce am trecut pragul parca parca se zareau in zare niste umerase. Mama cat am mers pana la ele…..Ca sa ajung acolo si sa vad ca erau niste elucubratii (pare-se la moda) ale unui creator plin de sifilis in creier. Intr-unul din acele locuri in care femeile pierd concedii cautand un pantof nici prea prea nici foarte foarte am probat o camasa. Pe care am parasit-o numaidecat cand am intrebat-o cat costa. Putea ea sa planga in hohote pana ii sareau nasturii da tot nu as fi dat 5 milioane (vechi) pe ea. Dupa ce mi-au intrat picioarele in cur pret de 10cm am decis ca e momentul sa spal putina.
Apoi am mai facut o incercare pe Calea Victoriei. E acolo un magazin foooarrte dragut si cochet. Patroana – o creatoare de moda vestita Adriana Numaistiucum – a aparut de niciunde cu tzatzele falfaind. Da da falfaind! Avea un decolteu de puteai sa vezi in el si cotele apelor Dunarii si faptul ca s-a epilat pubian. Prost. Mah acuma….tzatzele erau generoase de ce sa mint. Batea 40 de ani pe muche bine. Prezentarea produselor foarte misto. Doamna stia despre ce vorbeste era limpede. Impresionant. Mi s-a mai taiat din avant cand am vazut ca intentionez sa cumpar o haina dintr-un magazin in care se imbraca si Adrian Copilu Merveioz care era insotit de o gasca de tigani. Am avut grija sa nu ma impiedic de el (imi ajungea asa …cam pana la genunche) si am inceput sa probez. Un sacou minunat din in si mata se. Matase. Fooaaarte dragut. M-am uitat prin magazin si la restul de produse si am ramas oarecum neplacut surprins ca nici un produs nu avea pret. Ma rog. Sacoul cadea minunat pe trupul meu incredibil. Daca tot am ajuns la subiectul acesta sa il dezvoltam un pic. Doamne cat mai sunt de misto! Asa. Bah chiar se vedea calitatea produsului. Se vedea ca este lucrat misto. Intreb cat costa.
Tanti a zburlit un pic tzatzele spre mine si a spus senina 1500 ron. MUHAHAHAHAHHAHAHAAHAHHAHAAH
15 milioane ba baiatule! Nu stiu in ce lume am trait pana acum da la Apaca un costum e muuult mai putin. Am multumit frumos si am zis ca ma mai gandesc. Evident ca am nascut un motiv ca nu stiu daca imi iau blugii Armani cu sacoul sau daca imi pun pantofii Dulcea Cabana. Am mai auzit ca ar exista tot pe acolo un magazin unde ca sa iti faci sacoul se intampla asa: vine croitorul din Italia special pentru tine si iti ia masuri si banii pe costum inclusiv biletul de avion dus intors la business class.
Asa. Cam asta e. M-am mai racorit. O sa ma duc sa imi iau de la Apaca la f’o 2 betze un sacou de numa numa. Si cred ca in banii astia imi fac aia si masaj ca am cumparat de la ei.
Ocoliti Calea Victoriei cand faceti shopping. Pe la Ploiesti.
Citeste mai mult
TELEGRAMA – STOP
Vama STOP cazare STOP mancat STOP beut STOP
Ciorba STOP rock STOP tantanaaa STOP cartofi prajiti STOP
TALEA
Legendele spun cum ca la Talea s-ar organiza an de an la mijlocul lui August o intrunire de motociclisti. Unde sotia primarului face si da moca pe la 1500 de sarmale. Si unde se merge cu cortul. Am zis sa dam cu ochiul si noi asa ca am pregatit corturile de mii de stele, mobrele si pe-aci ti-e drumul. Avand si o masina care ne insotea ne-am permis sa ne aruncam bagajele si o chitara in ea. Am cumparat neshte cadavre ca sa avem ce pune pe jaratec si cam asta a fost. Pana la Breaza frumos, soare, drum liber, poezie. Acolo insa soarele s-a ascuns atat de bine intre nori incat am crezut ca a inceput noaptea polara. Am tras intr-o benzinarie ce avea lipit de ea un restaurant. Cochet de altminteri dar chelnerul de ne-a servit (ne-a servit?) sigur a avut un discount de la salariu sau sigur nevasta-sa a fugit cu unu in provincie. Avea o fata imobila care l-ar fi transformat intr-un mare dur daca nu ar fi avut expresia de motan plouat si batut pe ea. Ei bine dupa ce ii explic animalului ca mi-as dori ca ceafa mea sa vina odata cu ciorbele celorlalti pleaca si nu mai vine. Adica vine da cu doua ciorbe in loc de 3 si fara ceafa. Dupa care am mai asteptat o ora….a venit si ceafa si pentru ca orice il intrebam mormaia in barba ceva ce nici macar el nu auzea…plata a fost la mare fix. 154 pe nota 154 pe masa. Asta e tati. Pentru ca intre timp incepuse sa ploua am urcat fetele in masina si noi ne-am continuat drumul in minunatele costume de ploaie care te fac sa pari asa ca un gogosar mare cu doua roti infipte in cur. Am trecut pe la locul faptei (intrunirii) dar era o asemenea mocirla acolo ca ne-am continuat drumul. Dupa 1km ne-au aparut 3 cai in drum. Hait zic! Ia sa vezi poveste. De unde…Ciorba al meu s-a apropiat de unul mai naravas si ce i-a zis ce nu i-a zis da l-a lasat sa treaca domle! A urmat Vali. Calul insa nu mai era de induplecat. Sforaia la Vali pe nas – sfoorr sfoorrr si isi bulbuca ochii in cap de numa numa. Vali ramasese cu o expresie pe fata gen – „asa si? now what?” Am trecut cu chiu cu vai de ei. Chiu Vali si vai eu. Am ajuns la o vila foarte draguta a sefului Mariei. Acest om de bine a avut amabilitatea sa ne primeasca la el. Am intrat in curte pe pietris am parcat mobrele. Mai incolo o minunatie de iarba pe care am pus corturile instant. Copii gazdei nu s-au lasat mai prejos si au campat si ei.
Dupa ce a scazut numarul de grade in atmosfera si a crescut in sange, s-a pus mana pe chitara si muzicute si a inceput un party cu cantece minunate, deocheate si…da.
Pe la trei noaptea s-a constatat un sforait din care nu am mai putut sa dorm in cort. Asa ca am iesit afara. Normal. Ca eram inauntru. Daca as fi fost afara as fi iesit inauntru nu? M-am dus sa observ sursa infernalului zgomot. Cortul lui Ciorba in care dormea si Carja. Ei bine….de acolo se auzea! Am inceput sa mormai pe langa cort si sa zgarai ca cum zgaraie matza la usa. Poate se sperie zic. Poate nu – au zis ei continuand in La minor diminuat sapte concertul no 4 pentru fose nazale si gat uscat. Uite-asa. Adica uite asa nu am dormit. Dimineata cand s-a trezit si Breavo am coborat o panta de 10% in speranta dibuirii unui chiosc cu cafea. L-am dibuit. Avea un afis in geam „revin in jurul orei 17”. Ceasurile erau 8 dimineata asa ca am concluzionat ca afisul fusese livrat odata cu geamul la inceputurile chioscului. Am inceput sa urcam panta aia nenorocita firar mama ei cu neamu si anafura si pamatufu….Daca venea un caine din vale sa ma muste l-as fi lasat pentru ca nu aveam cum sa urc mai repede. A fost minunat.
Dimineata Stefan cea mai smechera dintre gazde ne-a omenit cu neshte branza marca Talea foarte gustoasa. Si a facut si cafea. Am incalecat pe o sa (fiecare) si ne-am carabanit la Bucuresti. Afara de Ciorba pe care l-am baut. Care a plecat la Constanta am vrut sa spun.
La multi Ani Andy!
CEA MAI FRUMOASA ZI
Mai toti am vazut Liar Liar filmul nu? Stateam si ma gandeam cum ar fi ca pentru o zi NIMENI sa nu poata minti? Va dati seama ce babilonie? MUHAHAHAHHAA! Bah baiatule….ce haos nemaipomenit ar fi. Imaginati-va un pic ce am putea auzi:
– bah pot sa iti maresc salariul chiar si pe criza da ma folosesc de motivul asta ca sa nu o fac
– am 50 lei sa te imprumut da nu vreau
– fata nu te mai da la mine pentru ca te gasesc urata
– draga mea azi m-am ars cu secretara
– nu te mai iubesc si stau cu tine pentru ca e comod dar o sa ma car la un moment dat
– dom director da prost ai gandit-o aici
– fata cat esti de grasa!
– catamai burta ai bah nesimtituleee
– auzi da tu nu te epilezi?
– nu te mai gasesc atractiva
– am gresit cand m-am casatorit cu tine
– cursa face numa 10 ron da eu iti cer 20
– am auzit telefonul dar nu am avut chef sa iti raspund
– nu imi place de maica-ta azi
UN SCURT
Da pai sigur la ce putea sa va duca pe voi mintea aia bolnava cand ati citit titlul? Baaah nu am vazut nu am pomenit asa oameni! Dreacu numa sex si bani aveti in cap?? Sa revenim. Ne-am zis noi ca vara abia a inceput asa ca sa ne rugam de fete sa ne lase si pe noi o sambata sa ne alergam un pic cu mobrele. Am dat sfara in tara si ne-am adunat in ordinea analfabetica si a numerelor de pe tricou dupa cum urmeaza:
Piri (tata la motoare)
Babanul (aka Babanul)
Onciul (aka Moshu aka relanti)
Vali (Carja sau duhul din lampa)
Finu (aka doo motoare)
Mac (aka Mac aka Tata la fiare)
Gabi Wanabe (instalatoru gel sau Mr Muscle)
Madalin (baiat cuminte mah…)
Cristi (aka SMURD)
Cristi (viteza…)
Sergiu ( aka Goose)
Andy (aka Ciorba)
si subsemnatu (asta nush cine e sa mor lungit si imbracat nou).
Si ne-am zis noi ca mancarea din Bucuresti nici nu se compara cu mancarea de la nush ce handel de restaurant de pe drumul spre Brasov prin Cheia. Ne duce mare meshter Ciorba la o pensiune draguta da care are o parcare total neprietenoasa cu bikerii pentru simplul motiv ca e pavata cu pietre de rau din alea multe si marunte. Am avut un incident pe drum – un dobitoc cu scuterul a facut la stanga in Piri. Mai exact a dat cu roata lui din fata in roata din spate a VMAX-ului. Rezultate? VMAX-ul s-a clatinat un pic iar ala cu scuteru a plecat de pe drum se pare ca avea o treaba foarte urgenta in boschetii de pe marginea drumului. E in viata sigur. Boii nu pier cu una cu doua. Am uitat de un alt bou cu masina de asta data care a tinut mortis sa se opreasca in mijlocul drumului sa intrebe de o adresa. Noi ne-am oprit ca elefantii din jungle book aia de marsaluiau prin jungla. Unu un curu altuia aproape duf, duf, duf, sau bum, bum, bum sau taf, taf, taf inca nu am stabilit. I-am pliat oglinda mesterului ca si asa nu avea nevoie de ea. Curbe, curbe, curbe, curbe. Stop. Tigara. Hai! Curbe, curbe, curbe, curbe. Pipilica. Hai ca nu mai e mult. Curbe stop. Am achizitionat de-ale gurii: naie, flaute, fluiere.
In poza de mai sus se zaresc asa: Finu in dreapta gros plan, Cristi SMURD in dreapta plan indepartat, in stanga la dracu in praznic e Duhul din Lampa si in stanga imediat aici in ochi e ceasul lu’ Sergiu Goose. Am avut surpriza neplacuta sa vedem ca am mancat in singurul restaurant de pe aceasta planeta care iti da tochitura cu mamaliga separat. Adica tochitura e x arginti si mamaliga e y galbeni. Tare nu? Nu mereti acolo. E nasol.
Norocul lu Ciorba e ca e un foarte bun enterneiner sau cum dracu s-o numi. Din asta de intretine atmosfera. Incinsa. Ia uitati-va cum stau toti cu ochii la el!
Am hotarat prin vot pe unde ne intoarcem acasa. Aveam doua optiuni. Inapi sau prin Brasov pe DN1. Am votat. 5 pentru sa ne intoarcem pe acelasi drum si 4 pentru DN1. Asa ca …ne-am intors pe DN1…..Da ma asa e la noi. Cand nu e foarte importanta alegerea si nu ne pasa foarte mult ne uitam in ochii celor prezenti si care ne induioseaza mai rau…aia e. Si avea Onciul niste ochi saracu….”eu am mai facut drumu asta de 3 ori saptamana asta va rog eu hai pe DN”….
Am scapat cu toti o lacrima (una singura toti) si …DN it is!
Am oprit intr-o benzinarie unde Ciorba ne-a rugat cu lacrimi in ochi si durere in suflet sa il asteptam pana invata si el sa se dea cu genunchiul pe jos. Same shit nu am putut sa il refuzam. Si daca zicea nu le stricam distractia copiilor din parcare, care cu o privire exoftalmica priveau aratarea de mai jos….
Pun pariu ca de maine copii aia nu vor mai vrea la Mecdonaltz daca nu le cumpara mamica lor casca. Iaca asa s-au plimbat Blue Wolves azi!
FLORI
Cei care ma cunosc mai bine imi cunosc si teoria (caracterizata de oamenii rai a fi cel putin tampita) referitoare la oferit flori persoanelor de sex feminin. Pentru cei care nu au auzit teoria e simpla: nu ofer flori in dar pentru ca acele flori sunt deja moarte. Si eu cadavre nu dau in dar. E ca si cum as duce unei fete de ziua ei un catelus mort. Iar ea (maareee atentie) ar sari in sus de bucurie aplaudand repede si scotand chiote de fericire dupa care s-ar duce sa ia o cadita in care ar turna formol ca sa impiedice intrarea in descompunere prea repede a cadoului. Desigur am putea sa spunem si ca am gasit o scuza mai mult sau mai putin buna pentru necumparatul de flori. „Draga eu ti-am zis de la inceput…” Insa sunt un adept infocat al ideii de flori in ghiveci. Alea vii da? Pe care la uzi everyday. Imi plac florile daca traiesc. Am fost de curand in parcul circului. Eu de fapt ma dusesem la circ dar au zis ca nu ma pot tine acolo ca nu au gratii asa de groase….asa ca am dat o raita in parc. Mi-am bucurat irisii cu niste nuferi si flori de lotus.
Nu stiu exact ce specii de frumusete am privit in acea zi. Insa cand i-am vazut timpul pentru mine s-a oprit in loc. O frumusete salbatica si blanda in egala masura se ofera ochilor privitorului. Un dans de culoare si gingasie cum numai in ochii femeii ce te iubeste cu adevarat poti vedea. Muti si neclintiti, dovezi indubitabile ale efemerului, isi scutura frumusetea pe luciul lacului. Stropul de liniste roz-alba intr-un oras galagios si maroniu.
KILOMETRI BRAMBURA
Care va sa zica luni intr-o zi de 13 ale lunii lui Cuptor. Cald al dracu. Ma invoiesc cu Ciorba sa ne urcam pe cai si sa luam pe cauciucuri si alt praf decat cel al Bucurestilor si in irisi alte peisaje. Facem o prire scurta in Ploiesti la magazin sa schimbat oaresce bilete de banca pe costumul de ploaie al lui si pe „ciopshii” mei. Astia sunt un fel de semipantaloni din piele ca ai caiboilor. Partea frumoasa la ei e ca poti sa faci pipilica fara sa ii dai jos. Da si altele! (Ce lume frate ce lume…)
Dupa ce am baut o cafea am hotarat ca ne este foame si ca trebuie sa dibuim un local de perditiune in care fel de fel de animale si-au pierdut viata si au ajuns in farfurii. Asa ca am plecat spre Brasov. Pe Cheia. Un drum ectrem de nehotarat. Cand stanga cand dreapta. Un drum sinuos, cu serpentine dar curbat in totalitate. Iar peisajele…va las pe voi sa va dati cu parerea.
Iata-l si pe Ciorba langa calul lui. Ciorba e cel imbracat.
Am ajuns in Brasov unde Andy m-a dus la un restaurant pe care va sfatuiesc sa il vizitati daca doriti sa va impresionati aleasa inimii sau a altui organ. Minunata mancare, minunata servirea iar nota aduce o intristare vizibila si unui neavizat. Dupa ce am mancat am inceput sa gandim: concediu avem, motoare avem, de ce sa nu ne mai dam un pic? Incotro? Spre Galati unde isi face veacul gratarul tatei. Deci? Spre Intorsura Buzaului. Am intrat pe un drum la fel de indecis ca si cel de ajuns in Brasov. Eu cred ca aia de l-au facut abia primisera pe inventar compasul si raportorul si au simtit nevoia sa le foloseasca. Minunat drum.
La un moment dat vedeam asemenea minunatii pe stanga si pe dreapta incat am simtit nevoia imperioasa de tras pe dreapta. Dupa ce descalec ma reped ca un leu (si cinshpe bani) spre un maldar de pamant marginit de un parapet de ciment. Pesemne in capul meu salasuia ideea aburcarii acestuia in speranta unei mai frumoase panorame. Numa ca m-am impiedicat ca un dobitoc moment in care picioarele mele erau complet in aer, capul in jos iar mainile…brambura. Cum aveam camera in mana dreapta, imi ramanea pentru redresare numai stanga si capul. Am folosit mana. Da nu m-am oprit. Dupa ce m-am zbatut ca un caine la castrare am reusit cu pretul unei scrantiri de glezna sa aterizez nevatamat. Evident ca in tot acest timp radeam ca un tembel spre deosebire de Ciorba care si el. Dar pozele au meritat.
Am mai rulat pret de cateva zeci de kilometri pe un drum ca in palma. Cand am simtit ca ma ia cu lesin. Ma durea la lingurea, in gat, in ficat, la trei coaste unde ii e greu voinicului. Intrasem in judetul Covasna. Brrrr. Acolo am oprit pret de o tigara si un telefon. Moment prielnic (mi-am zis) ca sa imi pierd cheia de la Haimana. Am gasit-o 10 min mai tarziu odihnind in iarba tolanita cu o mana sub cap. Am mai bagat kilometri pana s-a inserat si am ajuns la hotel Ciuta. Ce ati fi vrut in munti? Hotel Talaz? Parcam caii, luam camera, potolim zgomotele din stomac cu un simulacru de supa dupa care trantim multumiti maimutele de catafalc. A doua zi nu gaseam cheia de la camera….care evident era in usa dar pe dinafara….ca asa a gandit Ciorba ca ar fi mai safe. Luam bagajele si incercam sa raspundem la intrebarea lui Ciorba „unde imi sunt cheile de la motor?”
Unde pot fi niste chei de la motor? In motor nu? Ei bine…da.
Ne urcam flamanzi de kilometri si ne dam jos in Buzau unde am incercat sa zapacim de cap o …..(cum dracu se cheama lucratoarele de la PECO?? Pecoitze?) Ma rog. N-am reusit. Aproape sigur din cauza lui Ciorba ca e urat si nemanierat. Mai mergem ce mai mergem dupa care am mers si ne-am oprit. Ca Ciorba a dorit sa dea un telefon in timp ce se afla din mers. Cu o mana tinea telefonul cu una mobra si cu cealalta a dat in groapa ivita din senin in asfaltul de un negru minunat. Evident ca a scapat telefonul care in nesimtirea lui s-a aruncat cu mainile deasupra capului in boscheti. Ia si cauta-l. Eu il sunam iar el umbla prin maracini cautand cutiuta vorbitoare.
Ma rog. Am gasit cacatul ala am ajuns la Galati. Dupa gratarul de rigoare si berile care veneau cu el la pachet am gandit ca ar fi cazul sa ne odihnim. De mentionat faptul ca Ciorba e genul care pe la 9 dimineata incepe sa se gandeasca daca sa se trezeasca la 10. Iar la hotel desteptarea lui a fost crunta. La 6. Ca eu sunt celalalt gen, dupa cum spune el „pescar”. La Galati m-a rugat sa il las sa doarma pana mai tarziu. Am zis uat a hel n-ai decat. Eu am fost cu bun simt si l-am lasat. papagalul insa…nu….La 5.45 a inceput sa isi cante de zor dorinta de imperechere cu o papagalita de plastic proptita in cusca lui pentru prostirea animalului in cauza. Moment in care Ciorba a izbucnit intr-o tirada de injuraturi care nu pot vedea lumina tiparului. ” ‘Tu-ti pastele tau de pasare, grijania si anafura ce bine ti-ar sta cu smantana pe cap….”samd.
Am lasat in urma Galatiul si ne-am indreptat din nou spre Buzau cu gandul maret sa ajungem in Bucurestiul maroniu. Drum frumos, soare, vant, libertate, eram impotriva sistemului din astea….stiti…Cand deodata am simtit o durere incredibila. Ochiul stang a inceput sa mi se zbata spasmodic de imi era teama ca cei din masinile ce veneau din fata sa nu creada ca semnalizez stanga. Gatul mi s-a incordat brusc si totul a devenit albastru. Simteam brusc nevoia sa bat pe cineva. Am oprit chopperul si m-am dat jos cu greu indreptandu-ma in genuchicatre Ciorba. Asta calm a smuls acul albinei din carotida mea si m-a intrebat senin „esti bine?”
NU ERAM BINE! ERAM RANIT! Ma durea gatul si imi pulsa vena cava, concava si convexa de vedeam stele verzi. In cativa km aveam o ceafa de bulgar de numa numa. Cam asta ar fi. O sa inchei cu o poza de pus la alea de ras. Restul ca de obicei in sectiunea de poze. Numa bine si drum fara albine.
N-AM VENIT INCA
Dar am plecat. Sambata am plecat spre mare cu 8 motociclete. Da ma si cu cei care le conduc! Care va sa zica Finu, Babanul, Ciorba, Carja, Tavi, Onciul (aka Moshu), Gabi si eu.
Am roit-o spre mare prin Buzau Braila. Trecut cu bacul pe o dunare destul de agitata. Carja a tras concluzia ca e din cauza apei. Ca nu e dreapta. Drept pentru care Finu a decis ca mai bine i se face rau.
Partea frumoasa a fost ca nu am vazut ploaie decat asa un scuipat exact cat sa ne faca sa punem husele pe noi.
Babanul e un om bun, lucru demonstrat si de pacatoasa de matza care s-a gasit sa se culce sub Costica.
Iata si niste poze facute din mers care demonstreaza (inca o data…) geniul meu artistic.
Mare atentie la carutasi! Pe drum deschidea formatia Onciul care a depasit o caruta. Ei bine baietanul de pe capra a gasit de cuviinta sa se faca asa ca si cum i-ar da cu mana peste casca. Daca era cineva mai neexperimentat…probabil ar fi cazut. Onciul s-a oprit. Boul din caruta nu a vazut si restul de motoare care veneau din spate….iar cand le-a vazut a pus ochii in pamant murmurand un raspuns timid la intrebarea „sefu ai o problema?”. Ajuns la mare minunat. In toata tara ploua iar noi am facut plaja. Ca era soare. Am gasit si un stalp pentru Gabi. El are nevoie din cand in cand sa se rezeme de ceva ca sa isi puna in evidenta bicepsul, tricepsul si forcepsul. Da stiu sunt rautacios ca nu arat asa bine.
Tanti asta de mai jos jur ca habar nu am cine e sau de ce am facut poza cu ea.
Pus corturi, beut beutura, mancat mancare, tachinat gagici. Somn.Trezit.
Am plecat spre casa dar am zis sa trecem prin Adamclisi. Asa la misto. In imaginea de mai jos este o fresca datata undeva la anii 102-103, iar in ilustratia alaturata este noul model de bronz tip bad biker cu manusa cu aerisiri.
Bun. Am ajuns acasa am alungat liliecii din cizme, si am facut bagajele again. Pentru ca am plecat cu Andy (aka Ciorba, zis si Tchiorba) brambura in tara. In principiu am dorit sa plecam la Brasov sa mancam, apoi in Moldova prin Cluj. Da asta o sa va povestesc peste cateva zile. Toate pozele ca de obicei le puteti vedea in sectiunea „hai sa iti jignesc retina” in albumul „Hai la mare”
PANA CAND MA INTORC
O portie de geniu. Sa ascultati pana ma intorc. Ce vreti sunt un romantic incurabil. Imi plac oamenii, imi place frumosul. Pfuaaa…..motociclist tatuat si romantic. Muhahahahahaha tare combinatia nu?
Citeste mai multAVANPREMIERA RAID
Ne caram. Plecam sambata 9 motociclete spre mare. Cu corturile. Raidul ne va duce prin muntii Macinului apoi ne ducem la Enisala si apoi la mare. Cel putin asa e planul. Acuma….daca o sa ajungem la Oradea nu e bai nu? Dunga aia triviala de culoare verde este aproximativ drumul pe care o sa ne tocim cauciurile la dus.
La intors o vom lua pe la Adamclisi pe langa Dunare si pe unde vom mai vrea. Vom avea doua zile cu telefoanele undeva in rucsack, vom vizita locuri frumoase de prin tara asta locuita de oameni naspeti si vom face si o baie in mare. Nu…daca ajungem la Oradea nu vom face baie in mare…Ce intrebare, sa mor eu…
Cand ma voi intoarce o sa pun si poze si o sa si povestesc ce si cum. Raid tatiiii