TURISM ÎN ROMÂNIA – SUD VEST

După ce am dat o tură în Dobrogea, am zis să încerc să ajung și prin vest un pic de turism. Și am desenat un traseu de 1123 km. Partea proastă e că nu m-am uitat și la timpul necesar parcurgerii acestui drum. Kilometrii mi se păreau ok ca număr. Drept pentru care a trebuit să îl ajustăm pe parcurs. Am plecat din București pe A1. Frumos ce să zic. Asta e parea cea mai nasoală dacă vrei să te plimbi în partea de vest sau nord a țării. Durează mult până când drumul începe să devină interesant. Am terminat A1. Un coleg a terminat și releul de încărcare așa că a trebuit să se întoarcă pe platformă.

Direcția Craiova. Prin Slatina. Am înțeles de la un localnic că numele localității vine de la o femeie. Cam rea de muscă. Pe care o chema Tina. Slut Tina. Nu sunt convins că e adevărat dar omul părea serios. Am mâncat la un restaurant gen cantina satului, un menu de 14 lei. Ciorbă și felul doi. Când înfulecam noi mai cu sârg, intră doi garcea pe ușă. Să ne roage să dăm jos mobrele de pe trotuar.

Noi am zis să nu încurcăm circulația, și le-am parcat pe trotuar. Fără să incomodăm. Aparent babele din bloc au sunat instant la Miliție, care a venit să ne roage să le mutăm. Tot ei ne-au spus că ce e voie la București la ei nu e. Că e altă lege în Oltenia. Probabil de aia s-a răsturnat și carul ăla acolo, că nu mai știa după ce legi să se ia….Ne-au pus să le dăm jos. În dreptul indicatorului de Oprirea Interzisă. Clar sunt alte legi acolo!

Drobeta Turnu-Severin. Măcar de aici au început să fie peisage. Frumos. Am mers până la statuia celui dintâi șofer al Daciei. E fain. Sunt multe șalupe cu manele, ai căror posesori te îmbie cu plimbări pe Dunăre. Nu am mers pentru că nu aveau ultimele hituri ale lui Salam și nouă ne era foame. Așa că am plecat spre Băile Herculane unde rezervasem cazare. La Pensiunea Ambasador. A trebuit să dăm avans 50%. Camera 160 de lei. În altă ordine de idei – ce mama dracu se întâmplă la Herculane? Turism, turism dar cazarea este incredibil de scumpă și au totul ocupat!!!

Revenind la Pensiunea Ambasador

Un singur cuvânt pentru voi. NICIODATĂ! Camerele trebuie să recunosc că erau ultra! Jegoase! Cearceafuri folosite. Jeg pe jos. Da cuvântul e bun. Jeg! Proprietarul – profesor universitar de turism! De aia e turismul unde e la noi! Pâinea la micul dejun era cu penicilină în formă incipientă. Da mă cu mucegai! A scăpat nebătut ca prin urechile acului. Că era și tare în clonț! La final când a văzut că suntem nemulțumiți a zis că poate tre să mergem la psiholog! Deci dragilor….NEVĂ!

A doua zi am plecat la cascada Bigar. Am plătit 5 lei intrarea, deși puteai foarte bine să faci poze din afară. Adică chiar mai bine. Ăia 5 lei au fost pentru a putea merge la izvor. Unde era și o grotă. Două dintre fetele noastre au intrat în ea și nu au mai venit. Fericirea de pe chipurile noastre se vede în poza alăturată. Nu sperați că nu durează. Au venit la un moment dat. Cheile Nerei sunt minunate. Problema e că de acolo am fi vrut sa mergem la Castelul Corvinilor. Numa că ne mai trebuia o zi. Orice am fi vrut să mai vizităm ne mai halea o zi. Pe care nu o aveam.

Așa că am luat la roți tot parcul Național Domogled și apoi am pus cap compas Mănăstirea Tismana. Acolo a fost ascuns tezaurul BNR în 44. După care se pare că l-am dat rușilor să îl păzească ei. De acolo am plecat la Tg Jiu. Drumul este pitoresc și dacă te încumeți să mergi încet ai ce să vezi. Am mâncat în Tg Jiu la un restaurant care e chiar vis-a-vis de parcul cu Poarta Sărutului. Și Masa Tăcerii. Destinația finală pentru cea de a doua zi a fost Horezu. Aici pensiunea era belea. La 80 de lei camera. Este  renumit cocoșul de Horezu ca motiv popular, simbolul depresiunii Horezu și reprezintă trezirea la viață a țăranului român.

Nimic mai adevărat!

Vă jur! Dimineața erau cred că trei sau patru cocoși de Horezu care au trezit la viață și ultima fărâmă de țăran pe care o mai aveam în noi. Știți cum cântau? Cu ură! Și unu mai și falsa îngrozitor. Probabil că mai este un simbol al depresiunii, nepomenit în izvoarele scrise, pisica de Horezu. Ea reprezintă trezirea cu spaime a țăranului român. în cazul în care cocoșul a dat greș. Au început doo mâțe să se bată în pod, cu oale (din ceramică de Horezu) trântite, cu scheuneli…Și iar cocoșii…

Te dai jos clar. Horezu ne-a suprins plăcut pe partea de prețuri. Dai 10 lei, primești o cafea, o apă plată și un ceai, și rest 3.5 lei. Mănăstirea Hurezi este faină rău. Aici nu am mai avut nici un tezaur de ascuns, e doar ea așa…. Eram prea pleoștiți ca să mai facem ceva în ziua trei așa că am cumpărat mobilă și am plecat acasă