Datu’ pe goarna

BANSKO ZIUA 1

Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii

Eu sunt din Mangalia. Ca un om de mare, crescut pe barci cu undita in mana, mi s-a parut firesc sa imi planific concediul intr-o statiune de ski. S-a format o gasca maricica din colegii de munca. Cu ceva vreme inainte am achizitionat statii radio. Ca sa putem vorbi pe drum intre masini, si mai ales pe partii. Ca sunt multe si mari si sa putem sa ne adunam, sau sa comunicam starea de bucurie sau nefericire -dupa caz. Bagajele mi le-am terminat cu o saptamana inainte. Eu imi pusesem in gand sa ma dau cu placa. Logica a fost simpla: schiurile se misca independent, ceea ce inseamna ca un picior o poate lua hais si unul cea. Asa pe placa stau amandoua in fata ta, le vezi, stii pe ce planeta esti.

Citeste mai mult

E PUR SI MUOVE

Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii

E pur si muove, in traducere libera -iepurele este mov. Am primit un iepure de la o colega ( aferim Carmencita inca o data). Vanat. Vanat adica impuscat nu mov. Problema e ca mi-a fost adus ca o rusoaica batrana iesita de pe piata. Recte cu cizme si neepilat. Am golit congelatorul de peste si am indesat alergatorul. O saptamana mai tarziu l-am scos si l-am lasat sa se dezghete. In ligheanul de rufe. Treaba nasoala e ca tocmai pusesem rufe la spalat. Cu ce duc rufele in balcon? Cu manutele astea doua, am facut drumuri vreo noua. Pe meltean toata treaba asta l-a lasat rece dupa cum se vede si in poza.

Citeste mai mult

(CUVANT URAT) MEA!

Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii

Plec astazi de la serviciu spre casa. Cum lucrez la „vulturi”, drumul meu trece prin Popesti Leordeni. Cad lat la farmecele a trei colege si le iau si pe ele in drum spre civilizatie in automobil. Smecher cum sunt incep sa vorbesc cu ele sa mai aflu una alta de prin firma, de prin tara. Popesti Leordeni. Faina localitate. De cacat as zice dar nu imi permit. Iluminat stradal mai spre zero asa.

Amu ploua, ningea, ce prostii facea inaltul ceriului peste mine si masina nu stiu. Merge Ovidiutz cu 50 la ora spre 40 ca suntem in oras si nu se vede nica. Trecere de pietoni aproape nesemnalizata. Vad asa ca prin ceata o silueta si busesc o frana de intra ABS MMS PPS FCS si toate la un loc. Reusesc sa opresc autovehicului marca, asa…cam la un metru de cucoana care trecea si ea sarmana pe trecere.

Pot sa jur ca i-am vazut bietei femei omusorul in timp ce zbiera. E drept ca tipete cam erau si in masina, ca deh aveam trei vajnice reprezentante ale sexului cu plamani generosi si corzi vocale antrenate. Nu zic ca nu m-am speriat. Insa ca sa mai stabilizez un pic tensiunea din masina am inceput sa fiu viteaz. Sa le mai treaca la fete frica din fuste. Tre’ sa recunosc ca si acum imi tremura mainile insa sunt tare mandru de mine ca nu mi-a tremurat piciorul pe frana.

M-as fi oprit sa ma duc la cucoana sa imi cer scuze. Da’ pe cuvant ca in momente din astea nu iti mai trece prin cap decat – Vantuleeee vin sa te vizitez!
Bune frane! Bune si reflexele mele de ninja.
Acum ca mi-am mai revenit dupa cateva tigari si o bere (in casa), ma duc sa vad ce dracu e cu mirosul ala asa urat din masina….
As putea sa jur ca vine din zona soferului….

Citeste mai mult

DREAMHACK 2014

Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii

Am ajuns la Dreamhack. Prima din cele trei zile. Ora 9 mare coada in fata. Nu am inteles de ce pentru ca intrarea era pe la 10.30. Am aflat ca cei pe care i-am gasit rebegiti in fata aveau bilete VIP cu acces in zona jucatorilor. Deh, acolo langa zei. Pe la 11 a inceput sa se anime atmosfera. Au inceput sa intre consumatorii de jocuri. Cum sa va explic? De la 5 ani pana la 25 sau mai mult. Nu am facut sondaj asa ca asta este fix aprecierea mea. Cata frunza cata iarba si imi e teama de ziua de maine cand va fi mai aglomerat.

O gramada de hostese care mai de care mai bunoace. La noi a aparut o tantitza care a zis ca a venit la program. Cand am vazut-o am crezut ca fie nu mai avem bani de marketing fie ne-am schimbat linia de promovare din „dream, choose, enjoy” in „run, run for your life!”. Ma gandeam cum sa o trimit la plimbare si sa ma apuc sa negociez cu Sinziana si Valeria un stil mai smucit de textile ca ne faceam treaba la cat sunt de frumoase. Nu a fost nevoie pentru ca saraca hostesa gresise standul. Am rasuflat asa de usurat ca am racit un computer overclocat aflat la 3m in fata mea. Cand au venit ale noastre s-a facut lumina in sat.

Oamenii. Participantii. La o prima vedere ai zice ca sunt o mare gasca de distrusi inadaptati. O parte din ei poate ca si sunt dar la fel sunt si printre ceilalti care nu se joaca asa ca nu e nimic rau in asta, nu dati cu pietre. De la imbracaminte pana la limbaj sunt diferiti de un om normal. Prin om normal inteleg unu care nu se joaca. Asta nu inseamna ca ei sunt anormali. Acolo ei sunt normalii iar eu cu tatuajele si tricoul meu cu Harley Davidson eram fix ca un prost care s-a urcat in tramvai si incearca sa foloseasca o cartela de metrou. Veche de doi ani. Unul dintre ei e in slapi. Acu l-am vazut….O mama cu doi baieti negociaza cu ei programul. Nebunie. Freze ciudate. Limbaj anormal de genul ” hei! Mai! am vrut sa fie un compliment!”. O sa spuneti ca sunt taran si ca nu pricep si ca ii vorbesc de rau pe bietii copii. Nu este asa deloc. Ca nu pot sa inteleg decat o frantura din ceea ce fac ei si ce vorbesc nu inseamna ca ii vorbesc de rau.  Bai baieti! Insa Au gamerii astia niste femei langa ei….FRUMOASE COZ! Acum sa ma iertati dar asa femei am vazut ca umbla cu oamenii cu bani sau cu fotbalistii. Si fotbalistii au bani dar sunt si narozi pe deasupra. Nu pricep si pace! Desigur ca e o gandire limitata de genul – programator si femei frumoase = incompatibilitate totala. Mi-o asum si de azi o schimb!

Citeste mai mult

NU PREA STIU.. CA

Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii

Am decis impreuna cu Samir sa tabaram pe stiuca. Ca e vremea buna. Joi imbarcarea, masina, drum, catamaran, pensiunea Prodelta cazati. Ciorba de peste MINUNATA asa cum stiu ca se face si nu gaseste in Bucuresti.. Stabilit ca a doua zi la 6.30 o luam la picior, pleoape grele, noapte buna. Desteptarea. Ploaie ca in luna lui martie numa ca la 15 grade. Ne echipam corespunzator, adica eu aveam pantalon, maieu, tricou, tricou cu maneca lunga, polar, polar. De doua ori polar plus costum de ploaie. Sus pe catamaran, Geo la butoane si plecam. Ne-am cam facut mici pana pe lacul Uzlina. Cum sa va explic? Un frig si un vant si o ploaie….cam ca in emisiunile de la descopery cand pescuiesc aia la crabi in marea Bering sau Boring cum i-o zice ei. Valurile erau bonus. Incepem. Lansez fix la buza stufului unde se ascunde. S-a ascuns bine. Am fugarit stiucile pana pe al doilea lac. Atacul nu ne-a surprins pentru ca nu a venit.

Un pic mai mare decat Uzlina, lacul Isac ne-a intampinat cu valuri ce faceau un jacuzi sa se rusineze. Am intepat si lacul acesta cu linguritele, rotativele si blestemele scuipate printre dinti. Ne-am intors pe Uzlina. In canalul dintre acestea am facut un popas sa rasuflam. Acolo nu batea vantul asa de rau. Lansez ca un maiastru si din prima agat stiucul. Din pacate era singura din canal. Am intrebat-o….Inapoi in Uzlina gasim un loc in care scot o minimarlitza pe care am eliberat-o. Dar surprinzator acolo tragea. Apoi vine o stiuca amatoare de desert. M-am prins de asta pentru ca mi-a sutit lingurita ca sa aiba cu ce sa il manance. Samir agata o barosana pe care a adus-o langa barca. Imensa! Eu apuc minciogul si ma aplec peste copastie. Insa plasa minciogului era amestecata asa ca nu am putut sa inhat vicleana. Tot chinuindu-ma am incercat sa imi gasesc un punct de sprijin mai bun pentru piciorul meu stang. In acel moment mi s-a parut o idee buna sa ma sprijin cu talpa in lanseta mea. Ei nu i-a placut ideea si mi-a spus-o pe un ton urat. Si a decis de capul ei ca e mai bine sa se divida. In acest timp eu tot ii trageam in cap stiucii cu minciogul. Auzeam strigate in jurul meu – incet! Nu te grabi! Samir slabeste antireturul, stiuca pleaca un pic, eu trosc cu minciogul in cap inca o data. Moment in care taranca decide ca e prea mult pentru ea (avea ceva cucuie) si se cara.

Citeste mai mult

VARNA TANGO MARATON

Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii

Am decis anul acesta pe ultima suta de metri sa merg si eu la Varna. Sarmul meu nemarginit (ptiu ptiu) m-a ajutat sa gasesc o camera chiar in hotelul in care se tinea si prima milonga. Trebuie sa recunosc ca am fost incantat. Era atat de mare incat a trebuit sa aprind toate luminile doar ca sa vad daca nu mai e cineva prin capatul celalalt. M-am prezentat la milonga, am dansat regulamentar. M-am intalnit cu doua fete romanesti pe care o sa le denumesc in cele ce urmeaza muzele mele productive. Sau L si L. Au fost extraordinar de amabile sa se ofere ca a doua zi sa vina sa ma ia cu masina pentru a merge la urmatoarea milonga, care avea loc in parc.

Da…asta era adresa…in parc. Asta e un minus al organizarii acestui festival. Zis si facut. Cand au aparut la exact ora stabilita (vorbim de doua fete da?) mi-am zis ca e un semn rau. Dar nu l-am bagat in seama.
Plecam in oras, parcam, si ne indreptam spre unul din acele locuri in care poti sa te indestulezi. Dupa doua ore, niste mancare mediocra si multe povesti, fesele amortite ne-au adus aminte ca noi vroiam sa merem la milonga. Dupa cateva incercari nereusite gasim parcul care nu era foarte departe. Insa era foarte mare. Si nici un semn cu sau despre tango. Vremea era frumoasa si compania placuta asa ca am luat-o usor la pas sperand sa dam peste altii ca noi.

Amu…vremea aia frumoasa nu a mai durat asa mult. A inceput sa ploua. Incet. Ne-am adapostit sub un copac, impreuna cu o femeie cu niste copii si un catel de pripas. Rimelul intins pe fetele celor doua L mi-au intarit observatia mea. Ploua puternic. In cateva minute eram cam uzi. Da’ nu rau. Adica eu mai avea niste locuri uscate pe mine. Ce credeti? Orice om sanatos ar fi lasat balta totul si ar fi plecat. Dar nu noi! Noi am decis sa mergem in continuare in parc. Unde a inceput sa ploua mai tare. Am cedat la un moment dat si am iesit din parc. Ei bine daca pana atunci credeam ca ploua…nu. Abia atunci a inceput. In 3 minute ochii mei mirati se uitau la doua tricouri ude. A fost dragut pana la un moment dat cand am realizat ca si al meu e ud…

Citeste mai mult