Datu’ pe goarna

COMEDIA NESIMTIRII

Postat in Datu' pe goarna | 1 comentariu

La mine e destul de simplu: cat e frumos afara imi calaresc Haimanaua, cand se face frig ma abonez la RATB. Si am un tramvai 41, apoi doua metrouri si un autobuz. Asta este pentru mine deopotriva motiv de enervare dar si de relaxare. De pilda vine tramvaiul plin ochi, cu oameni atarnati ciorchine, striviti intre dorinta de a ajunge inaintea tuturor si geamantane cu rufe murdare. Nu ma urc. Dar raman in statie si ma cocosez de ras. Era unu azi dimineata, lipit de usa care nu s-a mai deschis. Dar lipit cu fata de geam. Avea o fata disperata, degetele chircite intr-o incercare nereusita de a zgaria geamul. Sa mor ca m-a busit rasul gandindu-ma ca arata ca si cand i-ar trage-o unu pe la spate chiar in acel moment, iar el nu are ce sa faca.

In metrou am intalnit doua babete, date cu parfum bulgaresc, machiate si pe calcaie. Extrem de calme. Mergeau asa alene pe scari impiedicand alti oameni sa coboare mai repede. Cand a ajuns metroul in statie aceste doua figuri blajine de mamaitze ce isi plimba nepotii in parc, s-au transformat – puff! Iadul s-a dezlantuit! Au inceput sa tipe „misca-te copile!” si daca printr-o greseala nefericitul din fata lor nu se dadea, apai sigur il dadeau ele cu un branci serios! Cum ma sa faci asa ceva? Ce dracu sa te mane sa fii atat de nesimtit? Partea proasta e ca starea asta se acutizeaza de la an la an. Ma astept, si vorbesc serios, ca la anul sa vad oameni in RATB care isi aranjeaza chilotii, babete care isi pun pampersul, si de ce nu mosi stafiditi incercand cu disperare sa faca rost de o erectie dandu-si pantalonii jos. Ajung la scara rulanta. Toata lumea statea la coada frumos, numa o blonda trecuta bine de prima tinerete vine direct in fata si se baga impingandu-ma hotarat. Si s-a mai uitat si urat la mine.

Atunci am realizat! Baaaa!!! Astia sunt omologii alora cu BMW si Mercedes ultimul racnet. Numa ca pedestrasi. Nesimtitii sunt la fel oricare ar fi mijlocul de locomotie! Si pentru ca in trafic, daca intalnsc un „meserias” din asta care ma deranjeaza, il pedepsesc cum ma pricep si eu mai bine, am zis ca tre sa ii sifonez un pic caroseria blondei. E drept ca m-a ajutat ea. Cand a ajuns sus pe scara rulanta s-a oprit! Adica ce daca mai erau oameni in spate care nu se puteau opri fiind pe scara?? Ea a ajuns unde trebuie, restul sa se descurce! Eu in spatele ei. Nici macar nu m-am straduit sa ma opresc. Direct in portbagajul ei m-am infipt cu rucksacul pe care il tineam in fata. A luat fatuca un avant muncitoresc (statia de metrou Victoriei) ca a executat niste pasi adaugati foarte rapizi.

Traiectoria era clara si rectilinie – magazinul din fata scarii rulante. Atunci s-au intamplat doua lucruri in acelasi timp: proasta dupa al treilea pas si-a pierdut axa si a inceput sa se incline in fata mergand in acelasi timp, si poseta de pe umar a inceput sa descrie un arc de cerc cu destinatia iaurturile din vitrina magazinului, unde de altminteri a si poposit linistita. Iaurturile au inceput sa prinda viata si culoare pe podea, timp in care asta se ridica dintre branzele din galantar. Nu are geam galantarul ala. Si da-i cearta cu ala din magazin. Evident ca eu nu am fugit ca nu mai puteam sa respir de ras. Stateam si ma tineam de balustrada impreuna cu inca f’o doi care vazusera faza si erau la fel de incantati ca si mine. Iese aia cu parul valvoi din magazin, se uita la mine cu o privire care s-a vrut ucigatoare si imi scrasneste printre dinti:

– „sunt o proasta….”

A urmat un moment de stupefactie, eu cu astia doi am izbucnit intr-un ras aprobator asa ca nimeni nu a mai auzit finalul propozitiei.
Si toate aceste spectacole zilnice cu pretul unui abonament!
Zau ca merita!

TANGOUL INTRE SINCERITATE SI MERCANTILISM

Postat in Datu' pe goarna | 4 comentarii

Vad pe tot netul tot felul de anunturi. Tot felul de metode noi si inovatoare cu ajutorul carora veti invata tango argentinian. Am vazut ca acum apar si denumiri noi pentru cursuri de miscare bazate pe tango. FeldefelTango. Ceva de genul. Intotdeauna am zis – e o tara libera. Fiecare face ce vrea atat timp cat nu se transforma in anarhie. Sau ma rog… Si pentru ca e o tara libera imi dau cu parerea si eu. Nu cred in metode de predare. In metode. Cuvantul in sine imi spune ca e ceva rece infipt in ceva ce ar trebui sa fie cald.

Asa cum le spun elevilor nostri, fiecare instructor te invata tangoul lui. Iar tu iei ce iti place de acolo, ce ti se potriveste mai bine, si adaptezi. Apoi inveti de la alt instructor si iei si de la acela ceva. Si incepi sa iti construiesti propriul tango. M-am exprimat gresit – nu construiesti- descoperi tangoul tau. Pentru ca nimeni nu te poate invata tangoul pe care il ai deja. Instructorii te pot ajuta sa il gasesti. Sa il scoti afara. Sa dai nas in nas cu el – buhu! Formele in care iti poti baga mana in suflet ca sa apuci tangoul de rever si sa il scoti afara sunt diverse. Si nu cred ca poti sa generalizezi si sa alegi una dintre ele pe care sa o folosesti la toata lumea. Eu cred ca de aceea chiar si profesorii din argentina isi schimba modul de predare de la an la an.

Tangoul este sincer si abordarea lui trebuie facuta asa. S-au scris carti despre cum sa predai, si cum sa inveti. Si incep sa se utilizeze cuvinte din ce in ce mai complicate ca sa descrie un lucru care la baza este foarte simplu. Am citit o portiune dintr-un articol despre asa ceva si dupa primele fraze am deschis dexul. Folosea omul ala cuvinte patapivieciene de iti venea sa te afunzi in fotoliu si sa aprofundezi. Incongruenta fenomenologica si relational caduca….. As vrea sa citesc cuvinte simple care sa ma faca sar din fotoliu, sa ma duc la scoala sa invat tango. Poti inventa cuvinte si forme ca sa atragi lumea. Ca sa scoti bani. Dar este forma fara fond. Adica exact ce nu este tangoul.

O sa ma gandesc la un modul LunarTango. Pentru astronauti special. Aia au bani. Sa ii invat cum sa camineze pe luna. Si cum sa faca boleo – eliptic precum traiectoria lunii. Dar mai sunt sincer? Sunt de parere ca daca esti bun la ceva sa nu o faci gratis. Dar tot trebuie sa fii sincer. Da ce ai de dat din tot sufletul. Pune-l pe tava. Lasa elevii sa se infrupte din pasiunea ta si sa evolueze. „Poti minti o data un om, poti minti de mai multe ori un om, poti minti de mai multe ori multi oameni dar nu poti minti tot timpul toata omenirea.”

Daca mergem in directia asta, in curand o sa se vorbeasca tango mai mult decat sa se danseze.

RCS RDS

Postat in Datu' pe goarna | 4 comentarii

Doua mari companii de tv prin cablu si internet. RCS RDS si UPC. Amandoua cu servicii de doi lei. Cand oare o sa scapam de mentalitatea de roman infumurat? Viteza la internet mi-a scazut considerabil, asa ca am pus mana pe telefon sa anunt. Sapte minute de asteptare pe banii mei desigur. Apoi un cretin cu voce de superior imi raspunde si incepe sa imi explice ca trebuie sa dezinstalez antivirus si firewall ca sa faca el testele. Ma imi vorbea de ziceai ca el lucreaza la NASA si eu acum am auzit de computere. Si era probabil un mucos de 20 de ani care se crede destept si nedreptatit ca e la call center cand el ar putea sa rezolve cele mai mari mistere ale lumii.

Programez pentru azi sa vina echipa. Ce credeti? Nu au venit! Sun din nou. De data asta am asteptat 8 min ca sa imi raspunda o sarmana vacuta cu cabina care recita dintr-un manual. Eu o rugam sa imi dea un superior, ea imi spunea sa ma duc la casierie sa depun o cerere. Dupa care a zis ca tre sa completeze sesizarea si m-a rugat sa astept. Se facusera 12 minute deja. Pana cand a terminat trecusera 22de minute! Frateeeee! Am stat 22 de minute ca sa nu rezolv nimic! Incep sa cred ca ei isi iau mai multi bani din telefoane decat din servicii. Stie cineva o alta metoda sa am tv si internet? Satelit ceva? Ceva care sa nu ma mai tina legat de acesti nesimtiti care isi bat joc de clienti.

Cred ca am ajuns la un nivel la care nu mai suport sa mai fiu furat sau luat de prost. Am avut contract cu UPC si l-am reziliat dupa trei luni de contraziceri. Eu le zicem ca platesc pentru 20mb si primesc 5 si ei imi spuneau ba ca e de la cabluri si verifica ei, ba ca e de la router si ei nu acorda asistenta pentru router. Tot eu m-am prins mai repede. Era de la contractul cu ei! Din cauza aia era! L-am reziliat si in acea perioada rcs rds erau disperati dupa clienti. Cred ca daca ii pineam sa adauge in contract si un masaj pe care sa mi-l faca la instalare nu ezitau prea mult. Acum insa am impresia ca s-au mutat prea multi de la upc la ei si ii doar in ochiu maro de noi. Ca daca le-ar pasa, ar angaja mai multi oameni la call center sa nu mai stai 7 min pana binevoiesc sa raspunda.

Cred ca traiesc din contractul cu orange sau vodafone. Ba pe noi ne suna cateva mii de fraieri pe zi. Nu ne dati si noua un ban ca ii fraierim sa faca aditionale?
Dati-mi solutii va rog!

PREGATIRI DE IERNAT

Postat in Datu' pe goarna | 2 comentarii

Vazand eu ca nu mai e vreme de plimbat cu Haimanaua, am zis sa o pregatesc de hibernare. Da stiu inca e frumos afara o sa spuneti. Dar vine frigul, si multi dintre voi nu stiu cam cat e de nasol dimineata, cand racoarea zorilor se prelinge pe forma aerodinamica a rezervorului si se opreste direct in aparatul reproducator. Dupa care te chinui sa faci pipilica pentru ca nu mai ai cu ce. Sau ma rog…ai da e inauntru, nu mai e afara, si daca te uiti cu atentie la ea o sa o vezi mica si zgribulita sufland de zor in maini ca sa se incalzeasca.

Imi pun in cap sa fac asta deci incep sa ma pregatesc. Iau ligheanul de rufe, arunc in el buretele meu cu care ma spal (e natural da?), un sampon Bulgari, niste carpe, o surubelnita, si pe-aci mi-e drumul! Direct in garaj. Ma intind tacticos, imi suflec mainile si imi aprind o tigara. Orice actiune trebuie bine gandita de la inceput. E limpede ca eu pornisem cu stangul. Nu imi luasem cheile. Si a trebuit sa imping huiduma de 300 kg f’o 6 metri usor in panta. Ma rog…Pozitionez animalul langa furtunul de apa. Pun furtunul langa ea (capatul) si ma duc la robinet. Dau drumul. Nimic….Ma duc la capatul pe unde trebuia sa galgaie vesel lichidul ala transparent. Nimic. Cu furtunul in mana ma indrept catre robinet din nou. Moment in care furtunul imputit, gaseste ocazia sa se descolaceasca in alt fel decat era pana atunci, si sa lase veselia sa zburde pe teava catre freza mea.

Dupa cateva cristelniti mestecate apasat intre masele, incep sa ma comport ca americanul care isi spala motorul pe peluza. Fluieram incetisor si udam mobra. Au fost cateva minute frumoase. Am pus samponul Bulgari (mentionez ca poate nu ati retinut) in lighean si dai spalatura. Pe cap, in urechi, in nas, pe picioare. Toata sapunita coz. Clatesc bine bine dupa care imi iau cele trei tricouri aduse din casa, le sfasii in bucati ca o bestie cu nesat de rau in sange, si incep sa o sterg. Am terminat si aceasta operatiune si dupa inca o tigara incep sa imping maldarul de fier inapoi la locul lui.
Scot husa din poseta (a se citi punga BILLA).

Acum urmeaza partea amuzanta, cel putin pentru mine. Ca sa pot sa pun husa aia mare, peste coarnele alea inalte de le am eu, trebuie sa o arunc asa un pic. Si asta nu se poate face de pe loc nu? Iti trebuie un avant. Fac un pas in spate, duc husa in fata mea cu ambele maini, apoi fac disociere puternica ducand mainile brusc in dreapta mea spre spate. Mult spre spate. Ca sa imi iau avantul corespunzator nu?
Moment in care husa imi pleaca pur si simplu din maini. Desfacut pe secunde ceea ce s-a intamplat ar arata asa:

sec 1 – duc mainile in fata
sec 2 – duc mainile prin dreapta cu husa cu tot spre spate
sec 3- scap husa din maini
sec 4- ma intorc sa vad ce mama dracu am facut de nu mai am ce sa arunc pe mobra
sec 5 – il vad pe vecinul meu, un malac de 2 metri DE MANA cu husa mea care statea vertical si MERGEA LINISTITA !!!!!
sec 6 – ala se opreste pe loc SI LA FEL FACE SI HUSA!!!!!
sec 7 – husa incepe sa coboare alene spre sol, de sub ea ivindu-se sotia aluia (o tipa la 1.50m)
sec 8 – scuzele si adunat husa…..

Nu pot sa va explic ce haioasa a fost treaba sa imi vad husa mergand si tinand de mana pe vecinu Dan. Daca as putea sa pun mana pe filmarea de la camera de supraveghere cred ca fac youtube-ul vietii mele.

TANGO – INCEPUTURI

Postat in Datu' pe goarna | 6 comentarii

Nu o sa va povestesc acum despre inceputurile tangoului argentinian. Ci despre cum am inceput eu cu tangoul. Acum un an si f’o opt luni parca, mi-am luat eu inima in dinti si am zis sa vad despre ce este vorba. Mi-am luat inima in dinti zic, pentru ca noua baietilor, ne ia ceva mai mult timp sa ne hotaram sa facem pasul asta. Chiar daca inauntrul nostru ni-l dorim, inainte sa il facem incepem cu prostii din alea: da ce vor spune prientenii mei? Da’ o sa par efeminat. O sa faca astia glume ca sunt domnisoara de pension si tot asa.
Si eu le-am avut. Si a fost greu sa ma urnesc. Dar pentru cei care inca nu au facut-o iata o informatie folositoare: sa dansezi tango argentinian este orice mai putin cele insirate mai sus. Nu te efemineaza, nu e „gay”, nu esti domnisoara de pension, nu te face mai putin barbat decat esti. O sa scoata barbatul din tine.

Ma inscriu, cum va spuneam, la o scoala de tango din Bucuresti. Primii pasi i-am facut alaturi de Cosmin si Amalia. La prima ora, eram o adunatura de oameni acolo, cu priviri ratacite, cu atitudine de pui speriati si uzi. Stransi in noi, tremurand de emotii, se vedea pe fata noastra ca vrem sa invatam sa dansam pana la 12.00 si sa plecam acasa bucurosi ca am facut-o si pe asta. Dupa ce am gustat eu din pivoti si din mersul pe ritm de tango, am decis ca nu imi ajung numai doua zile pe saptamana, asa ca m-am mai inscris in paralel la o scoala. La Lucian si Monica. Si uite asa am ajuns la 4 zile de cursuri pe saptamana, plus inca doua de practica.
Cand am intrat prima oara la Luci, hotarat, cu lanturi si inele pe mine, cizme, casca intr-o mana, a fost amuzant. Ca Lucian avea o privire mai mult decat mirata. Normal! Ce naiba sa caute la tango o aratare din aia??

Mai tarziu cand am mai povestit cu ei, mi-au spus ca initial nu imi dadusera nici o sansa. Judecand dupa cum eram echipat….nu ii blamez. Nici eu nu mi-as fi dat!
Am ajuns dupa o luna si jumatate la prima mea milonga. Cand am intrat in sala unde se tinea milonga aveam inima cat un purice. Nu stiam prea bine nici sa merg, nici imbratisare nu aveam, imi repetam in minte putinele figuri pe care le stiam (mare prostie….) si cu care vroiam sa imi impresionez partenerele. Mi-am pus pantofii de dans si m-am asezat cumintel pe scaun. Si asa am stat cumintel vreme de 4-5 ore. Ca nu am avut curajul sa invit pe nimeni la dans. Fetele de la mine de la grupa de incepatori nu erau, vedeam niste frumuseti pe ringul de dans care se miscau incredibil de frumos, asa ca am decis ca e foarte bine unde stau.
La sfarsit, cand fesierii mei dadeau deja semne de amorteala cronica, m-am ridicat (usor impleticit) si ostenit de atata dansat pe scaun, mi-am schimbat pantofii si am plecat acasa.

Si tot asa vreme de 5-6 milongi. Ajungeam, puneam pantofii, dansam pe scaun, schimbam pantofii, plecam acasa. Nu aveam curaj sa invit avansatele, pentru ca nu aveam ce sa le dau. Nu stiam sa conduc cum trebuie, nu stiam sa imi fac partenera sa se simta confortabil, asa ca eu in mintea mea am zis ca mai bine nu le rapesc timpul.
E bine sa poti rade de tine. Si credeti-ma ca eu rad in hohote de mine, acum cand ma uit in urma la ce narozii am putut face.
Rad pentru ca pe mine tangoul argentinian ma face sa rad.
La mine orice piesa pe care  dansez incepe asa: imbratisare, ranjet pe fata, primul pas.
As putea sa spun ca primul meu pas in tango este zambetul ce mi se aseaza pe fata.

UN CEAI BUN

Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii

Acum ceva vreme, am facut un pustiu de bine si am dat unei prietene, inebunita dupa ceai, un pachet primit din Taiwan. Lucrand cu chinezii, si aia avand asa de saraca imaginatia, imi tot trimit ceaiuri. Nu ca ar fi un lucru rau. Ca ceaiul de mi-l trimit e chiar ceai. Nu panarame de maselarnita, ciubotica cucului, si cicoare de pe la noi. Cu tot respectul pentru ceaiurile noastre, nu poti compara codita soricelului si pendula calului cu ceaiul ceai.

Incatata fata nevoie mare. Foarte bine am zis, iaca inca un roman fericit. De curand aceasta prietena a mea, a primit in umila ei casa de doua camere, o colega de apartament. Care in aceasta saptamana a ramas singura cuc. De fapt nu chiar cuc, ci cu trei matze. Doua din ele erau rezidente si cu a treia a venit ea. Un fel de zestre asa….
Iaca poveste.