Datu’ pe goarna

Incep sa fiu din ce in ce mai convins de faptul ca pescuitul in balti private este o pierdere de vreme si de bani. In anii trecuti cand acest tip de afacere nu era atat de dezvoltat, aveai sanse sa mergi la o balta si sa si prinzi peste. Nu ma dau eu de cunoscator dar avand in vedere ca sunt nascut pe Dunare si crescut pe Mare as spune ca stiu cam pe unde se pune acul la o undita.

O sa va relatez ultima mea patanie de la o balta din jurul Bucurestiului. Nu dau nume ca sunt discret miajpicioarele in balta lor de la Popesti Leordeni.

Balta frumoasa ce sa spun. Cateva chiosculete pe malul apei, niste pontoane si un mare caine ciobanesc cu care era musai sa te imprietenesti. Nenea ala de mi-a facut o prezentare a baltii gen: „da mosule e peste”, nu prezenta nici o farama de incredere. Mi-ar fi fost teama sa ii dau si buna ziua de teama ca nu o mai primesc inapoi.
Intind sculele tacticos (pe dracu tacticos…le-am amenajat in cea mai mare viteza posibila ca sa nu pierd vremea dar e mai misto sa spun ca eram calm). Si ma pun pe asteptat. Si da-i si asteapta. Si mai schimba momeala.

In tot acest timp, la o distanta de 10-20 m pe balta sareau pestii de ziceai ca au piper pe coada sau sub. Ma da stii cum?? La maxim 10 min vedea un animal de 5-10 kg facand pe rechinul alb prin balta aia nenorocita.
Se vede treaba (mi-am spus) ca astia sunt de la departamentul de marketing si astea ce fac ei acum sunt un fel de newsletter-e ca sa intelegem noi boii baltii ca peste este in balta.
Ei da! Este ! Da’ e acoperit de apa! Si aproape sigur cand vine weekendul, proprietarii baltilor hranesc pestii ca sa nu mai traga sau fac ei niste siretlicuri.
Dupa doua ore de privit giumbuslucurile panaramilor alora de pesti de la marketing am inceput sa folosesc descantece gen: ‘va-n gura de nenorociti ca sunteti la ora de baie, mars la carligele alea cu rame animale nespalate, sari-v-ar solzii de 2 m in sus, cristelnita si anafura cui v-a invatat sa va dati tumba in aer, de ce mama dracu nu stati sub apa sa va faceti treaba pentru care am platit etc
Am crezut ca ajuta. Dar ori pestii aia nu vorbeau romana ori nu erau obisnuiti cu limbaj de mahala. Desigur mai exista varianta sa ii fi durut in cur de ce ziceam eu acolo, dar eu nu o iau in seama…

Apoi am inceput sa ma uit in jur dupa tribune. Cum ce tribune? Pai daca nu prindeam peste si delfinii aia sareau si faceau triplu axel si dublu tulutz cu cadere de maturica japoneza, am crezut ca sunt la delfinariu!
Ma asteptam din moment in moment sa apara o foca si doi pinguini. Au aparut doua rate in schimb, care m-au bunghit cand aruncam eu de zor cu mamaliga in apa ca sa momesc inotatoarele alea de mai mult zburau.
Si mi-au halit nenorocitele mamaliga. Le-am usuit da nu a functionat. Au plecat si au venit din nou. Apoi au iesit pe mal si a trebuit sa le fugaresc de langa bagaje ca erau cu botul in cutia de scule si urmatoarea tinta era sacosa cu sendvisuri. Au plecat cam nervoase asa si parca l-am auzit pe nenorocitul ala de mascul spunand ceva care se termina in „…matii” da nu sunt foarte sigur.

Am hranit ratele, am aplaudat la scena deschisa crapo-delfinii aia am strans sculele si am plecat.
Ma duc in delta unde sper ca mai e peste cu bun simt care stie care e rolul lui si care al pescarului.
Si vorba unui coleg…daca sunt cuminti le pun si ac….

Bucurestiul a inventat o boala noua. Parcarita. Sufera multi de ea. La unii are si complicatii.
Parcarita interpantalonara stanga de exemplu pentru aia care nu au coaie.
Parcarita PMS pentru muieri.

De curand ne-am mutat. Cu sediul. Tot in curte da mai incolosha. Sau aicisha cum vreti voi. Parchez eu motorul direct in fata ca nu incomodeaza pe nimeni nu?
Ieri o tanti vine din parcare nervoasa peste poate ca cineva i-a luat locul de parcare si ca ala e al ei ca e rezervat

I-am spus frumos ca il cunosc si ii spun sa mute masina imediat numai ca nu se va rezolva problema pentru ca suntem multi in firma
Si i-am sugerat ca ar fi mai de folos ca dupa ce ii spun eu lui om sa mute masina sa mearga la administratie sa se dea un mail pe firma cu desenul parcarii si locurile rezervate in asa fel incat sa nu mai aiba aceasta problema.
A inceput sa tipe la mine ca nu e problema ei si citez din memorie cu exactitate : SI DUMNEATA ESTI UN TAMPIT!
Dupa care au venit baietii de la paza azi dimineata la mine sa imi zica sa mut motorul pe motiv ca aici nu mai parcheaza decat sotia domnului patron.

Evident ca eu capos nu am mutat mobra. A venit ala intr-un suflet la Bruce All Mighty al meu sa ii zica sa ma puna la punct.
Va dati seama cat de importante sunt femeile in viata noastra?
Va dati seama cat de importante sunt femeile tampite in viata noastra????
Va dati seama cat de cretini sunt unii dintre noi care isi unesc destinele de femeile tampite?

Femeile sunt ca parcarile. Alea bune sunt ocupate si alea libere sunt pentru handicapati.
Dixit

Aproape 4000 de km in 5 zile. La Belgrad am asteptat HOG Bucuresti sa ajunga dupa care m-am lipit in coada lor. Am mers un pic si ne-am oprit. Cateva sute de km. Am dormit la Slovenski Brod. E undeva in camp. In 15 min de la parcarea motoarelor au aparut 3 masini de politie care au inceput cu intrebarile. Ne-au verificat pasapoartele si lucrul care m-a enervat cel mai rau ne-au facut poze la fiecare motor in parte si au notat numerele. Motivatia : au probleme cu Hells Angels. Asa si? La mai multe! Le-am urat in gand sa vina HA sa le bage niste suturi in cur atat de puternic incat sa le ajunga chilotii in loc de bandana.

A doua zi am pornit catre Zadar – Croatia. Dupa ce am trecut niste granita evident.
Am ajuns in Zadar. In zadar am ajuns in Zadar. Statiune de relaxare. A doua zi am parasit HOG acolo si m-am carat catre Sarajevo. F’o 500 km parca.

In Sarajevo m-am cazat in centrul lor vechi. M-am intalnit cu Ahmed un prieten de al meu am beut beri am mancat fripturi si am barfit toate fetele care treceau prin fata terasei. Si pe alea care nu au mai avut curaj sa treaca…Nu e cine stie ce de capul acestui oras dar centrul vechi merita vizitat.
Dimineata la ora 5 (ora lor) am plecat spre Romania urmand sa strabat Bosnia si Hertegovina, sa traversez Serbia si Bulgaria ca sa intru in Romania pe la Vidin – Calafat. Zis si facut.
M-am inhamat la drum. Mi-am blestemat toate zilele pana la orele 10 de dimineata. Pentru ca in muntii aia ai lor e ceata, negura si ceata din nou. Nu imi vedeam nici curu atat era de deasa. Am mers aprox 70km cu mersul piticului de frica sa nu o iau foarte repede in jos pe unde nu era strada…La un moment dat mergeam atat de incet incat m-am intrebat de ce dracu nu o imping. Dupa care s-a facut soare si am trecut in Serbia. Tot cu munti. Da soare. Frumos. Tuneluri…miaj…

Am iesit dintr-un tunel in care picura oarece lichid de sus, tunelul in curba si am iesit in tromba direct in niste pietris cazut dintr-un camion. A fost fun…cauciucurile mele incercate nu au putut sa isi faca treaba asa ca am pivotat. Tehnic am descris un arc de cerc cu mainile impreunate deasupra capului, un picior indoit delicat la 90 de grade in spate ca o balerina de la Oleg Danovski. Moment in care toate masinile s-au oprit pentru ca clar le placea spectacolul. As putea sa jur ca am vazut un sofer de tir scotand camera si facand poze in timp ce multimea aclama si striga „DO THAT AGAIN MAN, YOU ARE GREAT!”. Evident ca au cerut bis…da mie imi tremurau chilotii in bagaj asa ca dupa ce am aruncat o privire mustratoare in sus gen „te distrezi huh?” m-am carat. Evident ca am plecat foarte hotarat si cu un zambet larg pe fata indreptat catre multimea plina de lacrimi. Fata mea exprima ceva de genul : „asa am vrut sa fac! Ma gasiti in fiecare zi de la 18.00 aici intrarea e 2 euro!” Mare noroc cu pantalonii inchisi la culoare pe care ii purtam. Erau de culoare maro asa ca nu mi-au tradat emotiile….

In apropiere de Zajecar m-am oprit intr-o benzinarie sa intreb de drum. M-am chinuit sa le explic ca exista pe lumea asta limba engleza si ca orice bou o poate vorbi, dar de prisos. In momentul in care imi trageam niste injuraturi in care imi explicam ca sunt un cretin notoriu pentru ca am invatat atatea limbi straine ca sa nu imi fie de folos (lucru pe care l-am facut in romana) vine ala intins la mine: vorbesti romana??

– Nu prostule ma prefac! De aia si numarul de la motor e de Romania si pe spatele meu patchurile sunt BUCHAREST CHAPTER ROMANIA ca sa fie prefacatoria mai misto! A mers nu? Uite ce te-am pacalit!! Tampitule! Da tu cum de stii romana??
– Pai sunt romanesc!
– Sa mori tu!!!
– Da suntem romani sarbesti!
Dupa ce ne-am veselit un pic pe tema asta, mi-a explicat cum sa ma car de acolo nu inainte de a incerca sa ma convinga sa imi dea pe mobra mea o minimobra de pe vremea razboiului si pe cele doua colege. Minimobra aia mai era cum mai era…dar colegele alea…erau doua dar cat sase…asa ca nu am acceptat. Chiar nu merita…

M-am prezentat la granita cu Bulgaria cu pasaportul in dinti. Vine bulgarul cu o mana in chiloti, cu una se scobea in ureche si cu cealalta imi ia pasaportul intr-o scarba de am crezut ca il scapasem in cacat si in voma inainte si inca mirosea. Si ma intreaba:
– Are you traveling alone?
Bah….mi-am aruncat ochii in vama aia. Eu…el…o porumbita…si un mare ecou!!!!
Imi venea sa ii zic – Nu frate am familia in bagaj vrei sa ii vezi??? Si aici in buzunar am niste albine de pe drum! Se pune???

Dupa acest drum pot sa va impartasesc din ce am invatat eu despre tarile si popoarele astea:

– Musculitele alea de ti se lipesc de parbriz, la ei sunt mai galbene si mai amare. E drept si mai satioase…
– Sunt un popor de cartite. Au facut astia tuneluri de m-am saturat. Care mai mari si mai cu lumini, lungi cat o zi de post (kilometri intregi), care mai mici. Da multe nene! Sau au avut foarte multa vreme la dispozitie si ce poti face intr-o tara plina de munti??
– Mancarea e foarte ieftina (FOARTE!)
– Femeile incredibil de frumoase
– Au avut niste arhitecti nehotarati tare la strazile alea. Stanga, dreapta, stanga, dreapta. Mi se parea ca Doamne Doamne a luat un ac mare si a folosit strazile ca sa coasa muntii intre ei.
– Croatii sunt mai cu nasul pe sus decat sarbii. Astia din Bosnia sunt musulmani asa ca nu am prea avut cum sa vad decat nasul barbatilor ca femeile erau cu perdele.

Cateva din pozele de pe picassa sunt facute din mers la ceva viteza asa ca nu sunt cine stie ce. Dar macar va faceti o idee…

M-am cazat intr-un hotel undeva pe Lipscani-ul lor. E o zona pietonala foarte aglomerata si foarte frumoasa. Cat mi-am baut cafeaua la o terasa am tras urmatoarea concluzie: femeile lor sunt toate foste jucatoare de basket si fotomodele. Pentru ca sunt numai caluti pe aici si foarte frumoase. Am vazut numa f’o doua care sa fie mai mici decat mine, in rest toate se uitau la mine din inaltul ceriului. Blonde, slabe, inalte si cu tate mari. What a fuck?!!!

In mijlocul Beogradului (Beo – alb, Grad – oras = Orasul alb) se afla o cladire bombardata cu nustiu ce cacat de plutoniu in timpul razboiului. Si cand au incercat sa o repare, lucratorii s-au radiat pe acolo un pic asa. Drept urmare au lasat-o asa in mijlocul orasului cale de 10 ani ca cica sa se scurga plutoniu ala. Unde naiba sa se scurga nu au stiut sa imi zica.

In fata hotelului in care m-am cazat era un magazin cu pantofi. Vanzatorul era in strada pe un scaun. Dormea. Am plecat in oras si am venit dupa 3 ore. Era in aceeasi pozitie. 4 ore mai tarziu (pe la 11 noaptea era tot acolo). Am crezut ca a murit cand s-a ridicat s-a uitat la ceas si s-a carat acasa. Muncise destul.
In poza de mai jos personajul principa e somnorila nu gagica in pantaloni albi orice ati crede voi.

Am mai vazut si cea mai mare biserica ortodoxa din Europa. De asemenea astia construiesc un pod pe care au venit sa il vada aia de la National Geographic ca e cel mai mare din Europa. Astia au tot mare. Cladirile, podurile, bisericile si femeile. Si ego-ul….
Frumos oras merita venit si stat aici 2-3 zile.

Am plecat am ajuns. Drumul a fost incredibil de frumos. Am trecut granita si m-am odihnit la un bar care avea fix 4 masute si o chelnerita. Evident ca nu vorbea engleza iar eu nu am prins sarbeste in ultimele ore asa ca am vorbit amandoi 10 minute de ne dureau mainile. A inteles pana la urma ca vreau o cafea.
Apoi am luat-o la trap pe malul Dunarii pana cand am ajuns la autostrada.
Ma rog ….asa ii spun ei….
Am intrat pe ea si m-am relaxat nu? Ca asa faci pe autostrada. Eronat….
Am intrat in cea mai mare groapa posibila. Am crezut ca am cazut in craterul Etnei. In cadere mi-am aruncat ochii pe peretii gaurii si as putea sa jur ca am vazut ceva picturi rupestre.

Cand am ajuns pe fundul gropii am vazut o luminita la capat si in acelasi timp prietenul meu imaginar imi spunea „don’t go into the light man!” asa ca am luat-o in sus din nou.
Dupa experienta asta mi-am continuat drumul catre Belgrad constient ca autostrada lor e mult mai de cacat decat a noastra. Si am dat 2 euro sa ma dau pe ea. Da picturile alea au meritat….
Poze pe picassa