Datu’ pe goarna

VALERIU CATALINEANU

Postat in Datu' pe goarna | 1 comentariu

Am fost la vernisaj la acest tanar fotograf – Valeriu . Mie mi-a placut mult ce am vazut acolo. In fotografiile lui se vede deopotriva ilustrat rasul in hohote al vietii cat si tristetea ei.
Nu o sa ma dau mare cu texte savante pentru ca nu le-ati intelege evident (ce dashtept sunt tzucu-m-ash). Ia uitati-va si voi

NE PUNEM PE PICIOARE

Postat in Datu' pe goarna | 4 comentarii

Io, Ciorba si Onciul ne vorbiram intr-o seara sa ne zbenguim prin cluburi. Nu cluburi din acelea cu muzica Haos sau cum dracu ii spune. Asa ca ne urcam noi pe mobre care cu fete care fara si ne ducem la Motoare pe Teatrul National. Mare spelunca ce e acolo. Mama ce de femei in cautarea fericirii si ce de Emo si Loseri in cautare de…nici ei nu stiau ce. Gagici de toate formele, culorile si varstele, care mai de care cu tzatzele sau cu bubele in vant sau in pansamente. Minunat ce mai! Am stat am consumat una alta dupa care am hotarat sa ne miscam rotile pana la un club al carui nume in acest moment imi scapa. E undeva in Bucuresti la demisol. Ma rog. La momentul in care am parcat, Maria (minunata si preafrumoasa sotie a lui Onciul) descopera ca si-a pierdut portofelul. Ma rog…nu si l-a pierdut…Cand inca eram la Motoare ea a pus portofelul IN geaca, nu in buzunar, in asa fel ca atunci cand Onciul a luat geaca…portofelul a ramas. Incapatanat accesoriu….Nu ne-a mirat defel cand ni s-a comunicat ca vina e a lui Onciul, eu cu Ciorba taceam malc sa nu cumva sa cada si pe noi. Ma duc cu Onciul inapoi la Motoare ca poate poate. Intrebam la bar. Da venise o fata care il gasise dar nu l-a lasat. A plecat cu el cu tot.

Onciul fiert tot evident. Am incercat sa il calmam, eu marele guru i-am explicat ca din moment ce fata ce gasise portofelul nu l-a lasat la bar inseamna ca o sa ii caute sa il returneze. Nimic frate…Ala cu curu in sus in continuare. Pe cand batea orologiul ceasurile 12.30 tarziu in noapte suna mama lui Onciul. Ca cica a sunat cineva la interfon. Zic – vezi ma? A venit sa il aduca!
La care el zice cu o fata de ora inchiderii – da a venit da nu a raspuns nimeni deci nu mai vine. Bah nu ai vazut asemenea negativist. E drept el era ofticat din cauza faptului ca se decretase ca vina era a lui.

A doua zi ma suna Onciul. Ii simteam in receptor gura ranjita pana dincolo de urechi. La un moment dat imi era teama ca daca mai rade mult i se vor uni colturile gurii la spate si o sa ii cada capu….
Bah ma duc sa iau portofelul ne-a sunat tanti!
Ei bine – Alexandra – o tanara domnisoara a gasit de cuviinta sa bata drumul la 12 noaptea pana in Dr Taberei sa aduca portofelul. Iar daca nu i-a gasit a cautat numarul in cartea de telefon i-a sunat si a returnat obiectul discordiei. Nu a vrut sa primeasca nici o recompensa.
Onciul a fost absolvit de vina. Eu mi-am insusit inca o data rolul de mare guru prezicator.

Ia ziceti ma! Daca mai gasim f’o doo milioane ca Alexandra punem tara asta pe picioare?

ANIMAL DE COMPANIE

Postat in Datu' pe goarna | 2 comentarii

Ajung ieri la servici si imi spun colegii ca am un cosas pe roata. ANIMALUUUU !Viu inca. Eu nu m-am uitat atunci, insa a trebuit sa plec sa ma intalnesc cu niste parteneri de afaceri. Ma asteptau jos la scara ca sa zic asa. Adica stateau la o tigara in fara firmei. Imi admira ei chopperul dupa care imi arata insecta de pe bagaj. Stabilesc instant ca e animalul meu de companie cu care mai beau bere din cand in cand (ca gandacul din Wall-e) si ii spun sa stea cuminte acolo pana ma intorc eu. Bah…n-a stat. Am tipat la el sa treaca imediat in casa da nu a functionat. Daca il vedeti va rog sa il aduceti acasa. Aici niste poze recente cu el.

Ceea ce vedeti in videoclipul de mai jos este una dintre importantele activitati intreprinse de o gascha de bikeri la o intalnire saptamanala. Ei?

PRETURI

Postat in Datu' pe goarna | 3 comentarii

Minunatele aventuri ale lui Ove pe Calea Victoriei

De cateva zile umblu sa imi achizitionez o camasa, un sacou si un pantalon de in. Am o amenda de platit cu ocazia evenimentului. O treaba din aia de se lasa cu intrebarea „o iei ma ?” si cu raspunsul „bah parinte daca trebe…” Asa ca am zis sa imi iau si eu o textila sa ma prefac prezentabil si dragut sa nu ma duc chiar in costumul de piele cu care bantui strazile calare pe neagra.

Bun. Zis si facut. Hai sa merem sa ne uitam in minunatul complex de langa IKEA otopenis. Multe magazine. Nu am sa inteleg de ce tre sa faci magazinele atat de mari si cu atat de putine produse in ele. Am intrat intr-un stabiliment din asta si dupa ce am trecut pragul parca parca se zareau in zare niste umerase. Mama cat am mers pana la ele…..Ca sa ajung acolo si sa vad ca erau niste elucubratii (pare-se la moda) ale unui creator plin de sifilis in creier. Intr-unul din acele locuri in care femeile pierd concedii cautand un pantof nici prea prea nici foarte foarte am probat o camasa. Pe care am parasit-o numaidecat cand am intrebat-o cat costa. Putea ea sa planga in hohote pana ii sareau nasturii da tot nu as fi dat 5 milioane (vechi) pe ea. Dupa ce mi-au intrat picioarele in cur pret de 10cm am decis ca e momentul sa spal putina.

Apoi am mai facut o incercare pe Calea Victoriei. E acolo un magazin foooarrte dragut si cochet. Patroana – o creatoare de moda vestita Adriana Numaistiucum – a aparut de niciunde cu tzatzele falfaind. Da da falfaind! Avea un decolteu de puteai sa vezi in el si cotele apelor Dunarii si faptul ca s-a epilat pubian. Prost. Mah acuma….tzatzele erau generoase de ce sa mint. Batea 40 de ani pe muche bine. Prezentarea produselor foarte misto. Doamna stia despre ce vorbeste era limpede. Impresionant. Mi s-a mai taiat din avant cand am vazut ca intentionez sa cumpar o haina dintr-un magazin in care se imbraca si Adrian Copilu Merveioz care era insotit de o gasca de tigani. Am avut grija sa nu ma impiedic de el (imi ajungea asa …cam pana la genunche) si am inceput sa probez. Un sacou minunat din in si mata se. Matase. Fooaaarte dragut. M-am uitat prin magazin si la restul de produse si am ramas oarecum neplacut surprins ca nici un produs nu avea pret. Ma rog. Sacoul cadea minunat pe trupul meu incredibil. Daca tot am ajuns la subiectul acesta sa il dezvoltam un pic. Doamne cat mai sunt de misto! Asa. Bah chiar se vedea calitatea produsului. Se vedea ca este lucrat misto. Intreb cat costa.

Tanti a zburlit un pic tzatzele spre mine si a spus senina 1500 ron. MUHAHAHAHAHHAHAHAAHAHHAHAAH

15 milioane ba baiatule! Nu stiu in ce lume am trait pana acum da la Apaca un costum e muuult mai putin. Am multumit frumos si am zis ca ma mai gandesc. Evident ca am nascut un motiv ca nu stiu daca imi iau blugii Armani cu sacoul sau daca imi pun pantofii Dulcea Cabana. Am mai auzit ca ar exista tot pe acolo un magazin unde ca sa iti faci sacoul se intampla asa: vine croitorul din Italia special pentru tine si iti ia masuri si banii pe costum inclusiv biletul de avion dus intors la business class.

Asa. Cam asta e. M-am mai racorit. O sa ma duc sa imi iau de la Apaca la f’o 2 betze un sacou de numa numa. Si cred ca in banii astia imi fac aia si masaj ca am cumparat de la ei.

Ocoliti Calea Victoriei cand faceti shopping. Pe la Ploiesti.

TELEGRAMA – STOP

Postat in Datu' pe goarna | 1 comentariu

Vama STOP cazare STOP mancat STOP beut STOP

Ciorba STOP rock STOP tantanaaa STOP cartofi prajiti STOP

TALEA

Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii

Legendele spun cum ca la Talea s-ar organiza an de an la mijlocul lui August o intrunire de motociclisti. Unde sotia primarului face si da moca pe la 1500 de sarmale. Si unde se merge cu cortul. Am zis sa dam cu ochiul si noi asa ca am pregatit corturile de mii de stele, mobrele si pe-aci ti-e drumul. Avand si o masina care ne insotea ne-am permis sa ne aruncam bagajele si o chitara in ea. Am cumparat neshte cadavre ca sa avem ce pune pe jaratec si cam asta a fost. Pana la Breaza frumos, soare, drum liber, poezie. Acolo insa soarele s-a ascuns atat de bine intre nori incat am crezut ca a inceput noaptea polara. Am tras intr-o benzinarie ce avea lipit de ea un restaurant. Cochet de altminteri dar chelnerul de ne-a servit (ne-a servit?) sigur a avut un discount de la salariu sau sigur nevasta-sa a fugit cu unu in provincie. Avea o fata imobila care l-ar fi transformat intr-un mare dur daca nu ar fi avut expresia de motan plouat si batut pe ea. Ei bine dupa ce ii explic animalului ca mi-as dori ca ceafa mea sa vina odata cu ciorbele celorlalti pleaca si nu mai vine. Adica vine da cu doua ciorbe in loc de 3 si fara ceafa. Dupa care am mai asteptat o ora….a venit si ceafa si pentru ca orice il intrebam mormaia in barba ceva ce nici macar el nu auzea…plata a fost la mare fix. 154 pe nota 154 pe masa. Asta e tati. Pentru ca intre timp incepuse sa ploua am urcat fetele in masina si noi ne-am continuat drumul in minunatele costume de ploaie care te fac sa pari asa ca un gogosar mare cu doua roti infipte in cur. Am trecut pe la locul faptei (intrunirii) dar era o asemenea mocirla acolo ca ne-am continuat drumul. Dupa 1km ne-au aparut 3 cai in drum. Hait zic! Ia sa vezi poveste. De unde…Ciorba al meu s-a apropiat de unul mai naravas si ce i-a zis ce nu i-a zis da l-a lasat sa treaca domle! A urmat Vali. Calul insa nu mai era de induplecat. Sforaia la Vali pe nas – sfoorr sfoorrr si isi bulbuca ochii in cap de numa numa. Vali ramasese cu o expresie pe fata gen – „asa si? now what?” Am trecut cu chiu cu vai de ei. Chiu Vali si vai eu. Am ajuns la o vila foarte draguta a sefului Mariei. Acest om de bine a avut amabilitatea sa ne primeasca la el. Am intrat in curte pe pietris am parcat mobrele. Mai incolo o minunatie de iarba pe care am pus corturile instant. Copii gazdei nu s-au lasat mai prejos si au campat si ei.

Dupa ce a scazut numarul de grade in atmosfera si a crescut in sange, s-a pus mana pe chitara si muzicute si a inceput un party cu cantece minunate, deocheate si…da.

Pe la trei noaptea s-a constatat un sforait din care nu am mai putut sa dorm in cort. Asa ca am iesit afara. Normal. Ca eram inauntru. Daca as fi fost afara as fi iesit inauntru nu? M-am dus sa observ sursa infernalului zgomot. Cortul lui Ciorba in care dormea si Carja. Ei bine….de acolo se auzea! Am inceput sa mormai pe langa cort si sa zgarai ca cum zgaraie matza la usa. Poate se sperie zic. Poate nu – au zis ei continuand in La minor diminuat sapte concertul no 4 pentru fose nazale si gat uscat. Uite-asa. Adica uite asa nu am dormit. Dimineata cand s-a trezit si Breavo am coborat o panta de 10% in speranta dibuirii unui chiosc cu cafea. L-am dibuit. Avea un afis in geam „revin in jurul orei 17”. Ceasurile erau 8 dimineata asa ca am concluzionat ca afisul fusese livrat odata cu geamul la inceputurile chioscului. Am inceput sa urcam panta aia nenorocita firar mama ei cu neamu si anafura si pamatufu….Daca venea un caine din vale sa ma muste l-as fi lasat pentru ca nu aveam cum sa urc mai repede. A fost minunat.
Dimineata Stefan cea mai smechera dintre gazde ne-a omenit cu neshte branza marca Talea foarte gustoasa. Si a facut si cafea. Am incalecat pe o sa (fiecare) si ne-am carabanit la Bucuresti. Afara de Ciorba pe care l-am baut. Care a plecat la Constanta am vrut sa spun.
La multi Ani Andy!