FEMEIA

Postat in Ganduri | 23 comentarii

Nu frate, nu e vorba de revista aia de a aparut inainte chiar ca Romania sa isi proclame independenta. Ma gandeam sa bat campii un pic despre „jumatatea galanta a spetei umane”. Noi romanii suntem blagosloviti. Avem femei frumoase. Si ne si place sa facem comparatii. Grecoaicele sunt urate cu crengi, cehoaicelor le curg pletele rau pe picioare, nemtoaicele sunt mari cat china si chinezii nu au femei. Cele din China sunt un fel de barbati mici cu vocea subtiata si ochii ingustati de la chinurile prin care trec cand au scaun. Tare. Orezul deh… Daca insa te duci la noi prin mall-uri la romani te imbolnavesti de priapism instant. Da stiu..majoritatea sunt doar decorative. Adica dau frumos. Genul de femeie careia ii spui cand iesi cu prietenii „stai cuminte acolo pe scaun, fii frumoasa si taci”. Oh nu fetelor, nu despre voi e vorba. Voi stiti sa cititi, ce dracu’….
Povestea e atat de scurta pentru ca va las pe voi sa o continuati in comentarii. Calitati si defecte. Ce au si nu ne dorim si ce vrem cu ardoare da’ nu au sau nu vor sa aiba. Ar fi de folos sa vedem asta si din perspectiva lor nu? Asa ca fetelor nu fiti sfioase. (Ia sa vedeti acum ce de anonimi se baga sa astearna slove pentru ca nu au tupeu sa isi dea numele real de frica sa nu fie linsati). Doamnelor, domnilor…continuati povestea femeii….

Romania – altfel de tara

Postat in Ganduri | 0 comentarii

Romanii sunt un popor aparte. Indubitabil. Dar ce ne face atat de deosebiti? De ce dracu’ ne credem mai catolici decat Papa? Am pus noi coada la pruna? Mergem mai saltat? Avem femei mai frumoase? Ok ok de acord, asta a fost o intrebare proasta da’ nu o sterg. Avem femei mai frumoase da’ asta e o alta poveste pe care o las pentru luni.
Totusi de ce credem noi ca suntem singurul popor biped de pe planeta?
Deseori lucruri inutile fac sa ni se umfle pieptu’ de un ego exagerat. Oh da avem orgolii! Pai ce numa la capitala poate exista giratoriu? Na vericule ca si in satu’ nostru se poate! Chiar daca trec prin intersectia asta doar 3 carute pe zi si un aiurit din Galati pe saptamana. Si un pieton.

Sau e din cauza ca avem imaginatia bolnava? Luam una bucata roman sadea, muncitor cu 4 clase si un zambet, si il observam. Nu facem asta in conditii de laborator ca acolo nu se mai scobeste in nas ca sa faca bilutze ca stie ca ne uitam la el. Il lasam asa la liber. Uite imaginatie la romanu nostru. Isi demonstreaza iubirea pentru cea care ii mananca zilele (lasa ca ramane cu noptile), ficatii si banii printr-un gest nobil(?!). Un tatuaj.
„I’ote ici draga mea suntem forever impreuna de acuma!”
Traiti-ar maiou’ de fantezist, ti-ai pus pe mana domnita din Muma lu Fane Babanu’ a lu’ Bolintineanu!

Si invatam repede. Si avem si umor. Si astea doua ultime calitati combinate dau foarte bine.
Ca putem face reclame haioase pentru vulg. Si umorul asta al nostru ne-a scos din multe fecale de-a lungul timpului. In acele vremuri ii spuneam haz de necaz insa. Iata o combinatie care a scos un sat de munte din foame. Marketing si umor.

Ei? Ce mai ziceti? Mie unuia mi-a suscitat interesul la maxim. Si imaginati-va (hai ca puteti ca sunteti romani ce naiba) ca mi l-a suscitat in asemenea hal incat am cautat nenorocitu’ ala de chiosc 20 de min, fara succes desigur. Nici acu nu stiu daca exista maghernita dotata cu suc de la TEC probabil.

Deci? Orgoliul exagerat, imaginatia bolnava, puterea de a invata repede, umorul?
Ce ne caracterizeaza? Din ce e facut romanul? Care sunt ingredientele?

Aluat, Maia si Secara

SEX

Postat in Datu' pe goarna | 4 comentarii

Acu ca v’am atras atentia, sa vorbim despre filozofie. Muhahahahahha

Cand vad atata nesimtire in juru-mi imi vine sa imi iau campii. Vorba unui prieten de-al meu Petcone, ma duc la mamaia lui la tzara ca are f’o 8 pogoane si imi iau campii acolo. In tara noastra se poate intampla orice si nimeni nu face nimic. Nici macar nu ne mai enervam. Treaba asta a trecut in sfera normalului si ne-am obisnuit ca magaru’ cu bataia.
O strada oarecare in Bucuresti. De ce naiba continua astia sa ii spuna Micul Paris habar n-am. Acu arata ca Parisul cand era in mizerie, fara turn, si se chema Harlem.

O strada asadar. Succesiunea actiunilor:
– venit scos borduri
– 2 saptamani mai tarziu (in tot acest timp strada era vai mama ei) pun borduri
– 1 saptamana mai tarziu asfalteaza
– 3 zile dupa….vin si construiesc un santz ca sa bage gazele….deci strica tot asfaltu pus de vitele de dinaintea lor
– o saptamana dupa – vin primele vite si asfalteaza la loc.
– vin niste dibaci dupa aia care fac niste santuri de data asta de-a latul strazii…(nu ma intrebati pen’ce)
– vin vitele asfaltice si astupa
– azi au venit sa faca santuri in lung si in lat
Sa razi? Sa plangi? Sa te duci sa ii omori pe aia 7 insi care se uita lung la nenea cu picamaru’?La un moment dat unu statea la soare facea plaja. Trai nineaca. Ia sa analizam: fitness, solar, si mai esti si platit pentru asta!

Nu mi-am luat campii. Inca. Da’ am gasit o sosea faina. Workers Free. La noi in tara.

METALLICA

Postat in Datu' pe goarna | 2 comentarii

Ia uitati aici fatza de impatimit al concertelor.

Cat entuziasm…ce daruire…
Celofanu’ ala de pe mansarda mea e de la un frigider.
Ploaie marunta, deasa si rece. Bere la 250ml oferita in niste pahare ca de tequilla in schimbul a 5 RON. De unde stateam io zaream niste batranei pe scena. Nu pot sa spun sigur daca a fost chiar Metallica decat daca e sa dau crezare imaginilor de pe ecranele alea mari. Se tineau bine ce-i drept.

Poate peste ei au trecut mai putine greutati decat peste Irisii nostri. Si parca pe Hetfield il mai duce vocea.
Am vazut un tataitza la un balcon intr-o vila de langa stadion, radea cu gura pana la urechi. Pentru prima oara in multi ani nu mai avea nevoie de aparat auditiv. Asta sigur nu era de la ei din trupa. De la Adunatii Copaceni unde eram nu se auzea extraordinar da nici prea rau. Ia uite frate ce fatza am ….da macar nu sunt singuru’ cu frontispiciu asa minunat. Ia uite aici capitel…

Si pentru ca urmaream concertul cu mare interes (vezi poza de jos…)

…pe la jumatea concertului (si dupa ce mi-am luat f’o trei cozi regulamentare peste ochi de la rockarita din spatele meu) am roit-o spre mirarea tuturor. Da’ sa moara trei vecini de-ai mei daca nu eram ud si in poza de la buletin. Lasa ca in 9 ani vin baietii inapoi si merg din nou.

Si vroiam sa imi tai si unghiile…

Neferosu’

Frumos

Postat in Datu' pe goarna | 2 comentarii

Ce e frumos e frumos

Ele chiar sunt adaptate la viața asta.

Iaca industrii dezvoltate pentru ele.

Sex tare ha? Tot așa sunt și acu…

Inca un A

Postat in Datu' pe goarna | 2 comentarii

Babanul are o noua categorie pe carnet. A .

Acest apelativ – Babanul – defineste 1.80 / 0.7 m de personalitate marcanta, jalonata din loc in loc de un copil mare .
Ieri ne-am luat curajul in dinti si mobrele intre picioare, pregatiti sa il ajutam pe Babanul sa paseasca in marele ring al dansului bucurestean. Sa fim langa el in greaua incercare la care va fi supus si anume sa il indemne pe Costica (mobra lui) in mirificul trafic al bucurestiului (capitala tarii noastre).

Ce mai tura-vura am plecat spre Otopeni. Am mers cu viteza. Asta daca luam definitia ad litteram – raport dintre spatiu si timp la miscarea unui corp. In cifrele de ieri asta inseamna cam 45km/h. Cei mai vechi in bransa vor rade. Insa pentru un incepator e asa un fel de warp 3.
– Mergeam foarte tare si motocicleta e grea si am transpirat rau si sa mor io ca toti veneau spre mine cu viteza! (cam asa vede un incepator prima zi pe doua roti)

La un moment dat T zero

(denumit in cele ce urmeaza T initial) Piri i-a spus lui Babanul sa faca ce face el. Omu’ saracu incerca sa ii usureze soarta lu’ Babanul. Da’ nu a stiut ce face cu fraza aia…
„Fa ce fac eu!” Vai mie…
A intrat Piri intre doua masini….a intrat si Babanul cu Costica al lui si a salutat oglinda unui cetatean care statea pasnic la semafor (sau adormise). Omul de bun simt nu a zis nimic (e drept ca si oglinda a ramas in versiunea originala). A trecut momentul numa’ ca Piri a continuat periplul printre masinile parcate la semafor. Si Babanul…urma ceea ce ii fusese transmis. „Fa ce fac eu”.

Si iata-l pe Babanul calare pe animalul de Costica incercand sa se insinueze in spatiul dintre doua masini pe unde nici Lindsay Lohan nu ar fi intrat decat cu mare greutate. Probabil ca ar fi ramas infipt intre ele, atarnat ca un apendic mare si inutil, dar de ce sa nu recunoastem – decorativ.
Trebuie ca am tipat in casca destul de tare de m-a auzit. S-a oprit si s-a intors nervos:
„Ce vrei ma? Fac ce face Piri! Si uite ca il pierd!”

Nu stiam ce sa fac. Sa continui cu rasul isteric, sa scot dracu motorul din viteza ca sa nu chinui si eu tablele masinilor de langa mine din greseala, sa ma duc sa ii dau un sut in casca….
Am ales sa ii spun copilului mare (MAAAREEEE) de 1.80 sa stea dracu pe loc pana avem pe unde sa mergem.
Pe aceasta cale ii transmit domnului ce sofa volsvaginu cu nr de AG si care era sa ma dea pe jos toate cele bune si salutari mamei dumisale.

Falau da lidar

Vama Veche

Postat in Datu' pe goarna | 1 comentariu

Inepuizabil subiect asa-i?

De la inceputuri pana in zilele noastre, toata lumea are ceva foarte important de spus despre Vama Veche. Ca e de bine ca e de rau.
Iaca si parerea mea.
Vama Veche e un drog. De fiecare data cand merg acolo, ma enervez, ma distrez, imi place, o urasc, imi e draga si imi vine sa ii dau foc in egala masura. Are plusuri si minusuri. Insa cu toate minusurile nu pot sa ma opresc sa mai gust o data si inca o data din melanjul acesta.
Si faptul ca nimeni nu poate spune concret ce dracu’ se intampla acolo e din cauza ca in ceea ce e bun e si nashpa si in ceea ce e nashpa e si ceva bun.
Abereaza asta mic rau de tot aici – veti spune.

Ia sa vedem.

Plusuri: muzica buna, oameni haiosi, mancare buna, distractii (caiac, plasa de sarit pe ea ca idiotu’ etc), fete.
Minusuri: muzica nasoala, oameni naspa, mancare nashpeta, plictiseala, orci.
Na!
Alegeti si definiti Vama Veche.
Gasesti de toate acolo. Diferenta intre a te intoarce in orasul unde locuiesti cu zambetul pe buze sta numai in abilitatea ta de a te strecura prin noianul asta si de a alege numai ce iti place.
Sa fim seriosi…iti trebuie bulan de popa de tzara sa nu auzi muzica house pusa de un DJ cu mari frustrari mutat disciplinar la mare. Ar fi bun sa ai acelasi bulan cand comanzi raci de exemplu. Ca sa si primesti raci…nu niste desene animate, care probabil au bunici ce se numesc raci. Si ai nevoie de acelasi bulan cand esti la plaja.

Eu unul nu am zarit seringile. Insa mi se pare cel putin la fel de periculos sa stai la plaja in calea unui chintal de tesut adipos care voios isi risipeste energia incercand sa faca pasul strengarului in drum spre apa. Tare rau mi-a parut de delfini cand…”chestia aceea” a sarit in apa. Cum se mai zbateau saracii pe uscat…
Sunt rautacios stiu. Dar aveti dreptul si posibilitatea sa imi urati de bine mie sau maicii mele in comentarii.

Unde eram? A ! Cel mai smecher a fost un meltean sosit din Bucuresti care a incercat sa ia tot soarele in primele zece minute. Ma ustura si acum, miajpicioarele ….

Rosu de Vama

Specii sau categorii

Postat in Ganduri | 4 comentarii

De cate ori nu v-ati surprins impartind lumea „in nebuni si in misei”?

Fara sa credeti despre voi ca faceti parte din categoriile acelea extremiste evident. Dar pur si simplu creezi categorii, pui etichete. Iti este mai usor asa. Stii in ce sertar si la ce litera ai pus omul respectiv – stii de unde sa il iei si mai ales cum.
Facem asta fara deja sa o mai gandim. E un automatism.
„Am un coleg la servici…muuaaamaa ce idiot” – nu va suna cunoscut? Sau „bah esti militian?”.
„Ce sef tampit am”
Si lista de adjective poate continua la nesfarsit.

E posibil sa fim cu totii un pic militieni.

IT-ul este o lume aparte plina de oameni colorati zici ca parintii lor au fost pictori. Si in genere ar trebui sa fie si un pic mai rasariti ca deh sunt carturari nu? Exista o intrebare de militian pe care am auzit-o de 432.514 ori de cand exist in lumea computerelor.
I-auzi aici: SI CAT MAI COSTA UN CALCULATOR?
Ce draci de raspuns poti sa ii dai omului care poate din nestiinta sau ignoranta sau snobism crede ca e ca la paine.
„-Cat mai costa maica o paine de 5 lei?”
„- 10 lei mamaie”
Si a rezolvat problema.

specie sau categorie

De cand posteriorul meu a inceput sa se bucure de trepidatiile motocicletelor, a aparut pe firmament o intrebare cel putin la fel de cretina ca cea de mai sus.
„Te dai cu motorul in fiecare zi? Si daca ploua?”

„SI DACA PLOUA?”

Mda e o problema. E posibil sa ma topeasca. Am auzit cum ca in nordul tarii a plouat cu caramizi, pe la buzau cu berze (sa te fereasca Doamne Doamne sa iti cada una in devla), si la Mangalia a plouat cu umbrele de plaja.
Da frate…daca ploua? Ce ne facem? Nenorocire neica!
Acum urmeaza o parte nasoala. Si eu am pus aceeasi intrebare la inceput. Muhahhahaha
Ce ne demonstreaza asta?
Suntem toti un pic militieni? Ne scapa la un moment dat piciorul? In ce categorie suntem?
Migram de la o zi la alta functie de dispozitia neuronilor?
Tu? Poti fi sincer? In ce categorie esti?

Primele buchi primele ganduri

Postat in Ganduri | 4 comentarii

Greu. Cu gandurile.

De fapt, nu greu ci ciudat. Hotarasti la un moment dat ca ai multe de spus, si ca un blog ti-ar fi de mare folos sa impartasesti lumii ganduri le, trairile sau frustrarile tale. Faci toti pasii si te trezesti in fata unei ferestre nesimtit de albe unde trebuie sa asterni cuvinte. Si aveai atatea de spus….da’ s-a dus pe apa sambetei tot. Si initiativa si incantare, tot frate tot! Stai ca bou’ si te uiti lung la scrumiera de pe birou intrebandu-te daca o sa citeasca cineva elucubratiile tale. Te mai uiti la crapatura din tavan, mai tragi cu un ochi (corect ar fi fost cu o ureche da e blogul meu si trag cu ce vrea muschiu’ meu da?) la ce mai zice Becali la stiri. Asa si? SIII???
Incepi sa te imprietenesti cu tastatura si iti spui ca oricum nu se va uita nimeni la ce scrii tu.
Personal consider treaba asta un fel de discutat cu psihologu’ numa ca mai schimbata la fata. In sensul ca nu dai bani da’ spui ce ai pe suflet, ca si aici si la psiholog in rest e la fel. Nu e nimeni de fata. Drept e ca aici macar nu dai parale. Si mai drept e ca poa’ sa rada o tara intreaga de ce scrii tu. Da’ ce ma cine stie ca am scris io? La urma urmei pot sa ma dau de model chiar daca am o burta cat portabgajul de la masina. Cin’ ma vede?

Ce vecina nu face la fel?

Ziua e o functionara banala cu parul ravasit, si o rochie lalaie aruncata in deradere pe corpul de silfida sexagenara iar seara e sora lu’ Angelina Jolie brusc!
Pe de alta parte daca as spune ca sunt fra’su lu Brad Pitt de ce dracu scriu in romana..? Aolio si daca as scrie in engleza si chiar as fi fra’su (asta daca ar avea) pun pariu ca orice prostii as perora ar fi luate drept cuvinte alese de o multime de tampiti.

Ni la el ma! A scris ceva ceva….da s’a oprit taman cand se contura subiectu…snobismul.

Semneaza Fra’su lu Brad Pitt