PI

Postat in Datu' pe goarna | 4 comentarii

Am fost la film. Pi.
In cazul in care nu ati vazut trailer-ul va povestesc in cateva cuvinte despre ce este vorba.
Un indian pe care il cheama Pi si Patel (cum altfel?), istoriseste o intamplare minunata din viata lui.
Are parti dramatice, are si parti haioase.

Daca sunteti mai slabi din fire o sa scapati o lacrima doua. Asta asa sa stiti ca sa va luati servetele la voi. Sunt bune servetelele si pentru scena in care sare apa pe tine (am fost la 3D).
Filmul este o metafora totala. Inveti o gramada din el si ti se lumineaza multe.
Ce nu mi-a placut mie e ca de fapt la sfarsitul filmului afli ca e o mare pacaleala.

Povesteste indianul asta cum a stat el un catralion de miliarzi de zile, intr-o barca de salvare. Da nu e tot.
La inceput are in barca, o zebra, o hiena, un tigru si un urangutan. Eeee???
Si pe urma, cum necum, ramane numa cu narodu de tigru in barca.
Am gasit o poza pe net haioasa.

Si incepe asta mic sa il hraneasca si sa coabiteze cu felina. La sfarsitul povestii este salvat, tigrul se cara la el in jungla. Si afli ca de fapt nu era nici un animal cu el in barca. Totul e o metafora (ce-i drept buna).
Puncte bune: povestea e chiar frumoasa si a fost exploatata la maxim, are niste efecte speciale exceptionale dupa mine, si nachos de la Plaza Romania cu branza sunt buni.
Puncte rele: e un fel de Titanic, in care nu scapa o femeie ci un barbat, nu pe o usa ci pe o barca, si vaporul este japonez.

Merita.

 

Citeste mai mult

IMBRATISAREA

Postat in Datu' pe goarna | 2 comentarii

Titlul acestui articol l-am auzit in decursul ultimilor doi ani incredibil de des. Asta pentru ca in tango este foarte importanta imbratisarea. In tango.
Doar in tango? Am inceput sa devin constient de cat de mult inseamna o imbratisare dupa ce am inceput sa dansez.
Ce este imbratisarea? Daca ne luam dupa DEX, inseamna a cuprinde, a inlantui pe cineva cu bratele. Na bine! E clara? Da din punct de vedere fizic stim cu totii ce inseamna imbratisarea, sa imbratisezi.
Mare smecherie! Te duci in fata ei si o iei in brate. Zis si facut.

Nu e doar atat. Smecheria vine abia dupa aia. Pentru ca daca intr-adevar vrei sa tii in brate pe cineva, lucrurile se pun in miscare de la sine. Daca vrei sa fii acolo, imbratisarea fizica nu mai este subiect ci consecinta. Nici nu mai trebuie sa iti pui problema cum o faci. Cand am realizat asta? Cand am incetat sa mai imi pun intrebarea „cum?” si am inlocuit-o cu „de ce?”

Pentru ca vrei ca cel imbratisat sa simta, ca iti e drag, ca iti pasa de el sau ca pur si simplu pentru cateva minute vrea sa aiba grija de tine. Vrea sa iti ia toate grijile de pe cap, si sa iti aseze pe fata un zambet. Pentru ca vrea sa iti alerge fluturii prin stomac asa de tampiti, fara aparent nici un motiv real.
Cand imbratisez pe cineva nu stiu cum o fac. Stiu de ce. Vreau sa ii dau o parte din sufletul meu, vreau sa simta dragostea pe care poate nu o pot exprima in cuvinte. Sau pur si simplu sa linistesc un tremur intens provocat de cine stie ce temeri.

Vreau sa ii dau incredere, sa ii spun ca totul va fi bine, poate nu stim nici unul sa dansam prea bine, dar tango ca si imbratisarea….este doar o consecinta. O consecinta a ceea ce simti inauntru, adanc in tine. Forma vine abia dupa aceea. Forma vine pentru ca.
Imbratisarea este importanta. Pentru ca este o fereastra prin care sufletul tau poate sa isi fluture mana in fata multimii. Si daca sufletul tau este frumos si darnic, atunci imbratisarea va fi puternica si confortabila. Va da incredere partenerului. Poate nu veti face pasi foarte complicati. Insa pasii aceia simpli facuti din suflet sunt de fapt sufletul tangoului.
Asa se danseaza tangoul.

Citeste mai mult

SA NU DERANJAM

Postat in Datu' pe goarna | 8 comentarii

Am inceput sa cred de ceva vreme, ca „eu nu vreau sa ma cert cu nimeni” e un motto al multor oameni din comunitatea de tango. Stiti probabil deja clasicul cliseu, doua femei frumoase se intalnesc, se pupa, vai fata ce bine arati da ce ai slabit, tu ce ma bucur pentru tine, si cand se despart numa grijanii si cristelnite e la gura lor.
Am vazut asta de multe ori, nu numai in comunitate. Dar aici parca totul e dus la extrem! Cand ne intalnim ne pupam, ne bucuram, iar cand suntem cu altii ii vorbim de rau pe primii. Fata, ce urat se imbraca ai vazut? Si cand e fata in fata cu persoana – tu dar ce rochie draguta ai! De unde ai luat-o? Nemaipomenit!

Nevrand sa categorisesc toata comunitatea de tango ca fiind fatarnica, o sa mentionez faptul ca e vorba de cateva exemple.
Am vazut de multe ori persoane nemultumite de preturile de la milongi de exemplu. De ce costa atat? E strigator la cer! Si cand te duci acolo cine sunt primii care se pupa cu organizatorul? Exact!
Pentru ca nu vor sa se certe cu nimeni! SA NU DERANJAM ZIC!

Nu vreau mai Ovidiu sa ma cert cu nimeni. Pai de ce trebuie sa te certi? Intrebi ca orice om normal, de ce costa asa de mult acel eveniment! Ca nu are nimic in plus fata de altele care sunt la jumatate de pret! De ce ar trebui sa te certi pentru asta?
Nu vrem sa deranjam. Si pentru ca nu vrem sa deranjam, platim. Bani sau coloana vertebrala. Pentru ca atunci cand nu vrei sa deranjezi, desi pe tine te deranjeaza ceva, nu spui. Si te duci. Si platesti cat ti s-a cerut! Si incet incet coloana vertebrala se indoaie.
Si iti pierzi postura si nu mai poti dansa! Dar desigur asta e doar inauntrul tau, nimeni nu vede, pentru ca nu spui ca sa nu deranjezi.

Si vai si amar de ala care se ridica sa spuna ceva! Se vor gasi lingusitori care sa arunce cu pietre in el, chiar daca si ei gandesc la fel! Dar e mai bine sa fii de partea baricadei unde sunt mai multi! E mai cald, e mai bine, mocirla e mai prietenoasa.
Vad instructori de tango argentinian, care statuteaza ca ei sunt mai buni numai pentru faptul ca au inceput sa predea acum 5-6 ani. Asa si? Asta te face mai bun? Ca predai si inveti tango de mai multi ani decat altii?
La o analiza superficiala, si unui copil de 10 ani i s-ar parea o tampenie!
Tu dansezi de 5 ani cate 2 ore pe saptamana sa spunem, si altul de 1 an 3 ore pe zi 5 zile pe saptamana. Cine danseaza de mai mult timp de fapt? Asta daca vrei sa calculezi ca un tampit in ore, si nu pui la socoteala si talentul. Ca de unii se prinde mai repede, de altii mai greu.

Eu dansez din 2005 si predau din 2006.
Noi am fost primii care am predat Tango Argentinian in Romania
Noi am adus tangoul in Romania
Noi am fost in Argentina deci stim mai mult tango decat restul

Mda….bravo ma bucur nespus. La asemenea declaratii nu poti decat sa rad, si sa fac misto de ei. Unul care are de dat tango nu o sa statuteze niciodata asa ceva. Pentru ca….pur si simplu nu are nevoie. Da ce are de dat si daca are…lumea vine la el si fara declaratii.

Nu vrem sa deranjam. Ma duc in weekend la Busteni. Milonga Nacional este evenimentul. Stiti de ce? Pentru ca preturile afiseaza dorinta organizatorilor de a face eveniment de tango! Nu de a scoate bani din el! Desigur nu e nimeni impotriva profitului, dar sa nu exageram zic! Nu e vorba de bani aici, ci de principiu!
Sunt oameni care fac evenimentele de tango pentru promovarea acestei activitati. Si da le raman si niste bani pentru munca depusa! Minunat ma bucur! Dar inca o data…sa nu exageram!

Si da sper sa deranjez ceva lume cu postul asta. Pentru ca mie imi place sa spun ce am de spus. Direct.
Ca sa pot sa stau drept cand caminez!

Citeste mai mult

BLACK FRIDAY

Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii

Toata lumea a inebunit cu Black Friday. Toti asteapta chilipiruri. Visam ca idiotii sa ne luam o plasma cu 700 lei, ea in mod normal costand 3000 de lei.
Nu inteleg zau nebunia asta, insa nu pot sa nu va spun si voua vestea cea buna!

Deunazi pierdeam vremea prin Magazinul Urinii, si dau peste o vitrina. Cu ceasuri. Faine raaaauuuu!
Nu bag de seama firma, nici ce mama dracu sunt, ca imi pica ochii pe eticheta. In  prima faza am crezut ca e un numar de telefon al firmei. Dar nu! Era pretul
Asadar ceas de 151.000 lei. Ihi. Si eu am citit de doua ori. In vitrina aia erau 64 de ceasuri cu preturi intre 90.000 si 151. 000 lei.
In prima faza m-am bucurat pentru ca am gusturi bune. Apoi m-am enervat! In vitrina aia era un intreg ansamblu rezidential. De apartamente!
Apoi au venit intrebarile. Cine mama dracu isi cumpara asemenea ceas? Si chiar daca exista cativa prin Romania asta draga, tampitii posesori de vitrina chiar spera ca milionarii aia sa se vanture prin magazinul ala?
Cam cum? Isi iau un costum de 600 de lei de la Gherasos si trec pe langa vitrina cu ceasuri de 35.000 de euro si….ah stai sa imi iau si un ceas daca tot sunt aici!
Cam asa nu?

Dupa ce mi-am bagat  in cap cu forta ochii ce amenintau cu exctinctia vitrina, am rasuflat de trei ori, si precum voinicul din poveste m-am transformat in musca si m-am carat de acolo.
Nu ca as fi suscitat interesul vreuneia dintre vanzatoare, ca la cum eram imbracat ma distingeam ca un neposesor de sume impresionante la mine.

Acum ca vine Black Friday dragilor, sa va dau si vestea bune: ceasurile de care povestesc erau din aur! Si au o reducere de 20%!!!
Nu mai stati ba baieti!!! Cand au afisat reducerea, s-a facut coada imediat, a aparut de niciunde un batranel cu basca si creion la ureche care a incropit pe genunche o lista.
Eu diseara sunt acolo direct! Daca vreti sa imi ziceti ca am niste bani la mine, iau doua trei si imi dati banii la salariu bine?

Pentru prima oara in acea zi mi-a stat ceasu’ uitandu-ma la un ceas.

Citeste mai mult

COMEDIA NESIMTIRII

Postat in Datu' pe goarna | 1 comentariu

La mine e destul de simplu: cat e frumos afara imi calaresc Haimanaua, cand se face frig ma abonez la RATB. Si am un tramvai 41, apoi doua metrouri si un autobuz. Asta este pentru mine deopotriva motiv de enervare dar si de relaxare. De pilda vine tramvaiul plin ochi, cu oameni atarnati ciorchine, striviti intre dorinta de a ajunge inaintea tuturor si geamantane cu rufe murdare. Nu ma urc. Dar raman in statie si ma cocosez de ras. Era unu azi dimineata, lipit de usa care nu s-a mai deschis. Dar lipit cu fata de geam. Avea o fata disperata, degetele chircite intr-o incercare nereusita de a zgaria geamul. Sa mor ca m-a busit rasul gandindu-ma ca arata ca si cand i-ar trage-o unu pe la spate chiar in acel moment, iar el nu are ce sa faca.

In metrou am intalnit doua babete, date cu parfum bulgaresc, machiate si pe calcaie. Extrem de calme. Mergeau asa alene pe scari impiedicand alti oameni sa coboare mai repede. Cand a ajuns metroul in statie aceste doua figuri blajine de mamaitze ce isi plimba nepotii in parc, s-au transformat – puff! Iadul s-a dezlantuit! Au inceput sa tipe „misca-te copile!” si daca printr-o greseala nefericitul din fata lor nu se dadea, apai sigur il dadeau ele cu un branci serios! Cum ma sa faci asa ceva? Ce dracu sa te mane sa fii atat de nesimtit? Partea proasta e ca starea asta se acutizeaza de la an la an. Ma astept, si vorbesc serios, ca la anul sa vad oameni in RATB care isi aranjeaza chilotii, babete care isi pun pampersul, si de ce nu mosi stafiditi incercand cu disperare sa faca rost de o erectie dandu-si pantalonii jos. Ajung la scara rulanta. Toata lumea statea la coada frumos, numa o blonda trecuta bine de prima tinerete vine direct in fata si se baga impingandu-ma hotarat. Si s-a mai uitat si urat la mine.

Atunci am realizat! Baaaa!!! Astia sunt omologii alora cu BMW si Mercedes ultimul racnet. Numa ca pedestrasi. Nesimtitii sunt la fel oricare ar fi mijlocul de locomotie! Si pentru ca in trafic, daca intalnsc un „meserias” din asta care ma deranjeaza, il pedepsesc cum ma pricep si eu mai bine, am zis ca tre sa ii sifonez un pic caroseria blondei. E drept ca m-a ajutat ea. Cand a ajuns sus pe scara rulanta s-a oprit! Adica ce daca mai erau oameni in spate care nu se puteau opri fiind pe scara?? Ea a ajuns unde trebuie, restul sa se descurce! Eu in spatele ei. Nici macar nu m-am straduit sa ma opresc. Direct in portbagajul ei m-am infipt cu rucksacul pe care il tineam in fata. A luat fatuca un avant muncitoresc (statia de metrou Victoriei) ca a executat niste pasi adaugati foarte rapizi.

Traiectoria era clara si rectilinie – magazinul din fata scarii rulante. Atunci s-au intamplat doua lucruri in acelasi timp: proasta dupa al treilea pas si-a pierdut axa si a inceput sa se incline in fata mergand in acelasi timp, si poseta de pe umar a inceput sa descrie un arc de cerc cu destinatia iaurturile din vitrina magazinului, unde de altminteri a si poposit linistita. Iaurturile au inceput sa prinda viata si culoare pe podea, timp in care asta se ridica dintre branzele din galantar. Nu are geam galantarul ala. Si da-i cearta cu ala din magazin. Evident ca eu nu am fugit ca nu mai puteam sa respir de ras. Stateam si ma tineam de balustrada impreuna cu inca f’o doi care vazusera faza si erau la fel de incantati ca si mine. Iese aia cu parul valvoi din magazin, se uita la mine cu o privire care s-a vrut ucigatoare si imi scrasneste printre dinti:

– „sunt o proasta….”

A urmat un moment de stupefactie, eu cu astia doi am izbucnit intr-un ras aprobator asa ca nimeni nu a mai auzit finalul propozitiei.
Si toate aceste spectacole zilnice cu pretul unui abonament!
Zau ca merita!

Citeste mai mult

TANGOUL INTRE SINCERITATE SI MERCANTILISM

Postat in Datu' pe goarna | 4 comentarii

Vad pe tot netul tot felul de anunturi. Tot felul de metode noi si inovatoare cu ajutorul carora veti invata tango argentinian. Am vazut ca acum apar si denumiri noi pentru cursuri de miscare bazate pe tango. FeldefelTango. Ceva de genul. Intotdeauna am zis – e o tara libera. Fiecare face ce vrea atat timp cat nu se transforma in anarhie. Sau ma rog… Si pentru ca e o tara libera imi dau cu parerea si eu. Nu cred in metode de predare. In metode. Cuvantul in sine imi spune ca e ceva rece infipt in ceva ce ar trebui sa fie cald.

Asa cum le spun elevilor nostri, fiecare instructor te invata tangoul lui. Iar tu iei ce iti place de acolo, ce ti se potriveste mai bine, si adaptezi. Apoi inveti de la alt instructor si iei si de la acela ceva. Si incepi sa iti construiesti propriul tango. M-am exprimat gresit – nu construiesti- descoperi tangoul tau. Pentru ca nimeni nu te poate invata tangoul pe care il ai deja. Instructorii te pot ajuta sa il gasesti. Sa il scoti afara. Sa dai nas in nas cu el – buhu! Formele in care iti poti baga mana in suflet ca sa apuci tangoul de rever si sa il scoti afara sunt diverse. Si nu cred ca poti sa generalizezi si sa alegi una dintre ele pe care sa o folosesti la toata lumea. Eu cred ca de aceea chiar si profesorii din argentina isi schimba modul de predare de la an la an.

Tangoul este sincer si abordarea lui trebuie facuta asa. S-au scris carti despre cum sa predai, si cum sa inveti. Si incep sa se utilizeze cuvinte din ce in ce mai complicate ca sa descrie un lucru care la baza este foarte simplu. Am citit o portiune dintr-un articol despre asa ceva si dupa primele fraze am deschis dexul. Folosea omul ala cuvinte patapivieciene de iti venea sa te afunzi in fotoliu si sa aprofundezi. Incongruenta fenomenologica si relational caduca….. As vrea sa citesc cuvinte simple care sa ma faca sar din fotoliu, sa ma duc la scoala sa invat tango. Poti inventa cuvinte si forme ca sa atragi lumea. Ca sa scoti bani. Dar este forma fara fond. Adica exact ce nu este tangoul.

O sa ma gandesc la un modul LunarTango. Pentru astronauti special. Aia au bani. Sa ii invat cum sa camineze pe luna. Si cum sa faca boleo – eliptic precum traiectoria lunii. Dar mai sunt sincer? Sunt de parere ca daca esti bun la ceva sa nu o faci gratis. Dar tot trebuie sa fii sincer. Da ce ai de dat din tot sufletul. Pune-l pe tava. Lasa elevii sa se infrupte din pasiunea ta si sa evolueze. „Poti minti o data un om, poti minti de mai multe ori un om, poti minti de mai multe ori multi oameni dar nu poti minti tot timpul toata omenirea.”

Daca mergem in directia asta, in curand o sa se vorbeasca tango mai mult decat sa se danseze.

Citeste mai mult

RCS RDS

Postat in Datu' pe goarna | 4 comentarii

Doua mari companii de tv prin cablu si internet. RCS RDS si UPC. Amandoua cu servicii de doi lei. Cand oare o sa scapam de mentalitatea de roman infumurat? Viteza la internet mi-a scazut considerabil, asa ca am pus mana pe telefon sa anunt. Sapte minute de asteptare pe banii mei desigur. Apoi un cretin cu voce de superior imi raspunde si incepe sa imi explice ca trebuie sa dezinstalez antivirus si firewall ca sa faca el testele. Ma imi vorbea de ziceai ca el lucreaza la NASA si eu acum am auzit de computere. Si era probabil un mucos de 20 de ani care se crede destept si nedreptatit ca e la call center cand el ar putea sa rezolve cele mai mari mistere ale lumii.

Programez pentru azi sa vina echipa. Ce credeti? Nu au venit! Sun din nou. De data asta am asteptat 8 min ca sa imi raspunda o sarmana vacuta cu cabina care recita dintr-un manual. Eu o rugam sa imi dea un superior, ea imi spunea sa ma duc la casierie sa depun o cerere. Dupa care a zis ca tre sa completeze sesizarea si m-a rugat sa astept. Se facusera 12 minute deja. Pana cand a terminat trecusera 22de minute! Frateeeee! Am stat 22 de minute ca sa nu rezolv nimic! Incep sa cred ca ei isi iau mai multi bani din telefoane decat din servicii. Stie cineva o alta metoda sa am tv si internet? Satelit ceva? Ceva care sa nu ma mai tina legat de acesti nesimtiti care isi bat joc de clienti.

Cred ca am ajuns la un nivel la care nu mai suport sa mai fiu furat sau luat de prost. Am avut contract cu UPC si l-am reziliat dupa trei luni de contraziceri. Eu le zicem ca platesc pentru 20mb si primesc 5 si ei imi spuneau ba ca e de la cabluri si verifica ei, ba ca e de la router si ei nu acorda asistenta pentru router. Tot eu m-am prins mai repede. Era de la contractul cu ei! Din cauza aia era! L-am reziliat si in acea perioada rcs rds erau disperati dupa clienti. Cred ca daca ii pineam sa adauge in contract si un masaj pe care sa mi-l faca la instalare nu ezitau prea mult. Acum insa am impresia ca s-au mutat prea multi de la upc la ei si ii doar in ochiu maro de noi. Ca daca le-ar pasa, ar angaja mai multi oameni la call center sa nu mai stai 7 min pana binevoiesc sa raspunda.

Cred ca traiesc din contractul cu orange sau vodafone. Ba pe noi ne suna cateva mii de fraieri pe zi. Nu ne dati si noua un ban ca ii fraierim sa faca aditionale?
Dati-mi solutii va rog!

Citeste mai mult

PREGATIRI DE IERNAT

Postat in Datu' pe goarna | 2 comentarii

Vazand eu ca nu mai e vreme de plimbat cu Haimanaua, am zis sa o pregatesc de hibernare. Da stiu inca e frumos afara o sa spuneti. Dar vine frigul, si multi dintre voi nu stiu cam cat e de nasol dimineata, cand racoarea zorilor se prelinge pe forma aerodinamica a rezervorului si se opreste direct in aparatul reproducator. Dupa care te chinui sa faci pipilica pentru ca nu mai ai cu ce. Sau ma rog…ai da e inauntru, nu mai e afara, si daca te uiti cu atentie la ea o sa o vezi mica si zgribulita sufland de zor in maini ca sa se incalzeasca.

Imi pun in cap sa fac asta deci incep sa ma pregatesc. Iau ligheanul de rufe, arunc in el buretele meu cu care ma spal (e natural da?), un sampon Bulgari, niste carpe, o surubelnita, si pe-aci mi-e drumul! Direct in garaj. Ma intind tacticos, imi suflec mainile si imi aprind o tigara. Orice actiune trebuie bine gandita de la inceput. E limpede ca eu pornisem cu stangul. Nu imi luasem cheile. Si a trebuit sa imping huiduma de 300 kg f’o 6 metri usor in panta. Ma rog…Pozitionez animalul langa furtunul de apa. Pun furtunul langa ea (capatul) si ma duc la robinet. Dau drumul. Nimic….Ma duc la capatul pe unde trebuia sa galgaie vesel lichidul ala transparent. Nimic. Cu furtunul in mana ma indrept catre robinet din nou. Moment in care furtunul imputit, gaseste ocazia sa se descolaceasca in alt fel decat era pana atunci, si sa lase veselia sa zburde pe teava catre freza mea.

Dupa cateva cristelniti mestecate apasat intre masele, incep sa ma comport ca americanul care isi spala motorul pe peluza. Fluieram incetisor si udam mobra. Au fost cateva minute frumoase. Am pus samponul Bulgari (mentionez ca poate nu ati retinut) in lighean si dai spalatura. Pe cap, in urechi, in nas, pe picioare. Toata sapunita coz. Clatesc bine bine dupa care imi iau cele trei tricouri aduse din casa, le sfasii in bucati ca o bestie cu nesat de rau in sange, si incep sa o sterg. Am terminat si aceasta operatiune si dupa inca o tigara incep sa imping maldarul de fier inapoi la locul lui.
Scot husa din poseta (a se citi punga BILLA).

Acum urmeaza partea amuzanta, cel putin pentru mine. Ca sa pot sa pun husa aia mare, peste coarnele alea inalte de le am eu, trebuie sa o arunc asa un pic. Si asta nu se poate face de pe loc nu? Iti trebuie un avant. Fac un pas in spate, duc husa in fata mea cu ambele maini, apoi fac disociere puternica ducand mainile brusc in dreapta mea spre spate. Mult spre spate. Ca sa imi iau avantul corespunzator nu?
Moment in care husa imi pleaca pur si simplu din maini. Desfacut pe secunde ceea ce s-a intamplat ar arata asa:

sec 1 – duc mainile in fata
sec 2 – duc mainile prin dreapta cu husa cu tot spre spate
sec 3- scap husa din maini
sec 4- ma intorc sa vad ce mama dracu am facut de nu mai am ce sa arunc pe mobra
sec 5 – il vad pe vecinul meu, un malac de 2 metri DE MANA cu husa mea care statea vertical si MERGEA LINISTITA !!!!!
sec 6 – ala se opreste pe loc SI LA FEL FACE SI HUSA!!!!!
sec 7 – husa incepe sa coboare alene spre sol, de sub ea ivindu-se sotia aluia (o tipa la 1.50m)
sec 8 – scuzele si adunat husa…..

Nu pot sa va explic ce haioasa a fost treaba sa imi vad husa mergand si tinand de mana pe vecinu Dan. Daca as putea sa pun mana pe filmarea de la camera de supraveghere cred ca fac youtube-ul vietii mele.

 

Citeste mai mult

TANGO – INCEPUTURI

Postat in Datu' pe goarna | 6 comentarii

Nu o sa va povestesc acum despre inceputurile tangoului argentinian. Ci despre cum am inceput eu cu tangoul. Acum un an si f’o opt luni parca, mi-am luat eu inima in dinti si am zis sa vad despre ce este vorba. Mi-am luat inima in dinti zic, pentru ca noua baietilor, ne ia ceva mai mult timp sa ne hotaram sa facem pasul asta. Chiar daca inauntrul nostru ni-l dorim, inainte sa il facem incepem cu prostii din alea: da ce vor spune prientenii mei? Da’ o sa par efeminat. O sa faca astia glume ca sunt domnisoara de pension si tot asa.
Si eu le-am avut. Si a fost greu sa ma urnesc. Dar pentru cei care inca nu au facut-o iata o informatie folositoare: sa dansezi tango argentinian este orice mai putin cele insirate mai sus. Nu te efemineaza, nu e „gay”, nu esti domnisoara de pension, nu te face mai putin barbat decat esti. O sa scoata barbatul din tine.

Ma inscriu, cum va spuneam, la o scoala de tango din Bucuresti. Primii pasi i-am facut alaturi de Cosmin si Amalia. La prima ora, eram o adunatura de oameni acolo, cu priviri ratacite, cu atitudine de pui speriati si uzi. Stransi in noi, tremurand de emotii, se vedea pe fata noastra ca vrem sa invatam sa dansam pana la 12.00 si sa plecam acasa bucurosi ca am facut-o si pe asta. Dupa ce am gustat eu din pivoti si din mersul pe ritm de tango, am decis ca nu imi ajung numai doua zile pe saptamana, asa ca m-am mai inscris in paralel la o scoala. La Lucian si Monica. Si uite asa am ajuns la 4 zile de cursuri pe saptamana, plus inca doua de practica.
Cand am intrat prima oara la Luci, hotarat, cu lanturi si inele pe mine, cizme, casca intr-o mana, a fost amuzant. Ca Lucian avea o privire mai mult decat mirata. Normal! Ce naiba sa caute la tango o aratare din aia??

Mai tarziu cand am mai povestit cu ei, mi-au spus ca initial nu imi dadusera nici o sansa. Judecand dupa cum eram echipat….nu ii blamez. Nici eu nu mi-as fi dat!
Am ajuns dupa o luna si jumatate la prima mea milonga. Cand am intrat in sala unde se tinea milonga aveam inima cat un purice. Nu stiam prea bine nici sa merg, nici imbratisare nu aveam, imi repetam in minte putinele figuri pe care le stiam (mare prostie….) si cu care vroiam sa imi impresionez partenerele. Mi-am pus pantofii de dans si m-am asezat cumintel pe scaun. Si asa am stat cumintel vreme de 4-5 ore. Ca nu am avut curajul sa invit pe nimeni la dans. Fetele de la mine de la grupa de incepatori nu erau, vedeam niste frumuseti pe ringul de dans care se miscau incredibil de frumos, asa ca am decis ca e foarte bine unde stau.
La sfarsit, cand fesierii mei dadeau deja semne de amorteala cronica, m-am ridicat (usor impleticit) si ostenit de atata dansat pe scaun, mi-am schimbat pantofii si am plecat acasa.

Si tot asa vreme de 5-6 milongi. Ajungeam, puneam pantofii, dansam pe scaun, schimbam pantofii, plecam acasa. Nu aveam curaj sa invit avansatele, pentru ca nu aveam ce sa le dau. Nu stiam sa conduc cum trebuie, nu stiam sa imi fac partenera sa se simta confortabil, asa ca eu in mintea mea am zis ca mai bine nu le rapesc timpul.
E bine sa poti rade de tine. Si credeti-ma ca eu rad in hohote de mine, acum cand ma uit in urma la ce narozii am putut face.
Rad pentru ca pe mine tangoul argentinian ma face sa rad.
La mine orice piesa pe care  dansez incepe asa: imbratisare, ranjet pe fata, primul pas.
As putea sa spun ca primul meu pas in tango este zambetul ce mi se aseaza pe fata.

 

Citeste mai mult

TEMERI

Postat in Ganduri | 1 comentariu

Tuturor ne este frică.

Și avem temeri. Intemeiate sau nu, le avem. Ne urmaresc la tot pasul, le uram le indragim, dar sunt acolo.
Scapi de unele, si apar altele. Eu cred ca temerile acestea au un scop. Sunt semnale, pe care daca le-am interpreta, am ajunge in unele cazuri sa ne bucuram de ele.

Se spune ca sunt doua feluri de motociclisti: care au cazut, si care nu au cazut. Inca!
Eu fac parte din a doua categorie. Chiar daca ma dau cu Haimanaua sau predecesoarele ei de ceva ani, nu mi s-a intamplat sa iau f’o tranta. Asta daca nu pun la socoteala prostiile de genul – scapat mobra la semafor pe jos, descalecat si uitat sa ii pun cricul…etc. Acelea chiar nu se pun. Prin cazatura intelegem cazatura hotarata. Si inauntrul meu exista frica pentru prima cazatura care va fi. Caci va fi! Dar asta nu ma opreste sa incalec. Nici sa aleg drumul virajat celui drept. Pentru ca daca o frica ma va opri sa fac ceva ce imi place, am o problema.

Vreau sa imi port frica aia in rucsac, ca pe un bagaj necesar si insuficient. Trebuie sa o simt. Vreau sa o simt! Imi ascute simturile, si ma face sa ignor prietenul imaginar de pe umarul drept, care se intuziasmeaza cand iau o curba si imi urla in urechi „da-i mai tareeee”! Ma ajuta! Imi pune in fata ochilor instant un pat de spital, cu medici mai mult sau mai putin interesati de soarta mea, faptul ca nu exista un portal limpede pentru donatorii de organe si asa mai departe.
E buna frica asta a mea de prima cazatura ce va sa fie.

Am vorbit in articolul anterior despre emotii. Si am un comentariu acolo:
Eu „dansez” de vreo doi ani (adica ma duc din cand in cand la lectii) si pana acum n-am avut curaj sa fac un cabeceo la milonga. N-am trecut de emotia aceea mai putin frumoasa de care povestesti ca sa am acces la toate celelalte emotii frumoase”

Emotia aceea mai putin frumoasa este de fapt o temere.

Este o frica de ceva. Ajunge doar sa intelegi de ce anume iti este frica, si o sa ajungi fara sa stii cum si cand, sa iti transformi temerea aceea in ceva constructiv.
Eu am fost la milonga trei luni si nu am invitat pe nimeni. Mergeam la vestiar, imi puneam regulamentar pantofii, apoi ma asezam linistit pe un scaun. Si dansam asa pe scaun vreme de 4-5 ore dupa care ma duceam la vestiar schimbam pantofii si plecam linistit acasa. Nu imi veneau colegele de la incepatori la milonga si nu aveam curaj sa invit partenere avansate. Intreaga poveste o sa vina intr-un alt articol.

Revenind…si acum imi este teama cand invit pe cineva. Nu conteaza metoda, crede-ma „anonimule”. Cabeceo sau nu frica e acolo. Este frica de primul refuz. O stiu, o port cu mine, stiu ca la un moment dat o sa fiu refuzat. E parte din joc! Si cand inteleg asta incep sa zambesc. Si cand invit o partenera la dans sunt pregatit pentru refuz. De fapt o mare parte din timp, plecam cu ideea ca voi fi refuzat. Si cand mi se accepta invitatia era ca un roller coaster! Ca ma bucuram in prima faza normal! Dupa primele secunde insa toata bucuria se ducea in genunchi care incepeau sa imi bata in teava – „aloo domnu! da’ noi de ce suntem din cauciuc?”
Veneau celelalte emotii calari mancand pamantul! Si din inaltul bucuriei ma prabuseam in genunea temerilor.
Important este sa gasesti metoda rapida sa iesi de acolo.
O sa poti sa iesi rapid cand nu o sa mai gandesti atat de mult tangoul.

Si cand o sa poti sa te lasi prada bucuriei de a il trai!

Citeste mai mult