TANGO – INCEPUTURI

Postat in Datu' pe goarna | 6 comentarii

Nu o sa va povestesc acum despre inceputurile tangoului argentinian. Ci despre cum am inceput eu cu tangoul. Acum un an si f’o opt luni parca, mi-am luat eu inima in dinti si am zis sa vad despre ce este vorba. Mi-am luat inima in dinti zic, pentru ca noua baietilor, ne ia ceva mai mult timp sa ne hotaram sa facem pasul asta. Chiar daca inauntrul nostru ni-l dorim, inainte sa il facem incepem cu prostii din alea: da ce vor spune prientenii mei? Da’ o sa par efeminat. O sa faca astia glume ca sunt domnisoara de pension si tot asa.
Si eu le-am avut. Si a fost greu sa ma urnesc. Dar pentru cei care inca nu au facut-o iata o informatie folositoare: sa dansezi tango argentinian este orice mai putin cele insirate mai sus. Nu te efemineaza, nu e „gay”, nu esti domnisoara de pension, nu te face mai putin barbat decat esti. O sa scoata barbatul din tine.

Ma inscriu, cum va spuneam, la o scoala de tango din Bucuresti. Primii pasi i-am facut alaturi de Cosmin si Amalia. La prima ora, eram o adunatura de oameni acolo, cu priviri ratacite, cu atitudine de pui speriati si uzi. Stransi in noi, tremurand de emotii, se vedea pe fata noastra ca vrem sa invatam sa dansam pana la 12.00 si sa plecam acasa bucurosi ca am facut-o si pe asta. Dupa ce am gustat eu din pivoti si din mersul pe ritm de tango, am decis ca nu imi ajung numai doua zile pe saptamana, asa ca m-am mai inscris in paralel la o scoala. La Lucian si Monica. Si uite asa am ajuns la 4 zile de cursuri pe saptamana, plus inca doua de practica.
Cand am intrat prima oara la Luci, hotarat, cu lanturi si inele pe mine, cizme, casca intr-o mana, a fost amuzant. Ca Lucian avea o privire mai mult decat mirata. Normal! Ce naiba sa caute la tango o aratare din aia??

Mai tarziu cand am mai povestit cu ei, mi-au spus ca initial nu imi dadusera nici o sansa. Judecand dupa cum eram echipat….nu ii blamez. Nici eu nu mi-as fi dat!
Am ajuns dupa o luna si jumatate la prima mea milonga. Cand am intrat in sala unde se tinea milonga aveam inima cat un purice. Nu stiam prea bine nici sa merg, nici imbratisare nu aveam, imi repetam in minte putinele figuri pe care le stiam (mare prostie….) si cu care vroiam sa imi impresionez partenerele. Mi-am pus pantofii de dans si m-am asezat cumintel pe scaun. Si asa am stat cumintel vreme de 4-5 ore. Ca nu am avut curajul sa invit pe nimeni la dans. Fetele de la mine de la grupa de incepatori nu erau, vedeam niste frumuseti pe ringul de dans care se miscau incredibil de frumos, asa ca am decis ca e foarte bine unde stau.
La sfarsit, cand fesierii mei dadeau deja semne de amorteala cronica, m-am ridicat (usor impleticit) si ostenit de atata dansat pe scaun, mi-am schimbat pantofii si am plecat acasa.

Si tot asa vreme de 5-6 milongi. Ajungeam, puneam pantofii, dansam pe scaun, schimbam pantofii, plecam acasa. Nu aveam curaj sa invit avansatele, pentru ca nu aveam ce sa le dau. Nu stiam sa conduc cum trebuie, nu stiam sa imi fac partenera sa se simta confortabil, asa ca eu in mintea mea am zis ca mai bine nu le rapesc timpul.
E bine sa poti rade de tine. Si credeti-ma ca eu rad in hohote de mine, acum cand ma uit in urma la ce narozii am putut face.
Rad pentru ca pe mine tangoul argentinian ma face sa rad.
La mine orice piesa pe care  dansez incepe asa: imbratisare, ranjet pe fata, primul pas.
As putea sa spun ca primul meu pas in tango este zambetul ce mi se aseaza pe fata.

 

Citeste mai mult

TEMERI

Postat in Ganduri | 1 comentariu

Tuturor ne este frică.

Și avem temeri. Intemeiate sau nu, le avem. Ne urmaresc la tot pasul, le uram le indragim, dar sunt acolo.
Scapi de unele, si apar altele. Eu cred ca temerile acestea au un scop. Sunt semnale, pe care daca le-am interpreta, am ajunge in unele cazuri sa ne bucuram de ele.

Se spune ca sunt doua feluri de motociclisti: care au cazut, si care nu au cazut. Inca!
Eu fac parte din a doua categorie. Chiar daca ma dau cu Haimanaua sau predecesoarele ei de ceva ani, nu mi s-a intamplat sa iau f’o tranta. Asta daca nu pun la socoteala prostiile de genul – scapat mobra la semafor pe jos, descalecat si uitat sa ii pun cricul…etc. Acelea chiar nu se pun. Prin cazatura intelegem cazatura hotarata. Si inauntrul meu exista frica pentru prima cazatura care va fi. Caci va fi! Dar asta nu ma opreste sa incalec. Nici sa aleg drumul virajat celui drept. Pentru ca daca o frica ma va opri sa fac ceva ce imi place, am o problema.

Vreau sa imi port frica aia in rucsac, ca pe un bagaj necesar si insuficient. Trebuie sa o simt. Vreau sa o simt! Imi ascute simturile, si ma face sa ignor prietenul imaginar de pe umarul drept, care se intuziasmeaza cand iau o curba si imi urla in urechi „da-i mai tareeee”! Ma ajuta! Imi pune in fata ochilor instant un pat de spital, cu medici mai mult sau mai putin interesati de soarta mea, faptul ca nu exista un portal limpede pentru donatorii de organe si asa mai departe.
E buna frica asta a mea de prima cazatura ce va sa fie.

Am vorbit in articolul anterior despre emotii. Si am un comentariu acolo:
Eu „dansez” de vreo doi ani (adica ma duc din cand in cand la lectii) si pana acum n-am avut curaj sa fac un cabeceo la milonga. N-am trecut de emotia aceea mai putin frumoasa de care povestesti ca sa am acces la toate celelalte emotii frumoase”

Emotia aceea mai putin frumoasa este de fapt o temere.

Este o frica de ceva. Ajunge doar sa intelegi de ce anume iti este frica, si o sa ajungi fara sa stii cum si cand, sa iti transformi temerea aceea in ceva constructiv.
Eu am fost la milonga trei luni si nu am invitat pe nimeni. Mergeam la vestiar, imi puneam regulamentar pantofii, apoi ma asezam linistit pe un scaun. Si dansam asa pe scaun vreme de 4-5 ore dupa care ma duceam la vestiar schimbam pantofii si plecam linistit acasa. Nu imi veneau colegele de la incepatori la milonga si nu aveam curaj sa invit partenere avansate. Intreaga poveste o sa vina intr-un alt articol.

Revenind…si acum imi este teama cand invit pe cineva. Nu conteaza metoda, crede-ma „anonimule”. Cabeceo sau nu frica e acolo. Este frica de primul refuz. O stiu, o port cu mine, stiu ca la un moment dat o sa fiu refuzat. E parte din joc! Si cand inteleg asta incep sa zambesc. Si cand invit o partenera la dans sunt pregatit pentru refuz. De fapt o mare parte din timp, plecam cu ideea ca voi fi refuzat. Si cand mi se accepta invitatia era ca un roller coaster! Ca ma bucuram in prima faza normal! Dupa primele secunde insa toata bucuria se ducea in genunchi care incepeau sa imi bata in teava – „aloo domnu! da’ noi de ce suntem din cauciuc?”
Veneau celelalte emotii calari mancand pamantul! Si din inaltul bucuriei ma prabuseam in genunea temerilor.
Important este sa gasesti metoda rapida sa iesi de acolo.
O sa poti sa iesi rapid cand nu o sa mai gandesti atat de mult tangoul.

Si cand o sa poti sa te lasi prada bucuriei de a il trai!

Citeste mai mult

TANGOUL ARGENTINIAN PRIN OCHI DE BIKER

Postat in Ganduri | 2 comentarii

Axioma
Daca eu pot sa dansez tango argentinian, oricine poate!

Ascult muzica rock, blues, jazz, clasica. Pe langa toate acestea muzica de tango a intrat fara nici un fel de probleme. Nu s-a inghesuit, nu si-a facut loc cu coatele. Toate celelalte s-au strans un pic, cu un pic de emotie pentru noul venit in portofoliu si cu respectul cuvenit. Eu cred ca muzicile bune se cunosc intre ele si isi vorbesc. Cel putin asa e in capul meu.

A intrat muzica. Cioc, cioc vreau si eu – hai incoa! Cum sa facem cu dansul insa? Mergem la cursuri. Si exersam si acasa. Si in metrou. Si la birou. Si in statie. Si, chiar daca e mai periculos, pe motor. Haimanaua a inceput sa ma duca la locatii in care se tineau cursuri sau milongi. Nu prea i-a convenit ei la inceput, dar dupa aceea cand a vazut ca o baga lumea in seama s-a inviorat. E un Harley-Davidson, prin definitie un infumurat. Ma rog a mea e infumurata. Dar in sensul bun. Adica stie ca arata bine, isi mentine formele, daca pune ceva in plus nu dureaza mult pana da jos….Si e mandra. Asa ca se simte bine in centrul atentiei.

Ce facem cu tatuajele? Ca am! Imi era teama un pic de reactia oamenilor pe care ii voi intalni. Ca nu toti sunt asa de zblehaiati la minte ca mine. Dar mi-a trecut repede. Pentru ca am inteles ca trebuie sa fiu eu. Fara sa deranjez pe altii. Si eu am tatuaje. Si cand dansez nu se iau pe hainele partenerelor asa ca…nu deranjez pe nimeni.

Care e treaba cu tangoul argentinian? In cuvinte putine, emotie. De fapt in cuvant putin…
Emotia este cred ceea ce defineste tangoul argentinian.
Emotia aia frumoasa cand iti tremura stomacul la gandul ca mergi la scoala sa inveti lucruri noi.
Emotia mai putin frumoasa care apare atunci cand nu stii daca o sa te descurci.
Emotia frumoasa ca o sa cunosti oameni noi. Poate iti faci prieteni.
Apoi urmeaza emotia imbratisarii. Nu e prietena ta si o imbratisezi. Asta e ceva nou. Si o imbratisezi strans.
Ma rog nu o sufoci dar….strans. Apoi vine instantaneu emotia „daca nu ii place cum dansez?” Si faci primul pas. Si iti tremura genunchii. Si inima iti bate de sa sara din piept si ai impresia ca ti-a ramas camasa mica. Emotia „daca o calc??””
Aoleu da Doamne sa nu o calc te rog io!!!!

Se termina tanda. Si vine emotia ‘I-o fi placut?” Oare ce o sa spuna despre mine? O sa povesteasca de bine? Emotia asta o numesc post dans. Este emotia „ce cred altii despre mine”. Hai terminati cu prostiile ca multi dintre noi suntem foarte atenti la ce crede lumea. Da ar fi minunat sa nu dam doi bani pe ce cred ceilalti. Dar nu este asa. Asa ca emotia asta este si ea la loc de cinste.
Mai este emotia pe care o simti la primul BRAVO de la profesorul tau. Multam fain LUCI.
Asa vad eu aACUM tangoul argentinian. Emotie.
Culmea e ca numa emotiv nu trebuie sa fii ca sa dansezi tango. Trebuie sa fii sigur pe tine, increzator etc.
Daca inviti o fata la dans cu capul plecat, si cu mainile invartind de zor o basca….n-ai prea multe sanse.

Si vin intrebarile: Sa ma duc la tango? E de mine? Daca nu ma descurc? Daca ma fac de ras?
Daca va puneti intrebarile acestea inseamna ca tangoul din voi se straduie sa scoata capul afara.
Dati-i voie!

Citeste mai mult

UN CEAI BUN

Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii

Acum ceva vreme, am facut un pustiu de bine si am dat unei prietene, inebunita dupa ceai, un pachet primit din Taiwan. Lucrand cu chinezii, si aia avand asa de saraca imaginatia, imi tot trimit ceaiuri. Nu ca ar fi un lucru rau. Ca ceaiul de mi-l trimit e chiar ceai. Nu panarame de maselarnita, ciubotica cucului, si cicoare de pe la noi. Cu tot respectul pentru ceaiurile noastre, nu poti compara codita soricelului si pendula calului cu ceaiul ceai.

Incatata fata nevoie mare. Foarte bine am zis, iaca inca un roman fericit. De curand aceasta prietena a mea, a primit in umila ei casa de doua camere, o colega de apartament. Care in aceasta saptamana a ramas singura cuc. De fapt nu chiar cuc, ci cu trei matze. Doua din ele erau rezidente si cu a treia a venit ea. Un fel de zestre asa….
Iaca poveste.

„E bun ceaiul ala de i l-ai dat. Eu nu stiam cat de bun e …. pana aseara. Eram ca titirezu prin casa.
Am zis sa beau o cafea si punga aia parea de cafea. Deschid…. miros… not coffee but interesting.
Ia sa iau eu sa fac infuzie in aparatul minune ca apa fierbea deja noh… si pun eu… si pun, si pun
Mirosea a urzici chestiile alea aratau ca niste mici verze zic, ce ceai dietetic o fi asta
Dar hai sa beau ca nah….bah…. am luat 3 guri atat deja luasem foc
Cand au venit aia de la cablu eram in vrie alergam dupa matze, matzele dupa mine
Ii intrebam pe aia de la cablu, dar cat mai dureaza, va ajut cu ceva, ia incarcatoru, pune routeru, unde pui receiveru, nu acolooooo
Pleaca aia, saracii usor dezorientati  nah, hai sa fac curat. Mancati-as am maturat TOATA casa,
tot nu obosisem, am spalat toate vasele pe care le-am gasit, am frecat chiuvetele si cada
tot aveam energie. Intre timp vorbeam si pe net.  Apoi, am gasit solutia mi-am facut o salata de ceapa rosie si m-a luat somnu. Am dormit dusa
Pana cand in patul meu s-au intamplat niste desfrauri feline care m-au trezit
Deci curva aia de Kedi se pupa in bot cu sushi, fix pe burta mea, Carha era geloasa pe geam si mieuna ca prinsa in usa, frate, noroc ca ceapa aia e puternica.  Am dat matzele la o parte si m-am intors cu spatele si am adormit.
Bun ceai fac astia in Taiwan.
Citeste mai mult

A VENIT IARNA

Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii

Pentru mine a venit iarna. Sunt de la malul marii, asa ca eu ma hranesc cu soare. A plecat bulangiu’- s-a terminat distractia pentru mine. Incepe sa imi fie frig numai cat ma uit pe geam. Haimanaua asteapta sa pun furtunul pe ea si apoi husa, si sa inceapa sa hiberneze.
De dimineata mi-am luat geaca de iarna pe mine. Ca saptamana trecuta am tot incercat eu sa fortez nota cu textile de primavara-toamna, dar dupa primii 10 metri de la iesirea din bloc mi se parea ca mi-au ramas mici.
Frig neica!

Dimineata in tramvai, ma bulucesc laolalta cu lumea ca de obicei. Se schimba lumea care merge cu 41. Pana nu de mult, vedeam precupete, sau vanzatoare care mergeau spre Crangasi. Cam asa le judecam eu la o prima vedere. Acum vad din ce in ce mai des oameni in costum. La cravata. Aranjati, spilcuiti, cu genti frumoase de birou. Iar locul precupetelor a fost ocupat de doamne si domnisoare pe tocuri, cu deux-piece mulat pe cur, cu statut clar de contra pasilor mari, par coafat la prima ora sau aranjat in coafuri fanteziste. Ceasuri de marca sau  copii foarte bine facute. Ce mai…lume buna!

Ce mi-a omorat azi dimineata o gasca intreaga de neuroni? Se urca odata cu puhoiul o demoazela din cele de mai sus. Aranjata foc, machiaj nici prea prea nici foarte foarte. Hainele cu gust alese, nu scumpe dar se vedea ca a stat pe putin 14 ore in oglinda ca sa le asorteze. O cizma pe care eu personal nu o suport, dar dadea bine cu intregul. Cizma muschetar, cu gatlejul rasfrant peste genunche.
Asa cum o vedeai de la 2 metri ziceai ca e bine. Sau acceptabil sa spunem. Am avut insa nenorocul sa se inghesuie langa mine.
In perioada rece eu cam am nasul infundat. Credeti-ma ….am inceput sa miros instantaneu. Intai am crezut ca e asa de la moda fata, incat a dat o gramada de bani pe parfumul cu miros de transpiratia lui Prince! Pe urma m-am prins ca e natur. Cand a miscat un pic mana cu care se tinea de bara, brusc mie si celor de langa mine au inceput sa ne lacrimeze ochii.

Ce miasme! Ce deliciu! Mirosea un pic mai rau decat armata rusa descaltata dupa un mars de 50 de km in desert. Un pic….Sarmanul parfum se tinea cu ghearele de gatul ei incercand din rasputeri sa isi faca treaba, si sa acopere mirosul fetid. Am impuns-o la un moment dat, asa ca din greseala sa vad daca nu cumva e moarta. Nu era. Nu imi explic in cazul asta. Cum dracu sa vii de acasa la 7.30 dimineata cu transpiratia calari?? Cum naiba sa te aranjezi, cu machiaje, hainute etc dar sa nu faci dus? Ce dracu spera aia?
Nu era casatorita, nu m-am mirat. Pai chiar daca ar fi fraierit pe unu sa o duca la altar, murea popa inainte sa ii declare. Si oricum ar fi trebuit sa modifice discursul un pic:
– Pana cand moartea sau mirosul de transpiratie va va desparti!

Am trecut  pe langa niste tomberoane ca sa mai imi treaca un pic din durerea de cap….

Citeste mai mult

OAMENI HAIOSI RAU

Postat in Datu' pe goarna | 5 comentarii

Mai in ultima vreme tot dau de oameni haiosi,asa, cum sa spun…Cu care poti rade. Astia sunt buni la casa omului, ca daca ai o zi naspeta te ajuta sa te mai destinzi un pic.
Mi s-a intamplat ca acum ceva vreme sa cunosc o persoana, al carui nume nu il voi da.
O sa ii gasesc un pseudonim. O sa ii spun Baiatu’. Ca asa mi se pare mie oricum cand il intalnesc.

Am fost intr-un weekend la Vama Veche. Motoare, prieteni, muzica, bautura. Mare aglomeratie la bar. Si Ciorba (amicul meu) se ducea din cand in cand la bar, si pentru ca era mare coada trantea paharul de tejghea si tipa cat il tineau bojocii – „Baiatu’, baiatu’!”
Nu puteti sa va imaginati ce repede se infiinta barmanul cu sticla de Jack sa ii toarne in pahar.
Avea si fata de „Baiatu'” si atitudine.
De aceea ii voi spune acestui om de care povestesc aici – Baiatu’ ! Ca e din tablou.

Ii citesc blogul. Eu sunt de parere ca pe blogul lui personal, autorul poate sa scrie ce ii trece lui prin tartacuta. Ca nu scrie pentru cineva. Scrie pentru el. Asa ma gandesc eu, repet. Si ca daca scrie bazaconii, aia e. Caciula lui face ce vrea cu ea, daca vrea se caca-n ea. La revedere si un praz verde.
Si eu am scris traznai sunt convins. Uit sa pun virgule bla bla bla
Ma….
Dar Baiatu’…..e absolut genial. Eu nu urmaresc multe bloguri. Dar pe cuvant ca dimineata primul lucru pe care il fac cand ajung la munca, este sa ma uit sa vad daca a postat ceva.
Acum sa imi fie cu iertare ca nu vreau sa spun cu pacat pe aici, insa una din doua:
1. ori e prea destept si eu nu reusesc sa il inteleg in adevarata lui dimensiune
2. ori am dreptate cu ce scriu

Oricum ar fi imi insenineaza ziua de fiecare data. Nu se poate. Este un izvor nesecat de fericire si bucurie. Am avut o perioada in care  credeam ca este atat de destept, incat o face „ispre”. Ca noi astia sa credem ca el e un tampit. Si cine are de castigat de aici? El ! Ca are vizitatori!
Dar incep sa cred, incet dar insa sigur….:):):):) (exprimarea mea e voita) ca e usor gol la mansarda.
Si ca noaptea citeste pe sarite din carti, i se amesteca niste cuvinte in cap, si a doua zi scrie.
„Abilitatea nu este totuna cu metoda”
WOW!

Partea cea mai amuzanta stiti care e? Eu am impresia ca el chiar crede ce scrie acolo, si ca are o parere foarte buna despre el !!!
Da-ne Doamne din astia cat mai multi sa radem si noi! Ca zilele ne sunt tare grele fara ei!

Citeste mai mult

DE CE INVAT TANGO?

Postat in Ganduri | 1 comentariu

O intrebare simpla la prima vedere. Cand insa am auzit-o de la Lucian si Monica (profesorii mei), am cazut un pic pe ganduri.
De ce faci ceva? Fiecare actiune, trebuie sa aiba in spate o motivatie.

Ma duc la munca pentru ca trebuie sa am din ce sa traiesc.
Ma dau cu motorul, pentru ca imi place sa ma simt liber macar o parte din timpul pe care il am. Si ca sa ma dau mare cu motorul meu, dar asta nu o sa recunosc in vecii vecilor.
Ma hranesc, ca sa pot sta in picioare si sa fac toate celelalte lucruri.
Ma dau in vorba cu o fata pentru ca vreau sa port o conversatie placuta. (Nu ..nu are absolut nici o legatura cu marimea sutienului!)
Ma uit la filme cu impuscaturi, pentru ca imi plac efectele si dialogurile minunate. („Nu ai nici o sansa Rambo!”)

La cele de mai sus, motivatiile sunt coerente si aproape ca nu te mai gandesti la ele atat sunt de firesti.
Dar cum raspunzi la intrebarea de ce faci un lucru, a carui motivatie nu mai e atat de evidenta?

De ce invat tango?
De ce e atat de important pentru mine sa pot conduce o femeie in dansul acesta?

Raspunsuri posibile:

– imi aduce satisfacii personale
– fac miscare
– ma eliberez de tensiunea de peste zi
– imi place imbratisarea
– pot sa imi dau frau liber imaginatiei
– ma inveseleste
– imi rupe tiparele
– ma simt bine cand ofer si vad ca e bine primit
– cunosc oameni noi
– invat lucruri noi
– atmosfera e placuta
– pentru eticheta care acolo inca exista
– petrec timp frumos cu oameni de calitate

As putea sa insir pana maine motivatii. Si fiecare dansator de tango le are. Nu cred ca toti le constientizeaza, dar faci un lucru pentru ca….ceva.
Inca imi caut raspunsul corect la intrebare.
Raspunsul total.

Citeste mai mult

MANASTIRE

Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii

Am o prietena foarte buna, care a fost intr-o mini vacanta de relaxare, intr-o manastire.
Sa se regaseasca, sa se linisteasca, sa din astea….
Mi-a povestit cam cum o sa fie, (inainte sa plece evident), si cica se sta intr-o parte a manastirii mai „turistica”. Adica nu e chiar asa de spartana, precum chiliile in care sta calugarimea. Fara nici o urma de obraznicie, ca nu am nimic cu calugarii ci doar cu preotii.

Asadar s-a dus, a venit. Inca nu am apucat sa ma intalnesc cu ea, dar am mari emotii.
Eu nu sunt asa de plimbat prin biserici. Adica, inteleg, am citit, stiu care e treaba cu „crede si nu cerceta”. Dar nu prea o sa ma vedeti insirat la coada, sa pup nush ce moaste ale unuia ce s-a imbolnavit de deces cu mult inainte sa ma nasc eu.

Bun. Ingrijorarea mea vine din urmatorul motiv: nu stiu cum ar trebui sa ma comport!
Adica nu mai am voie sa injur in prezenta ei? Macar o perioada? Sau sa imi rafinez injuraturile si sa le fac academice? Sa folosesc cuvinte din dictionar, precum preput de exemplu.
Sa sa le modific cu totul, sa le schimb forma?

M-am gandit la cateva care ar merge zic eu:

– Anafura si inchinarea cui te-a facut
– cristelnita si dumnezeii
– cadelnita lu’ tactu…

In timp ce ma gandeam eu la astea de mai sus, ghici ce? A doua…nu vi se pare ca suna urat? Asa din prima! Cu toate ca nu sunt decat doua cuvinte, fara nici un verb, fara nici un inteles! Dar mie imi suna direct a injuratura!

Sa imi dau cu aghiasma pe tricou? Sa rasucesc timid, intre degete,un sirag de matanii gen Becali? Sa fiu pios asa….?
Ce ii spui unui om care a venit din asemenea excursie? Bine ai venit? Adica ce? Daca am plecat acolo e nasol, sau cum? Sau te comporti asa…indiferent de ceea ce a realizat?
Nu da cu crucea peste tine?

In zilele urmatoare m-am decis macar sa nu mai injur. O sa afurisesc!

Citeste mai mult

ADMINISTRATORA

Postat in Datu' pe goarna | 1 comentariu

Am inceput demersurile sa imi fac o firma noua. Ca orice roman imi pun sediul social acasa nu? Da! Numai ca pentru asta trebuie sa iti iei acordul asociatiei de proprietari. Mi se pare corect ca sunt o gramada de nebuni care fac nebunii cu firmele in blocuri asa ca ma apuc de teaba. Iau formularul cu pricina. Trebuie sa fie semnad de presedintele de bloc.Fac rost de telefon de la o vecina sun. La capatul celalalt o voce tabacica gen Misu bucatarul care a inventat mustarul. Zic „in ce problema” si zice ca el e in fata blocului. Ce era sa fac? Am coborat. Gasesc un nenea usor alcoolic cu un tricou rupt si un caine atarnat de mana stanga.

Ii mai povestesc o data ca nu am intentii sa imi deschid chiosc la etajul 9 intelege, ma asez ca pe vremuri cu spatele la el pune hartia pe mine si imi ucide doua alunite de pe spate cu semnatura lui de cacat. Mai departe! Sun la noul administrator al asociatiei. O cam stiam pe nebuna. O aia virgina la 40 si ceva, sta cu ma-sa si un caine, si se poarta cu cocuri din 70. Foarte  cocheta altminteri, daca o compari cu bunica. O akura de intelectuala razbate ce la 10m din decolteul ce se vrea o capcana pentru barbatii singuri. Am vrut sa i zic sa schimbe abordarea ca e depasita de ceva ani dar aveam nevoie de semnatura. Ii explic ce vreau de la ea si imi spune sa fac o cerere!!!!!

Crd ca atunci aveam o fata tare nedumerita vorbind la telefon cu ea, pentru ca in trecere o mamaita ma inteeaba daca imi este rau. Imi cam era…ce sa zic. Incerc sa ii explic cercopitecului ca imi trebuie repede si imi raspunde cu o voce bleaga de parga s-ar fi induplecat:
– Inteleg….pai sa faceti cererea…
Urc in casa iau o foaie si de al dracului scriu pe ea ce vroia dementa. Dar cu un scris atat de infect incat si mie imi venea sa o iau la goana cand citeam. Ma duc la ea la usa. Intredeschide usa, eu pe holul blocului, intinde mana si ia hartiile.
– Ati facut cererea….mdaaa….ia sa vedem….domnule administrator….
In momentul ala m-am blocat! Ori intelegea ce am scris……ori inventa. In ambele cazuri aveam nevoie de un plan de scapare….
-……mentinez ca nu voi inteprinde activitati la sediul social, acesta servind numai pentru corespondenta….da e bineee…..(lungea cuvintele de parca imi corecta o lucrare de control)
Credeti-ma….eram disperat. A citit toata cererea! Apoi a inceput sa citeasca formularul cu virgule, intonatie si pe roluri!
Lipsa sexului dauneaza sa mor na!

Inchide usa si revine dupa cinci minute cu hartia semnata si stampilata.
-Va rog sa imi faceti o copie sa avem la dosar!
Sa imi trag! Am dosar la bloc!!!! Am balmajit un multumesc dar tebuie sa ma salvez acum ma iertati…..si am fugit.
Copie nu i-am facut evident. Ca nu mai vreau sa ajung la mai putin de doi metri de ea…..

Citeste mai mult

TTF

Postat in Datu' pe goarna | 7 comentarii

TTF – Transilvania Tango Festival, am ajuns acolo de vineri pana duminica. In mare un festival de tango inseamna profesori din afara tarii, cursuri, practica, milonga si multa distractie. Cel mai frumos festival la care am participat vreodata, si cea mai frumoasa milonga de sambata seara. Felicitari organizatorilor, m-am simtit extraordinar. Pot sa consider ca este primul festival in care am fost relaxat si zambitor tot timpul. Bun. Am plecat cu o masina cu doua prietene, deoarece degetul cu care actionez eu frana la motor, era scrantit din cauza de ridicat Corina la antrenament. Stiti cum e drumul spre munte, aglomerat, nu insist pe asta am ajuns la Bran, m-am cazat si am coborat la practica. Dupa ce m-am distrat eu bine pe acolo si am socializat, mi s-a pus in vedere de catre CR (nu ii dau numele intreg ca sunt discret), ca a doua zi este un curs de Dance Meditation. Si ca ce minunat este, ca a fost si cu o zi inainte si toata lumea s-a distrat.

Am zis da instantaneu. Asadar, mic dejun si hai la meditatie. Doi profesori, el portughez ea romanca. Mai zambeau oamenii aia ceva ce nu ai vazut. Erau atat de luminosi si fericiti pe dinauntru ca nu aveai cum sa nu vezi tu pe dinafara. Cele ce le voi povesti mai jos nu intentioneaza a fi remarci rauvoitoare la ce fac ei. Asta asa ca sa ne intelegem. Este doar perceptia mea de neavenit.
Bun. Intram intr-o sala mare cu mocheta pe jos. Se asterne o muzica frumoasa din aia de te poarta in sfere transcedentale. Si primul lucru pe care am fost pusi sa il facem a fost sa mergem in 4 labe, sa lasam capul sa atarne in jos si sa scoatem sunete ca niste ragete asa. Ei bine va dati seama reactia mea….In secunda numarul doi eram pe burta razand pe infundate. Pentru ca toti cursantii luau totul foarte in serios. Uite o gasca de 40 de insi in 4 labe, scotand diverse sunete si plimbandu-se in modul asta haotic prin camera.

Am zis ca sa fac si eu nu? M-am asezat in pozitia de cules ceapa, moment in care in fata mea a aparut un curut de muiere, in niste pantaloni albi transparenti si o pereche de chiloti cu dantela intinsi pe fesele ferme. Ia de mediteaza Ovidiu! Evident ca am inceput sa rad din nou….Dupa asta am facut un exercitiu de respiratie care ne-a oxigenat pe toate partile si ne-a superventilat. Toata lumea era ca dupa o Maria Ioana buna. Proful a inceput sa ne explice lucrurile care urmeaza, cu un zambet pe fata de parca avea un umeras in gura (copyright Nana). Aveam de executat 4 dansuri, fire dance, earth, apa si aer, dupa care la sfarsit trebuia sa fie dansul nostru interior pe care trebuia sa lasam animalul din noi sa iasa si sa zburde.

Ah! Foarte important! Toata lumea era legata la ochi! Mai putin eu evident. Deci oamenii aia stiau ca nu ii vede nimeni si intr-adevar faceau ca toate animalele in dans. E o metoda buna trebuie sa recunosc pentru ca nu iti mai pasa si faci ce simti. Profii stiau ei ce stiau. Eu cu ochii beliti m-am uitat evident in sala la toata lumea. Si acum am febra musculara la burta…..Hai ca nu sunt rautacios dar credeti-ma ca erau amuzanti rau. Dupa dansurile alea, in care toata lumea se misca brownian prin camera si se mai si loveau unii de altii ca deh, erau legati la ochi, am inceput sa vad incet incet cum animalele din noi erau lasate la liber. Si scoteau si sunete aaaaahhhh  iiiiihhhhhh! Ma jur ca daca eram afara din camera si ascultam la usa as fi crezut ca se toarna un film pornache cu grup largit de participanti. Dupa ce toate cele 40 de animale au fost scapate din lant, ne-a asezat in sezut rezemat cu spatele la un coleg. Eu am nimerit cu CH. Ca cica sa ne sprijinim de partener si sa facem share la univers. Ah si sa facem share la dansul nostru si sa il trimitem lui Doamne Doamne.

Eu am avut ceva probleme acolo lipsindu-mi adrisantu….da nu m-a ascultat nimeni. Uite-ma spate in spate cu CH impartind confortul unui reazem solid. Dupa toata zbantuiala era binevenit. Am meditat eu ce am meditat, am impartit si universul in mai multe bucati, le-am trimis prin camera, dupa care m-am plictisit ingrozitor.
Se pare ca ceilalti aveau universuri mai mari decat al meu si le lua ceva mai mult sa il imparta. In timp ce incercam sa induc muscatei de pe geam o nevoie urgenta sa se arunce in gol (ce vreti ma eram patruns de contopirea mea cu universul si credeam ca pot sa vorbesc si cu clanta de la usa in acel moment), am descoperit pe pervaz un bol cu bomboane. Evident ca i-am dat un cot partenerei de imparteala de univers si am intrebat-o „Vrei bomboane?”

Nu cred ca a apreciat prea mult ca am scos-o din transa, meditatie sau atipeala, da a inceput sa rada cu ceva hohote inabusite. Inca o data va spun, nu iau in deradere ce faceau ei acolo. Numa ca eu nu am reusit.
La sfarsit trebuie sa recunosc ca eram invidios pe ei. Ei erau Zen, eu eram plictisit si usor iritat de muzica prea lunga. Aia zambeau de parca mancasera cu totii niste ciuperci foarte bune, iar eu visam la o ceafa de porc cu cartofi prajiti. Si nici n-am apucat sa iau bomboane.
Foarte frumos. Nu ma mai duc niciodata.

Citeste mai mult