PATRIA MEA

Postat in Datu' pe goarna | 4 comentarii

E frumos pe aici. Zau ca da. Nu ai timp sa te plictisesti, oamenii din Romania care se pozitioneaza mai sus decat obiditul de rand, gasesc mereu cate ceva cu care sa tina in priza. Si e chiar bine. Pentru ca in fiecare dimineata cand ma dau jos din pat, nu ma dau jos cu gandul la ce am de facut in ziua aceea. Ci la ce surprize ne-a mai rezervat guvernul si acolitii. De pilda azi. Ma urc eu pe Haimana fain frumos, si plec spre locul in care dau eu cu sapa aproape in fiece zi.

Ajung pe Barbu Vacarescu, si cand sa fac dreapta spre Pipera…ia dreapta de unde nu-i! Amandoua bretelele blocate, si o gramada de oameni se prefaceau ca muncesc cu spor. Unul dadea niste gauri in asfalt sub vajnica supraveghere a trei dintre sefii lui. Eu sunt absolut convins ca fara sprijinul ocular al sefilor, amaratul ala ar fi facut o treaba de doi lei. Si ia uite cum o iau eu frumusel spre Baneasa, trec de gradina zoo, ma zgaiesc un pic la caprioare, si ajung langa politie fix invers decat veneam normal.
Ziceti si voi! Nu are grija guvernul de mine? Pai mi-a oferit sansa sa fac cu o ora mai mult pana la servici INSA: am avut un minunat traseu prin padure, mi-am eliberat stresul, am admirat corolele copacilor, ciripitul pasarelelor. Am vazut animale….

Stau eu si ma gandesc, daca in alte lumi s-ar intampla la fel, oare ce ar pati aia? Sa „uite” sa puna un semn de exemplu ca la noi. Ca nu e nici un semn pe Barbu Vacarescu, sa te avertizeze „Bai boilor am inchis ruta asta, mereti la dracu”. Ceva oricat de mic. Pesemne nu au mai avut bani si pentru asta.
Diseara cand plec as vrea sa rup un pic blocada si sa ma dau pe podul de la Pipera asta nou care inca nu este deschis. Ca reusesc eu cumva sa ma strecor si sa le fac in ciuda alora. Ca stau eu si gandesc ca nu au ce sa imi zica. E un pod terminat, a carei lansare se prezerva pana pe langa perioada alegerilor. Deh…

„Patria este tara in care te simti liber” – Goethe

Care dracu e patria mea?

Citeste mai mult

LA FRIZER

Postat in Datu' pe goarna | 2 comentarii

Ia uite ce mi-am zis eu azi: maine am ora de tango asa ca sa ma improspatez si eu sa ma aranjez. Frizeria din colt deschisa! Deci tzup tzup inauntru. De regula pe mine ma tunde o tanti asa cam cat juma de Negoiu dar cu o mana usoara de zici ce e aia. Asa de la distanta ai putea sa juri ca ridica sacul de doua duble cu o mana dar cand vezi cu cata maiestrie tunde iti trece tot si te lasi pe mana ei. Ei bine ghici ce? Nu era. Era in schimb o tanti in varsta. Era genul acela de fosta activista, care pe vremurile comuniste a dus-o bine. Are un aer asa de bunastare cu care s-a nascut, invatat si o superioritate ariana. Blonda, tunsa scurt, cu niste forme ce l-ar fi inspirat pe Rubens fara doar si poate.

Astept la coada ca deh…mai era unu in fata mea si tanti asta se misca fix ca bomboana pe coliva. Dau sa ies un pic afara sa fumez. Ce crezi? Tipa aia dupa mine:
– Nu plecati domnu ca sunt gata!
Gata ce? Ca am fumat si tigara si aia tot nu terminase nimic. Trebuia sa stiu…trebuia sa fi fugit de sa imi sfaraie calcaiele. Dar eu nu…capos….Am ajuns la un moment dat pe scaun. Ma intreaba cum sa ma „serveasca”. Apropos de asta nu vi se pare ma tampita rau intrebarea pe care ti-o adreseaza frizerii?
– Domnul se serveste?
Adica ce? Cum sa ma servesc? Singur? Sau cum? Sa ma asez pe un platou si sa ma ornez cu salata si dupa aia sa ma servesc la masa pe mine insumi?

Ii spun lu tanti ca imi trebe doar sa ma aranjeze prin parti si pe la spate si sa imi taie firele rebele, alea de au crescut mai repede ca celelalte ca sunt ele mai destepte. Raspuns:
– Pai alea sunt alea albe!
– Asa si? Nu taie foarfeca decat firele negre? E rasista sau ce? Scrie KKK pe ea?
– Ce sa scrie domnu?
– Nu conteaza….O gluma …proasta…(mai esti…)
Pune mana pe o masina de tuns. Si incepe sa mormaie in barba….cu asta nu cred…..si se uita tamp si nestiutor la masina aia ca o fecioara la scarbavnicul madular. A parut ca are o licarire de idee in ochi si a inceput sa o foloseasca pe parul meu si asa rar.

Ma eu stiu ca la frizer te duci sa te simti bine. Eu nu m-am simtit. Ea statea intr-un loc si imi sucea capul in fel si chip ca sa ajung in dreptul ei sa poata sa imi cupeze podoaba capilara. La un moment dat m-a busit rasul pentru ca eram efectiv cu capul intors catre usa intr-o disociere mai puternica decat am vazut la profu meu de tango vreodata. Si ma dureeaaaaa….asa ca am indraznit sa imi corectez un pic pozitia. Vai….
– Da stati domnu linistit ca sa pot sa va aranjez! Asa nu se poate!
Bah…la momentul ala imi venea sa ii altoiesc una in varice. In 3 minute mi s-a facut rau. Ca a pus mana pe brici. Zic…lasati nu ma luati cu briciul.
– Nu se poate domnu sa plecati asa de la mine!
M-a udat numa pe partea dreapta. Acolo a fost cum a mai fost. Da a uitat ca pe stanga nu m-a udat…frate cand mi-a tras un brici pe la ceafa am strans manerele alea de la scaun de am zis ca plec cu ele. Mai si faceam pipilica pe mine ca nu apucasem….
Sa nu va imaginati ca sunt aranjat acuma. Firele albe mai lungi nu le-a tuns si arat cam ca inainte numa ca am niste taieturi pe ceafa si minus 10 lei in buget.
Insa cat a fost ea la catastif sa scrie si eu ma imbracam, am avut timp sa insfac foarfeca si dintr-o miscare usoara dar ferma sa ii scurtez peria aia de cacat cu care s-a prefacut ca imi curata parul de pe tricou.
I-a ramas maneru…..

Citeste mai mult

LA POSTA

Postat in Datu' pe goarna | 7 comentarii

Am fost deunazi sa platesc taxa aia de este necesara ca sa iti faci cazierul. Plec mai devreme de la munca si bag goneta pana la posta, sa ajung inainte de ora la care pleac lumea de la munca. Sa nu stau la coada. Ajung acolo si stau la o codita de doua persoane care s-a dovedit halitoare de 15 minute. Ajung in fata si tanti aia imi spune cu o fata acra ca trebuie sa completez un formular. Ma duc iau formularul, mi se ofera cu darnicie un pix albastru si ma astern la scris. Caci era ceva de scris…Termin si ma intorc cu fata la ghisee. Moment in care ma cam oftic un pic, pentru ca erau deja cate 5 persoane la fiecare ghiseu. Nu e bai zic. Trebuie facuta. Ajung in fata dupa 20 min (a mers mai repede), dau formularul si 20 de lei, si aia imi zice ca nu e bun ca e scris cu doua culori!!! Zic cum duduie? Si imi arata, pe verso era scris ceva de ei cu negru. Pai zic aia e scris de voi! Eu am scris cu un singur pix! Nu ca e nu scriu pe ele. Ma duc la masa iau la intamplare un formular si il pun pe masa aia – na proasto ca scrieti! Ah….da…trbuie sa il refaceti cu negru.

Ma duc din nou scriu cu negru, ma intorc si vad negru…..multa coada ce se facuse….Stau din nou inmanez cacatul de hartie si imi spune sa ii dau banii. Da….mi-a sarit tandara. Pai nu ti-am dat 20 de lei mai devreme? Ii cauta si ii gaseste. Diriginta, o orca esuata pe un scaun, superviza totul cu o privire in care citeam ca motociclisti sunt subspecie si am trebui sa nici nu avem voie sa intram in institutiile de stat ca mirosim urat. Imi da restul si chitanta si ma car nu inainte sa ii spun ca ii multumesc pentru corectitudinea cu care isi face treaba si ca de acum eu unul o sa dorm mult mai linstit stiind ca ea vegheaza sa nu cumva sa scrie cineva cu doua culori. Si i-am mai spus ca oricum daca vroia sa corecteze lucrarea putea sa o faca cu pixul rosu ca toata lumea. Apoi m-am indreptat catre diriga – si tu pune mana si slabeste ca o sa rupi scaunul ala si e pe inventar! Aia sare ca arsa din scaun si incepe sa tipe la mine si sa ma faca mojic moment in care un pensionar care era in spatele meu imi face cu ochiul si ridica un pic si el vocea ca sa acopere tonul orcii si spune: duduie! Are dreptate baietul! Acum puteti sa incetati, matale sa mergi sa slabesti si eu sa imi iau pensia?

Citeste mai mult

TURCIA

Postat in Datu' pe goarna | 6 comentarii

Am ajuns in Turcia, Istanbul pentru o relaxare de doua zile. Planuiam sa vizitez Istanbulul ziua, sa mai descopar un pic din misterele acestui oras plin de istorie, si serile sa le adaug niste savoare de tango.
Zis si facut.
Rezervat hotel in centrul vechi al Istanbulului, Divas Hotel. Sa nu mergeti niciodata.
E foarte aproape de toate moscheele lor si tehnic in centrul cartierului Sultanahmet, unde sunt mai toate obiectivele importante de vizitat.

Mare gasca la aeroport negociem un microbuz care sa xne duca si sa ne aduca de la aeroport, incarcam bagajele si dusi am fost. Primul am fost debarcat eu ca asa era mersul. Pe niste stradute inclinate la peste 30 grade, microbuzul asta se straduia sa urce. O ingramadeala de stradute pe care si cu bicicleta le-ai fi parcurs cu grija, au facut sa ma indoiesc de capacitatile mele de a sofa. Mergea nebunul asta de sofer cu ceva viteza trecand la nu mai mult de un centimetru de oglinzile masinilor parcate.

Intru in hotel si merg sa vad camera. Era cu doua paturi si eu vroiam unul singur sa imi incapa toate eventualele cadane doritoare. A doua camera era la etajul trei, la care ajungeai urcand o scara ingusta si intunecoasa care parca mergea in cer asa de lunga era. Asa ca am ales cea de a treia camera. La demisol. Nu avea decat un minidulap inauntru si para ca ar fi fost locuita de bunicuta scufitei rosii cu nu mult timp inainte. Plec vizitez cinform programului, ma intorc ma schimb si ma uschesc la milonga. Ma intorc si cum deja negociasem cu Ene de pe drum, adorm de indata ce pielea-mi matasoasa atinge cearceafurile de satin. Asta se intampla la 4 dimineata. La 7 am sarit din pat odata cu strigatele angajatilor hotelului: beizadeaa, caldaraam, baaacsiiss, ozlorum, ghidiorusun, niliorun si alte cuvinte din astea. Turcii astia si cand isi spun cuvinte frumoase par ca mai ai un pic si se incaiera. Asa suna limba asta a lor. Camera aia in care dormeam cred ca avea peretii de carton ca jur ca am auzit cand a trecut o muiere pe hol si scotocind prin geanta a scapat pe jos un libresse. A facut „plici” pe podea. Si apoi din nou, ghelburdaaa, siktir, tamam, tipate.

Am zis ca nu vreau sa bag in seama asa ceva si am iesit sa vizitez cu gand sa ma culc omeneste la pranz. Nu s-a putut. Din aceleasi motive. Am fost la rceptie si i-am rugat sa imi dea alta camera. Strange bagajele..hai in alta. Asta e la ultimul etaj si vad Bosforul de la geam. E o minunatie. Am aterizat in pat ca numai dupa cinci minute sa sar. Au inceput sa cante muezinii de ziceai ca sunt la usa precum colindatorii nostri iarna. Acum trei minute am vrut sa fac dus da nu e apa calda…..
Imi e frica de noaptea care va urma….
Daca nu ma mai intorc luni inseamna ca ceva rau s-a intamplat cu astia de la hotel

Citeste mai mult

MISTERUL MASINII DE SPALAT

Postat in Casnice | 2 comentarii

Banuiesc ca toti ati avut acea intamplare cu masina de spalat. Aia in care pui rufele la spalat, si sosete, si cand le scoti – numarul sosetelor este impar. Intr-un mod inexplicabil una dintre ele…..se pierde! Toti ati patit asta sunt convins.
Mie mi s-a intamplat aproape de fiecare data. Si de fiecare data ma duceam intr-un suflet la masina si imi bagam capul inauntru incercand sa gasesc oaia pierduta de turma. In zadar…Nici nu stiu ce ma asteptam sa gasesc inauntru.

Poate o usita secreta prin care sosetele sa isi ia talpasita inca inainte ca masina de spalat sa isi incheie ciclul? O soseta tinandu-se cu niste manute mici de partea de sus a tamburului, privind cu ochii mari si inlacrimati de balsam catre o salvare? Un biletel cu „revin imediat”?

Azi am inceput in forta. Apropos nu va cumparati niciodata becuri marca Infinity. Cand am ajuns acasa am aprins lumina in sufragerie si a crapat becul. Dar eu am becuri de rezerva. Am luat unul si l-am pus. Nada, niente, nica, zero, nothing, rien de rien. Pen’ca era ars. Al doilea s-a ars cand am atins intrerupatorul si al treilea a tinut nu 1000 de ore cat scria pe el ci un minut. Acu scriu la lumina lanternei. Mai am unu da nu cred ca merita efortul sa il insurubez….

Inapoi la masina de spalat. Noroc ca asta stie sa spele si pe intuneric. Am un sertar in care imi tin ciorapii. Si sunt din ce in ce mai multi din aia divortati. Partea nasoala e ca eu ii tot pun acolo in speranta ca apare si perechea dar apar perechile altora. Asta e ca in viata. Te duci la rstaurant sperand sa iti gasesti perechea si vine perechea altuia si te utilizeaza pe o scurta perioada de timp. Am zis sa adopt o tactica noua cu aparatul asta de amestecat gandurile la rufe. Tre sa fiu mai destept ca masina asta nenorocita. La urma urmei e doar o masina. Oare? Suspans…..Asa as fi scris daca era scenariu de film. Am zis asa: bah eu bag in ea sosete casatorite si ea imi scoate rebuturi sociale, numai bune de intins pe bara. Pe sarma. Deci tre sa o fentez.

Azi am bagat INTENTIONAT trei sosete! Aha! TREI! M-am gandit ca una e de sacrificiu. O fraiersc pe proasta si o ia pe aia singulara si uite cum raman eu cu perechea intreaga!
Ma baieti…..nu va puneti cu masina de spalat. E vie…..am sa o strig de acum….Eleonora caci ea este unicornul meu….

Am scos rufele…..si am…CINCI sosete…..

Citeste mai mult

AM BUTUC NOU

Postat in Datu' pe goarna | 3 comentarii

Am plecat de la munca chitit sa ajung acasa, sa imi infig niste colesterol in burdihan si sa imi aranjez un pic cearcanele cu un somn greu. Metrou, tramvai (incredibil de civilizat, nu m-a bulanit decat un singur partzar). De la tramvai am inceput inviorarea de seara pe un trotuar curatat de asfat si umplut cu zapada. Daca nici dupa iarna asta nu fac curul obraznic atunci nu stiu ce ma mai poate ajuta.Dau navala in magazinul de la colt imi cumpar neste trebi si fuga spre casa. Visam la mancare si somn. In fata scarii imi stecor ca de obicei mana in buzunarul vestei incercand sa agat cheia. Nu am reusit din simplul motiv ca nu era acolo. Nu, eu nu pierd lucruri. Imi pierd uzul ratiunii, autocontrolul, starea de bine dar lucruri nu. Nu e nimic imi spun. Am o cheie de rzerva la vecinul de la etajul 7. Eeeeeeee? Cine e prevazator? Ha? Exact! Moa! Imi venea sa ma pup singur asa de drag imi era de mine. Sun la vecini imi deschid si ma infatisez in fata lor cu mina de „da bre si mie cheia sa ma scurg in pat”

Iau cheia si ma avant spre usa. Bag cheia si cu un zambet de satisfactie o intorc. Cum ar spune un comentator vestit, nu dau nume ca sunt baiat discret- „se indreapta spre poarta, suteaza siiiiii siiiii….o pula stimati ascultatori”. Exact! Ranjetul mi-a inghetat pe fata si din masculul smecher de cu doua secunde inainte m-am transformat intr-o hiena mica jerpelita cu testicule minuscule spre deloc. Cheia mea era in usa! M-am dus la vecini ambeut o cafea si am inceput sa caut pe net. Gasit spargator, venit, apucat de treaba. Ne trebuia niste curent. Cine deschide usa atunci? Exact! Bunoaca de va ziceam eu cu rufele. In niste colanti mulati pe toate formele de am ramas toti trei (eu, vecinu si spargatorul) ca niste vitei la poarta noua.

Am luat curent numa ca lu spargatoru ii era cam greu sa nimereasca butucul cu ochii in cufarul domnisoarei de mai sus. M-am insinuat usor si discret intre globii lui oculari si protuberanta de-a dreptul nesimtita a vecinei si uite ca nimeri mesterul intrarea,!
Schimbat butuc, 250 lei. Am vrut sa negociez sa ii zic ca a avut si parte de antren da creata statea cu ochii pe noi si imi era ca vrea comision.

 

Citeste mai mult

FESTIVAL DE TANGO BUCURESTI

Postat in Ganduri | 0 comentarii

In luna mai anul acesta se va intampla Festivalul de Tango Bucuresti.
E a treia editie. Nu am ce sa va povestesc din editiile anterioare pentru ca atunci nu dansam tango, dar din auzite a fost minunat.
Ce se intampla acolo e simplu:  vin fel de fel de profi care iti arata tango-ul lor, sunt milongile, orele de practica. Mai vezi lumea te mai vede si lumea pe tine…
Daca ai niste rochite frumoase pe care nu le-ai scos la teatru acum e momentul sa le plimbi.Am mai fost la unul singur in Romania unde au venit 3 cupluri de profesori turci. Foarte frumos, mi-a placut. Am ajuns la primul curs si cand am vazut profii nu am mai putut sa mai gandesc pret de 23 de minute. Ma rog nu proful m-a impresionat cat partenera lui care era frumoasa coz. Dupa 23 de minute (atat dureaza la mine perioada de reverie, sau indragosteala sau admiratia ziceti cum vreti) m-am scuturat si am inceput sa fiu si eu atent la ce predau ei acolo. Eu am fost mai rapid. Altii nu si-au revenit nici la a doua ora…M-am distrat o gramada. Am invatat o gramada. Fain rau.

Ma astept ca acum cand vin profi din Argentina sa fie si mai si. In plus vin acolo o gramada de tanguero din alte tari de la care ai o tona de invatat. Patru zile de tango de mare clasa.
Dupa ce am vazut cat de scurta e viata mi-am promis sa nu mai ratez intalniri cu profesori pe care poate ii vad o singura data in viata. Profesorii buni trebuie folositi, trebuie luat de la ei tot ce dau si mai ales ce nu dau!  Evenimentele de genul acesta nu trebuie ratate.
Am fost la Bran acum nu multa vreme si am stat de vorba cu oameni din Anglia, India, Grecia care venisera in Romania pentru acel eveniment – Tango on Focus. Oamenii aia au batut o gramada de drum ca sa participe la un eveniment in Romania! Atunci am realizat cat sunt de privilegiat ca eu stau aici unde se intampla lucrurile acestea minunate.

La festivalul de tango din Bucuresti eu voi avea doar cativa km de mers. Pot sa ii parcurg si pe jos si tot ajung (slava Domnului o sa fie vara si ma urc pe Haimana).
Sunt prea putini km si prea multe de invatat ca sa nu particip la asa ceva. As vrea acum sa inchei cu o fraza care sa va mobilizeze sa veniti si voi insa nu imi vin in cap decat cacaturi de genul „Vino si tu!” sau „Nu rata aceasta oportunitate”. Prostii corporatiste.
Acum pe bune. Daca aveti cum veniti. Daca dansezi tango nu ai voie sa ratezi asa ceva.
www.bucharesttangofestival.com/en

Citeste mai mult

ULTIMUL DRUM

Postat in Datu' pe goarna | 2 comentarii

Ei dragii mosului stateam si ma gandeam eu asa, mintea mea in gandul ei despre cam cat costa sa te uschesti din viata asta. Hoo nebunilor ca ma gandeam serios despre preturi. Nu am eu ganduri suicidale cand am un asa presedinte minunat si in tara asta curge miere peste tot de ne-am murdarit pana la gat. Pacat ca e maro….
Am aflat de curand cam cat costa sa te cazeze cand te-a intarit Dumnezeu. Stiti voi zilele alea pana te scoboara in gropau. Sau pana te fac barbeque.
Niste milioane bune.Asa ca acum ma gandesc ca asta e o afacere buna. Cazare pentru racituri. Fac o camera frigorifica si cazez acolo intepenitii. Fac lista de preturi ca la asta ma pricep.
– Pat single – 30 euro
– Pat dublu – 45 euro
– Alaturi de o domnita bine – 60 euro
– Alaturi de un domn bine – 100 euro (astia sunt mai rari)
Nu prea am idei pentru priveliste. Adica pat cu vedere la….tavan. Altceva ce dracu sa mai pun?
Poate un proiector cu pornache pe tavan…..

Si mai e o treaba cu crematoriul. Si aici e o nisa de exploatat. Ca toti narozii astia din piata nu stiu sa faca o friptura ca lumea. Toti o fac scrum!
As face si pentru ai mai sarmani. Sa fie accesibil.
In plus ganditi-va ca va intampina la crematoriu un domn jovial care este atent la nevoile clientului care pot fi diverse!!
– Domnul doreste mai in sange? Sau well done?

Apoi mai e faza cu vaza. Cu prostia aia in care il pui. M-am uitat pe net si sunt asa de lipsiti de imaginatie oamenii astia…
Poti sa faci vazele cu poze ale aluia de locuieste in ea acu. Nu ar fi mai vesela treaba sa pui pe urna unuia care a fost mare petrecaret la viata lui, o poza cu el in patru labe indreptandu-se alene spre casa?
O sa lucrez la asta.
Pentru cei care sunt oripilati de ce am scris – moartea e o parte din viata si daca nu poti sa faci misto de ea asa cum faci de viata atunci esti jumatate schilodit.

Citeste mai mult

FRATE LAS-O MAI MOALE!

Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii

A inceput iarna. Cam de mult asa. Eram pregatit sa ii fac fata ca in fiecare an. Am bagat Haimanaua in garaj, am spalat-o pe cap, i-am dat cateva sfaturi, i-am zis sa ma sune daca are probleme, am pus husa pe ea am invelit-o pana la gat si dus am fost. Mi-am zis ca o sa fie ca in fiecare an. Ninge, e frig, vine martie si hop si eu odata cu martisorul pe strada cu motorul.
Eu sunt de la mare, unde e cald aproape tot timpul anului. Eu imi aduc aminte de locul de bastina ca fiind un fel de rai al nisipului, al pestilor si al tatelor goale de la vama.
Am venit in orasul asta minunat ca sa ma afirm in cariera. Daca as fi stiut….A inceput iarna. N-ar mai fi inceput…..A nins o data. Mult. Am iesit afara sa plec la servici si mi-au inghetat mainile si picioarele instantaneu. Cand m-am intors acasa a trebuit sa fac baie fierbinte ca nu mai imi circulau alimentele prin stomac si intestine. Minus…..Temperaturi pe minus. Eu as propune sa se scoata minusul din termometre. Sa scrie „DE CACAT”.
– Cum e afara?
– De cacat….
– Cam cat?
– Bah…e de cacat cam 10…..
Ce sa o mai ametim cu fronturi atmosferice si atmocubice reci?

Asadar au trecut doua luni. Ninge. Cacatul asta alb nu se mai opreste. Bah frate da-o dracului de treaba! Gata am inteles cum e iarna! Termina cu faina asta odata! Eu nu am fost facut pentru minus 14 sau minus 22!
Nu imi place sa alunec si sa dau cu curu de pamant sa imi sune creierii in cap! Nu vreau sa ranjesc toata ziua numai pentru ca am iesit dimineata din scara blocului cu zambetul pe fata si mi-a inghetat. Nu mai vreau sa ma uit cu parere de rau la locul in care obisnuiam sa vad niste organe sexuale normale nu sfrijiturile astea! Nu mai vreau sa aud „daca ma iubesti nu ma dezbraca!”
Ce dracu ma Hesus e asa de greu de priceput? Da-o in desene animate ca ne-ai infrigurat de tot!

Azi dimineata am iesit sa fumez o tigara (la servici fumam afara) si am luat amenda. Pentru ca  in 2 minute mucii care imi curgeau mi s-au transformat in 2 turturi imensi si ai dreacu astia de la primarie au aparut instant cu procesu verbal ca de ce nu imi curat turturii ca e pericol ca poa’ sa moara oameni si mi-au dat amenda. Tot nu i-am dat jos ca ma ajuta sa merg. Ma infig cu ei in zapada si ma tarasc pe burta ca morsa, elefantul de mare si….etcaetera.
Una peste alta ne-am transformat intr-o natiune de lopatari.
Acu pe bune…rastignitule….las-o frate mai moale ca ne-am distrat destul.

Citeste mai mult

BRASOV

Postat in Datu' pe goarna | 2 comentarii

Am fost ieri la Brasov in interes de serviciu. Adica mi s-a transmis ca sunt interesati de prezenta mea acolo. Numai ca trebuia sa ne trezim foooarte devrme pentru ca la 10 sa fim deja la locatia stabilita. Am fost numiti patru insi. Probabil ca am facut ceva rau ca altfel nu imi explic.

Trezirea la cinci dimineata si plecam. Pe la Otopeni erau -22 grade. Am coborat sa alimentam si mi-a inghetat zambetul pe fata pret de 10 minute. Plecam din nou si pot sa jur ca am vazut niste ursi polari care se zbenguiau in troiene pe camp. Si o vulpe polara. Trecem de cele doua accidente si ajungem la Brasov. Era 10 si cei cu care tebuia sa ne intalnim nu ajunsesera asa ca ne-am zis sa valorificam timpul acesta si sa ne incalzim cu un ceai fierbinte. N-am dat jos din masina (idioti) si am hotarat sa mergem pe jos „cat poate fi ma de departe?” am zis eu. Era. In acea dimineata senina si cu un soare ce clar avea nevoie de stomatolog am inteles ca brasovenii nu stapanesc notiunea de distanta foarte bine. Mergeam de 5 minute si am intrebat un trecator unde putem bea un ceai sau o cafea. Raspunsul a venit promt „imediat aici” insotit de o fluturare din mana extrem de vaga. Am mai mers ce era sa facem. -22 da? Am mai intrebat un cetatean si ne-a zis la fel. Cand am intrbat a teia oara am simtit o nevoie subita sa ii bag degetele inghetate in cavitatea bucala si sa i smulg limba aia cu care a zis ” imediat aici” pentru ca mergeam de mai bune de un km!!

Ceai cu rom pana la urma. Aflam ca mai te sa ne omoram timpul pana pe la 15 asa ca am chemat un taxi decisi sa vizitam un mall sa vedem un film. Eoliana mall ne-a fost rcomandat cu caldura. E asa…un fel de big berceni mai stilat un pic. Are un etaj si marti dimineata mai toate magazinele inchise. Dimineata adica 12. Si cinematograful….o minune. Inchis si el. Asa ca am vizitat Real ca sa vedem si noi ce marfa mai au pe acolo. Apoi am mancat la Ceasu Rau niste coaste acceptabile.

Ne-am rezolvat treburile si am plecat spre casa.
Am putut privi insa lucrurile bune din aceasta intamplare. Toti care m-au sunat ieri, la intrebarea „ce faci?” au primit acelasi raspuns
„Uite ma plictisesc prin Brasov”

Citeste mai mult