Datu’ pe goarna

A VENIT IARNA

Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii

Pentru mine a venit iarna. Sunt de la malul marii, asa ca eu ma hranesc cu soare. A plecat bulangiu’- s-a terminat distractia pentru mine. Incepe sa imi fie frig numai cat ma uit pe geam. Haimanaua asteapta sa pun furtunul pe ea si apoi husa, si sa inceapa sa hiberneze.
De dimineata mi-am luat geaca de iarna pe mine. Ca saptamana trecuta am tot incercat eu sa fortez nota cu textile de primavara-toamna, dar dupa primii 10 metri de la iesirea din bloc mi se parea ca mi-au ramas mici.
Frig neica!

Dimineata in tramvai, ma bulucesc laolalta cu lumea ca de obicei. Se schimba lumea care merge cu 41. Pana nu de mult, vedeam precupete, sau vanzatoare care mergeau spre Crangasi. Cam asa le judecam eu la o prima vedere. Acum vad din ce in ce mai des oameni in costum. La cravata. Aranjati, spilcuiti, cu genti frumoase de birou. Iar locul precupetelor a fost ocupat de doamne si domnisoare pe tocuri, cu deux-piece mulat pe cur, cu statut clar de contra pasilor mari, par coafat la prima ora sau aranjat in coafuri fanteziste. Ceasuri de marca sau  copii foarte bine facute. Ce mai…lume buna!

Ce mi-a omorat azi dimineata o gasca intreaga de neuroni? Se urca odata cu puhoiul o demoazela din cele de mai sus. Aranjata foc, machiaj nici prea prea nici foarte foarte. Hainele cu gust alese, nu scumpe dar se vedea ca a stat pe putin 14 ore in oglinda ca sa le asorteze. O cizma pe care eu personal nu o suport, dar dadea bine cu intregul. Cizma muschetar, cu gatlejul rasfrant peste genunche.
Asa cum o vedeai de la 2 metri ziceai ca e bine. Sau acceptabil sa spunem. Am avut insa nenorocul sa se inghesuie langa mine.
In perioada rece eu cam am nasul infundat. Credeti-ma ….am inceput sa miros instantaneu. Intai am crezut ca e asa de la moda fata, incat a dat o gramada de bani pe parfumul cu miros de transpiratia lui Prince! Pe urma m-am prins ca e natur. Cand a miscat un pic mana cu care se tinea de bara, brusc mie si celor de langa mine au inceput sa ne lacrimeze ochii.

Ce miasme! Ce deliciu! Mirosea un pic mai rau decat armata rusa descaltata dupa un mars de 50 de km in desert. Un pic….Sarmanul parfum se tinea cu ghearele de gatul ei incercand din rasputeri sa isi faca treaba, si sa acopere mirosul fetid. Am impuns-o la un moment dat, asa ca din greseala sa vad daca nu cumva e moarta. Nu era. Nu imi explic in cazul asta. Cum dracu sa vii de acasa la 7.30 dimineata cu transpiratia calari?? Cum naiba sa te aranjezi, cu machiaje, hainute etc dar sa nu faci dus? Ce dracu spera aia?
Nu era casatorita, nu m-am mirat. Pai chiar daca ar fi fraierit pe unu sa o duca la altar, murea popa inainte sa ii declare. Si oricum ar fi trebuit sa modifice discursul un pic:
– Pana cand moartea sau mirosul de transpiratie va va desparti!

Am trecut  pe langa niste tomberoane ca sa mai imi treaca un pic din durerea de cap….

OAMENI HAIOSI RAU

Postat in Datu' pe goarna | 5 comentarii

Mai in ultima vreme tot dau de oameni haiosi,asa, cum sa spun…Cu care poti rade. Astia sunt buni la casa omului, ca daca ai o zi naspeta te ajuta sa te mai destinzi un pic.
Mi s-a intamplat ca acum ceva vreme sa cunosc o persoana, al carui nume nu il voi da.
O sa ii gasesc un pseudonim. O sa ii spun Baiatu’. Ca asa mi se pare mie oricum cand il intalnesc.

Am fost intr-un weekend la Vama Veche. Motoare, prieteni, muzica, bautura. Mare aglomeratie la bar. Si Ciorba (amicul meu) se ducea din cand in cand la bar, si pentru ca era mare coada trantea paharul de tejghea si tipa cat il tineau bojocii – „Baiatu’, baiatu’!”
Nu puteti sa va imaginati ce repede se infiinta barmanul cu sticla de Jack sa ii toarne in pahar.
Avea si fata de „Baiatu'” si atitudine.
De aceea ii voi spune acestui om de care povestesc aici – Baiatu’ ! Ca e din tablou.

Ii citesc blogul. Eu sunt de parere ca pe blogul lui personal, autorul poate sa scrie ce ii trece lui prin tartacuta. Ca nu scrie pentru cineva. Scrie pentru el. Asa ma gandesc eu, repet. Si ca daca scrie bazaconii, aia e. Caciula lui face ce vrea cu ea, daca vrea se caca-n ea. La revedere si un praz verde.
Si eu am scris traznai sunt convins. Uit sa pun virgule bla bla bla
Ma….
Dar Baiatu’…..e absolut genial. Eu nu urmaresc multe bloguri. Dar pe cuvant ca dimineata primul lucru pe care il fac cand ajung la munca, este sa ma uit sa vad daca a postat ceva.
Acum sa imi fie cu iertare ca nu vreau sa spun cu pacat pe aici, insa una din doua:
1. ori e prea destept si eu nu reusesc sa il inteleg in adevarata lui dimensiune
2. ori am dreptate cu ce scriu

Oricum ar fi imi insenineaza ziua de fiecare data. Nu se poate. Este un izvor nesecat de fericire si bucurie. Am avut o perioada in care  credeam ca este atat de destept, incat o face „ispre”. Ca noi astia sa credem ca el e un tampit. Si cine are de castigat de aici? El ! Ca are vizitatori!
Dar incep sa cred, incet dar insa sigur….:):):):) (exprimarea mea e voita) ca e usor gol la mansarda.
Si ca noaptea citeste pe sarite din carti, i se amesteca niste cuvinte in cap, si a doua zi scrie.
„Abilitatea nu este totuna cu metoda”
WOW!

Partea cea mai amuzanta stiti care e? Eu am impresia ca el chiar crede ce scrie acolo, si ca are o parere foarte buna despre el !!!
Da-ne Doamne din astia cat mai multi sa radem si noi! Ca zilele ne sunt tare grele fara ei!

MANASTIRE

Postat in Datu' pe goarna | 0 comentarii

Am o prietena foarte buna, care a fost intr-o mini vacanta de relaxare, intr-o manastire.
Sa se regaseasca, sa se linisteasca, sa din astea….
Mi-a povestit cam cum o sa fie, (inainte sa plece evident), si cica se sta intr-o parte a manastirii mai „turistica”. Adica nu e chiar asa de spartana, precum chiliile in care sta calugarimea. Fara nici o urma de obraznicie, ca nu am nimic cu calugarii ci doar cu preotii.

Asadar s-a dus, a venit. Inca nu am apucat sa ma intalnesc cu ea, dar am mari emotii.
Eu nu sunt asa de plimbat prin biserici. Adica, inteleg, am citit, stiu care e treaba cu „crede si nu cerceta”. Dar nu prea o sa ma vedeti insirat la coada, sa pup nush ce moaste ale unuia ce s-a imbolnavit de deces cu mult inainte sa ma nasc eu.

Bun. Ingrijorarea mea vine din urmatorul motiv: nu stiu cum ar trebui sa ma comport!
Adica nu mai am voie sa injur in prezenta ei? Macar o perioada? Sau sa imi rafinez injuraturile si sa le fac academice? Sa folosesc cuvinte din dictionar, precum preput de exemplu.
Sa sa le modific cu totul, sa le schimb forma?

M-am gandit la cateva care ar merge zic eu:

– Anafura si inchinarea cui te-a facut
– cristelnita si dumnezeii
– cadelnita lu’ tactu…

In timp ce ma gandeam eu la astea de mai sus, ghici ce? A doua…nu vi se pare ca suna urat? Asa din prima! Cu toate ca nu sunt decat doua cuvinte, fara nici un verb, fara nici un inteles! Dar mie imi suna direct a injuratura!

Sa imi dau cu aghiasma pe tricou? Sa rasucesc timid, intre degete,un sirag de matanii gen Becali? Sa fiu pios asa….?
Ce ii spui unui om care a venit din asemenea excursie? Bine ai venit? Adica ce? Daca am plecat acolo e nasol, sau cum? Sau te comporti asa…indiferent de ceea ce a realizat?
Nu da cu crucea peste tine?

In zilele urmatoare m-am decis macar sa nu mai injur. O sa afurisesc!

ADMINISTRATORA

Postat in Datu' pe goarna | 1 comentariu

Am inceput demersurile sa imi fac o firma noua. Ca orice roman imi pun sediul social acasa nu? Da! Numai ca pentru asta trebuie sa iti iei acordul asociatiei de proprietari. Mi se pare corect ca sunt o gramada de nebuni care fac nebunii cu firmele in blocuri asa ca ma apuc de teaba. Iau formularul cu pricina. Trebuie sa fie semnad de presedintele de bloc.Fac rost de telefon de la o vecina sun. La capatul celalalt o voce tabacica gen Misu bucatarul care a inventat mustarul. Zic „in ce problema” si zice ca el e in fata blocului. Ce era sa fac? Am coborat. Gasesc un nenea usor alcoolic cu un tricou rupt si un caine atarnat de mana stanga.

Ii mai povestesc o data ca nu am intentii sa imi deschid chiosc la etajul 9 intelege, ma asez ca pe vremuri cu spatele la el pune hartia pe mine si imi ucide doua alunite de pe spate cu semnatura lui de cacat. Mai departe! Sun la noul administrator al asociatiei. O cam stiam pe nebuna. O aia virgina la 40 si ceva, sta cu ma-sa si un caine, si se poarta cu cocuri din 70. Foarte  cocheta altminteri, daca o compari cu bunica. O akura de intelectuala razbate ce la 10m din decolteul ce se vrea o capcana pentru barbatii singuri. Am vrut sa i zic sa schimbe abordarea ca e depasita de ceva ani dar aveam nevoie de semnatura. Ii explic ce vreau de la ea si imi spune sa fac o cerere!!!!!

Crd ca atunci aveam o fata tare nedumerita vorbind la telefon cu ea, pentru ca in trecere o mamaita ma inteeaba daca imi este rau. Imi cam era…ce sa zic. Incerc sa ii explic cercopitecului ca imi trebuie repede si imi raspunde cu o voce bleaga de parga s-ar fi induplecat:
– Inteleg….pai sa faceti cererea…
Urc in casa iau o foaie si de al dracului scriu pe ea ce vroia dementa. Dar cu un scris atat de infect incat si mie imi venea sa o iau la goana cand citeam. Ma duc la ea la usa. Intredeschide usa, eu pe holul blocului, intinde mana si ia hartiile.
– Ati facut cererea….mdaaa….ia sa vedem….domnule administrator….
In momentul ala m-am blocat! Ori intelegea ce am scris……ori inventa. In ambele cazuri aveam nevoie de un plan de scapare….
-……mentinez ca nu voi inteprinde activitati la sediul social, acesta servind numai pentru corespondenta….da e bineee…..(lungea cuvintele de parca imi corecta o lucrare de control)
Credeti-ma….eram disperat. A citit toata cererea! Apoi a inceput sa citeasca formularul cu virgule, intonatie si pe roluri!
Lipsa sexului dauneaza sa mor na!

Inchide usa si revine dupa cinci minute cu hartia semnata si stampilata.
-Va rog sa imi faceti o copie sa avem la dosar!
Sa imi trag! Am dosar la bloc!!!! Am balmajit un multumesc dar tebuie sa ma salvez acum ma iertati…..si am fugit.
Copie nu i-am facut evident. Ca nu mai vreau sa ajung la mai putin de doi metri de ea…..

TTF

Postat in Datu' pe goarna | 7 comentarii

TTF – Transilvania Tango Festival, am ajuns acolo de vineri pana duminica. In mare un festival de tango inseamna profesori din afara tarii, cursuri, practica, milonga si multa distractie. Cel mai frumos festival la care am participat vreodata, si cea mai frumoasa milonga de sambata seara. Felicitari organizatorilor, m-am simtit extraordinar. Pot sa consider ca este primul festival in care am fost relaxat si zambitor tot timpul. Bun. Am plecat cu o masina cu doua prietene, deoarece degetul cu care actionez eu frana la motor, era scrantit din cauza de ridicat Corina la antrenament. Stiti cum e drumul spre munte, aglomerat, nu insist pe asta am ajuns la Bran, m-am cazat si am coborat la practica. Dupa ce m-am distrat eu bine pe acolo si am socializat, mi s-a pus in vedere de catre CR (nu ii dau numele intreg ca sunt discret), ca a doua zi este un curs de Dance Meditation. Si ca ce minunat este, ca a fost si cu o zi inainte si toata lumea s-a distrat.

Am zis da instantaneu. Asadar, mic dejun si hai la meditatie. Doi profesori, el portughez ea romanca. Mai zambeau oamenii aia ceva ce nu ai vazut. Erau atat de luminosi si fericiti pe dinauntru ca nu aveai cum sa nu vezi tu pe dinafara. Cele ce le voi povesti mai jos nu intentioneaza a fi remarci rauvoitoare la ce fac ei. Asta asa ca sa ne intelegem. Este doar perceptia mea de neavenit.
Bun. Intram intr-o sala mare cu mocheta pe jos. Se asterne o muzica frumoasa din aia de te poarta in sfere transcedentale. Si primul lucru pe care am fost pusi sa il facem a fost sa mergem in 4 labe, sa lasam capul sa atarne in jos si sa scoatem sunete ca niste ragete asa. Ei bine va dati seama reactia mea….In secunda numarul doi eram pe burta razand pe infundate. Pentru ca toti cursantii luau totul foarte in serios. Uite o gasca de 40 de insi in 4 labe, scotand diverse sunete si plimbandu-se in modul asta haotic prin camera.

Am zis ca sa fac si eu nu? M-am asezat in pozitia de cules ceapa, moment in care in fata mea a aparut un curut de muiere, in niste pantaloni albi transparenti si o pereche de chiloti cu dantela intinsi pe fesele ferme. Ia de mediteaza Ovidiu! Evident ca am inceput sa rad din nou….Dupa asta am facut un exercitiu de respiratie care ne-a oxigenat pe toate partile si ne-a superventilat. Toata lumea era ca dupa o Maria Ioana buna. Proful a inceput sa ne explice lucrurile care urmeaza, cu un zambet pe fata de parca avea un umeras in gura (copyright Nana). Aveam de executat 4 dansuri, fire dance, earth, apa si aer, dupa care la sfarsit trebuia sa fie dansul nostru interior pe care trebuia sa lasam animalul din noi sa iasa si sa zburde.

Ah! Foarte important! Toata lumea era legata la ochi! Mai putin eu evident. Deci oamenii aia stiau ca nu ii vede nimeni si intr-adevar faceau ca toate animalele in dans. E o metoda buna trebuie sa recunosc pentru ca nu iti mai pasa si faci ce simti. Profii stiau ei ce stiau. Eu cu ochii beliti m-am uitat evident in sala la toata lumea. Si acum am febra musculara la burta…..Hai ca nu sunt rautacios dar credeti-ma ca erau amuzanti rau. Dupa dansurile alea, in care toata lumea se misca brownian prin camera si se mai si loveau unii de altii ca deh, erau legati la ochi, am inceput sa vad incet incet cum animalele din noi erau lasate la liber. Si scoteau si sunete aaaaahhhh  iiiiihhhhhh! Ma jur ca daca eram afara din camera si ascultam la usa as fi crezut ca se toarna un film pornache cu grup largit de participanti. Dupa ce toate cele 40 de animale au fost scapate din lant, ne-a asezat in sezut rezemat cu spatele la un coleg. Eu am nimerit cu CH. Ca cica sa ne sprijinim de partener si sa facem share la univers. Ah si sa facem share la dansul nostru si sa il trimitem lui Doamne Doamne.

Eu am avut ceva probleme acolo lipsindu-mi adrisantu….da nu m-a ascultat nimeni. Uite-ma spate in spate cu CH impartind confortul unui reazem solid. Dupa toata zbantuiala era binevenit. Am meditat eu ce am meditat, am impartit si universul in mai multe bucati, le-am trimis prin camera, dupa care m-am plictisit ingrozitor.
Se pare ca ceilalti aveau universuri mai mari decat al meu si le lua ceva mai mult sa il imparta. In timp ce incercam sa induc muscatei de pe geam o nevoie urgenta sa se arunce in gol (ce vreti ma eram patruns de contopirea mea cu universul si credeam ca pot sa vorbesc si cu clanta de la usa in acel moment), am descoperit pe pervaz un bol cu bomboane. Evident ca i-am dat un cot partenerei de imparteala de univers si am intrebat-o „Vrei bomboane?”

Nu cred ca a apreciat prea mult ca am scos-o din transa, meditatie sau atipeala, da a inceput sa rada cu ceva hohote inabusite. Inca o data va spun, nu iau in deradere ce faceau ei acolo. Numa ca eu nu am reusit.
La sfarsit trebuie sa recunosc ca eram invidios pe ei. Ei erau Zen, eu eram plictisit si usor iritat de muzica prea lunga. Aia zambeau de parca mancasera cu totii niste ciuperci foarte bune, iar eu visam la o ceafa de porc cu cartofi prajiti. Si nici n-am apucat sa iau bomboane.
Foarte frumos. Nu ma mai duc niciodata.

NEA VASILE SOFERUL

Postat in Datu' pe goarna | 3 comentarii

Ajung la munca intr-o dimineata cu soare, parchez Haimanaua si ma duc in birou. Pornesc toate agregatele si pentru ca am vreme ies la o tigara si la o cafea in fata blocului. In timp ce imi savuram eu viciile, apare in fata depozitului o masina de marfa. Se da jos cu greu de la volan, o aratare, care isi misca burta cu mare efort. Inalt…nu era. Cam asa cat un piscot mai bine crescut, o burta la umbra careia se adaposteau fara probleme 2 caini de talie medie si 4 pisici, maioul evident ridicat peste televizorul de il cara cu greu. Am estimat o diagonala de 32″. In jos purta o pereche de pantaloni scurti primiti in dar acum multi ani, si pe care se ghiceau usor urmele bataliilor duse intre gura si shaorme sau mecdonalzi. In principiu daca aruncai o privire scurta pe ei puteai sa alcatuiesti meniul unei nunti fara prea mari probleme.

Sosetele trei sferturi si niste sandale gen gumari in picioare intregeau aspectul de „Nea Vasile”. Eu asa i-am zis. Nu stiu daca asa il cheama. Ma inteaba respectuos intr-o romana aproximativa daca stiu unde sa descarce el marfa. Ii spun sa duca actele sus in birou si imi vad mai departe de tigara.
In 5 minute incepe alarma de incediu sa isi raspandeasca glasul ragusit pe deasupra campului de maci din fata companiei. Prin „maci” inteleg tona de buruieni uscate ce se intinde pe juma de hectar. Ce sa fac…suflet de poet. Intru ca sa vad care mama dracu e cauza declansarii alarmei de incediu.

Mi-a luat trei secunde sa o descopar. Inauntru, exista o usa de la camera de servere. Pe care scrie mare cat o zi de post ACCESUL PERSOANELOR NEAUTORIZATE STRICT INTERZIS. Mare da? MAAAARE. In stanga acestei usi, panoul de comanda al alarmelor. Intre panou si usa, e drept pozitionat cam prost, butonul de declansare al alarmei de incendiu.
In acest buton statea infipt cu nadejde Nea Vasile, care apasa din cand in cand spasmodic sarmanul declansator. Va vine sa credeti ca nu a realizat ca a apasat pe buton si a inceput harmalaia?
Era senin ca o zi de mai, si apasa cu incredere pe buton.

Eu probabil ca aveam niste ochi mai mari decat normalul si un zambet care ameninta urechile cu exterminarea. Se opreste din operatiune, se intoarce si ma intreaba:
– Soneria asta nu functioneaza? Ca vreau sa intru in depozit.
………..
– Moncher aia nu e sonerie e alarma de incendiu!
– Ah…(mai apasa o data) sigur? Si deci nu functioneaza?
Tot dialogul de mai sus s-a purtat in racnete deoarece goarnele functionau la maxim…..
L-am scos afara, nu inainte de a ii arata ce scrie pe usa, i-am indicat intrarea in depozit.
Inainte sa plec m-a intrebat cum ajunge la nush ce alt depozit, si l-am indrumat catre Foisorul de Foc. Daca tot vrea pompieri….