Casnice

GPS – TESTE DE DRUM

Postat in Casnice, Datu' pe goarna | 0 comentarii

GPS

GPS

Acest articol nu este reclamă la nici un produs.

Asta ca să știți. Și l-am pus și la categoria „casnice” ca e de acolo. Am primit un GPS special pentru motocicliști. Nu cado ci doar să îl testez. Mare bucurie pe capul meu pentru că până acum eu mă ghidam precum Marco Polo după stele. Și nu prea merg noaptea…

Citeste mai mult

BECURI EDISON PE TAVANUL MEU – EXTRAS PE SINGLE

Postat in Casnice | 6 comentarii

becuri edison-vintage

becuri edison-vintage

Thomas Alva Edison (1847-1931) – inventator și om de afaceri american

A inventat domnul de care amintesc in titlu lucruri minunate. Printre altele phonografu’, camera de filmat și becu’ ! Zgâții tăi de bec! Au apărut pe piață de ceva vreme vestitele becuri Edison. Cu un aspect vintage dau bine pe unde le-am văzut în baruri. Așa că am zis să îmi pun și eu acasă! Ia fii atent!

Citeste mai mult

CÂT E DE IMPORTANT UN ȘURUB

Postat in Casnice | 0 comentarii

un simplu șurub

un simplu șurub

Până în această dimineață nu am conștientizat cât este de important un șurub

Unu ca ăsta din imaginea alăturată. Simplu, nu cu cap semiînecat, nu autofiletant sau de care fel vreți voi. Nu. Unu simplu așa.

Aseară mi-a trecut mie prin căpuț să îmi schimb șaua de la Haimana. Că am două. Una mai pufoasă și mai mare pentru drum lung (sau pentru fetele de la țară), și una mai subțire si mai tare pentru oraș sau fetele din el.

Ca să schimbi șaua la Haimanaua mea ai nevoie de un set de scule complet, și enumăr aici pentru necunoscători: o șurubelniță cu cap creștin ortodox. Gata.

Citeste mai mult

EXPERIENTE NOI !

Postat in Casnice | 0 comentarii

Photo 10.12.2015, 13 29 59Am inceput sa numar zilele de recuperare.

Ma deplasez in carje prin casa. De cand s-a intamplat minunea asta, am inceput sa am o noua viziune asupra lucrurilor marunte din viata mea. Lucruri pe care le facem in mod curent, dar nu le dam creditul necesar. Experiente. Uite sa luam un exemplu minor, o actiune pe care o intreprindem cu totii. Mersul la toaleta. Numarul 1 si numarul 2. Ati incercat vre0data sa constientizati toate miscarile, toti pasii necesari acestor actiuni? Ia uite ce mi-a iesit mie:

Citeste mai mult

MISTERUL MASINII DE SPALAT

Postat in Casnice | 2 comentarii

Banuiesc ca toti ati avut acea intamplare cu masina de spalat. Aia in care pui rufele la spalat, si sosete, si cand le scoti – numarul sosetelor este impar. Intr-un mod inexplicabil una dintre ele…..se pierde! Toti ati patit asta sunt convins.
Mie mi s-a intamplat aproape de fiecare data. Si de fiecare data ma duceam intr-un suflet la masina si imi bagam capul inauntru incercand sa gasesc oaia pierduta de turma. In zadar…Nici nu stiu ce ma asteptam sa gasesc inauntru.

Poate o usita secreta prin care sosetele sa isi ia talpasita inca inainte ca masina de spalat sa isi incheie ciclul? O soseta tinandu-se cu niste manute mici de partea de sus a tamburului, privind cu ochii mari si inlacrimati de balsam catre o salvare? Un biletel cu „revin imediat”?

Azi am inceput in forta. Apropos nu va cumparati niciodata becuri marca Infinity. Cand am ajuns acasa am aprins lumina in sufragerie si a crapat becul. Dar eu am becuri de rezerva. Am luat unul si l-am pus. Nada, niente, nica, zero, nothing, rien de rien. Pen’ca era ars. Al doilea s-a ars cand am atins intrerupatorul si al treilea a tinut nu 1000 de ore cat scria pe el ci un minut. Acu scriu la lumina lanternei. Mai am unu da nu cred ca merita efortul sa il insurubez….

Inapoi la masina de spalat. Noroc ca asta stie sa spele si pe intuneric. Am un sertar in care imi tin ciorapii. Si sunt din ce in ce mai multi din aia divortati. Partea nasoala e ca eu ii tot pun acolo in speranta ca apare si perechea dar apar perechile altora. Asta e ca in viata. Te duci la rstaurant sperand sa iti gasesti perechea si vine perechea altuia si te utilizeaza pe o scurta perioada de timp. Am zis sa adopt o tactica noua cu aparatul asta de amestecat gandurile la rufe. Tre sa fiu mai destept ca masina asta nenorocita. La urma urmei e doar o masina. Oare? Suspans…..Asa as fi scris daca era scenariu de film. Am zis asa: bah eu bag in ea sosete casatorite si ea imi scoate rebuturi sociale, numai bune de intins pe bara. Pe sarma. Deci tre sa o fentez.

Azi am bagat INTENTIONAT trei sosete! Aha! TREI! M-am gandit ca una e de sacrificiu. O fraiersc pe proasta si o ia pe aia singulara si uite cum raman eu cu perechea intreaga!
Ma baieti…..nu va puneti cu masina de spalat. E vie…..am sa o strig de acum….Eleonora caci ea este unicornul meu….

Am scos rufele…..si am…CINCI sosete…..

Citeste mai mult

DIBACI

Postat in Casnice | 1 comentariu

In perioada in care am lucrat in radio am avut parte de o intamplare haioasa. A sunat telefonul in redactie la un moment dat, am raspuns:
– radio…..buna ziua
– alo! noi suntem doi dibaci!
Evident obisnuit cu glumizdele de genul asta i-am urat sa dibaceasca fericit o mie de ani in pace si am inchis.
Numa ca omu…insistent. A sunat din nou.
– radio…..buna ziua (din nou)
– alo! noi suntem doi dibaci! (din nou!!!!)
– bine dom’le si ce dibaciti voi acolosha?
– nu intelegi domnule? noi suntem doi dibaci!
I-am urat ca mai inainte si am inchis nu inainte sa ii transmit salutari mamei sale. La al treilea apel am inteles ce vroia dibaciu….
– Domnule daca mai inchizi telefonul te bag in mata! Noi suntem FIRMA „DOI DIBACI” si vrem sa ne facem reclama la matale…
2 ore mai tarziu faceam cunostinta cu dibacii – de altminteri cea mai mare firma de distribuire vin din judet….

Acum mi-am adus aminte de intamplarea asta cand am descoperit cat sunt de dibaci. Eu da.
Cei care ma cunosc stiu ca am vesta de piele cu mine mereu. Ei bine unul dintre buzunare a cedat. Respectiv cel in care imi tin telefonul. Cum nu puteam sa merg multa vreme cu un buzunar dezafectat m-am apucat de restaurare.

Primul lucru: cautam scule: ac, ata, patent, ciocan, nicovala.
Radeti ca narozii….chiar aveam nevoie de sculele astea pentru ca trebuia sa cos si o bucata de piele.
Am asezat nicovala (o bucata de material textil mai gros dar asa ii zic eu nicovala) pe canapea.
Vesta deasupra. Mi-am pus ochelarii de protectie si sumecandu-mi manecile m-am apucat cu o precizie de mare chirurg de operatiune.
Am pozitionat acul perfect dupa care i-am aplicat o lovitura usoara de ciocan. Precisa si scurta. Am facut doi pasi in spate ca sa imi admir opera. Arata bine. Pun mana pe patent si apuc usor varfu acului care abia se itzea din partea cealalta a obiectului de restaurat. Trag spre mine cu o miscare rectilinie si uniform accelerata.

Evident ca in momentul in care urechea acului a scapat de presiunea pieii prin care cu greu isi croia drum, mana mea a plecat ca din pusca inarmata cu un patent ce  tinea ferm un ac….
Acum moartea aia tatuata  pe mana mea stanga are o gaura intr-un ochi….iar degetul meu mic de la piciorul stang a invatat cum e sa amortizeze caderea unui patent.
Nu-i nimic din greseli invatam. Ciocan – lovitura, patent – apucam acul tragem si nu ne mai intepam de data aceasta! Dupa 5 minute de facut asta incontinuu, mintea imi zburda pe campii cu pletele despletite si ma intrebam de ce dracu nu m-am facut croitor ca la cat sunt de bun mi s-ar fi dus vestea. Si mainile imi mergeau in timpul asta ca croitorasului cel viteaz din povestea cu acelasi nume.

Termin si imi admir opera. Incredibil. Si cu asa putine peripetii!
Bah chiar sunt dibaci!! (asta era legatura cu povestirea de la inceputul articolului v-ati prins?)

Acum caut o foarfeca.
Ca tre sa descos vesta de canapea, futu-i ceapa…..

Citeste mai mult